1,252 matches
-
Leigh se mutase în aceeași clădire cu ea, Adriana a chemat-o pe aceasta în holul de la intrare. A făcut-o deoarece era nevoită: Adriana tocmai se întorsese după o zi relaxantă la salonul de frumusețe — întâlnirea cu necunoscutul acela mișto o amânase pentru weekend-ul viitor — și a descoperit că părinții nici mai mult nici mai puțin îi ocupaseră apartamentul. Tehnic vorbind, era apartamentul lor, dar având în vedere că locuiau acolo doar câtevă săptămâni pe an, ea se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o s-o accepte. — Salariul nu e chiar ce mă așteptam, dar voi călători atât de mult încât cheltuielile de întreținere vor fi foarte mici. Și — țineți-vă bine — prima mea călătorie va fi la Paris. Pentru “instruire”. Nu că e mișto? Adriana aproape că ura expresia entuziastă de pe chipul lui Emmy. E vorba doar de Paris, își zise în sinea ei. De parcă n-ar mai fi fost nimeni acolo de mii de ori. Făcu un efort supraomenesc să nu-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
E vorba doar de Paris, își zise în sinea ei. De parcă n-ar mai fi fost nimeni acolo de mii de ori. Făcu un efort supraomenesc să nu-și dea ochii peste cap când Leigh exclamă plină de încântare: — Foarte mișto! Emmy bău din greșală din ceașca Adrianei, iar aceasta se stăpâni cu greu să nu-i înfigă o furculiță în mână. De ce naiba era așa supărată? Chiar era ea o persoană așa geloasă și meschină încât să nu se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spre Miami și, în ciuda oricărei rațiuni, oricărui argument sau motiv, Adriana reușise să le convingă să bea Bloody Mary în timpul zborului. Bloody Mary înainte de ora nouă dimineața! Ceea ce, deși lui Emmy nu prea îi făcea plăcere să recunoască, fusese chiar mișto. Al doilea și al treilea pahar s-au dus pe gât cu ușurință și, până să aterizeze pe aeroportul din Curaçao, escala la Miami a fost ceva ca un vis nedeslușit. Singura dovadă că într-adevăr avusese loc — ochelarii Gucci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Acum îmi amintesc, bolborosi Emmy. Suntem în Curaçao. Zborul nostru de la Miami a avut întârziere și am pierdut feribotul spre Bonaire. Am rămas aici. Nu mai fiți atât de negativiste, fetelor! fredonă Adriana. Ne bronzăm frumos. O să întâlnim niște olandezi mișto. Pauză. Olandezii sunt mișto? — Olandezii? Nu știam că sunt olandezi în Jamaica! țipă Leigh într-un fel care nu-i stătea în fire. Adriana pufni în râs și cele două bătură palmele. Tâmplele lui Emmy pulsau de durere și simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei i se păru că azi arăta mai bine decât la oricare din întâlnirile lor de mai înainte. Deși nu era atrăgător sau frumos în sensul obișnuit al cuvântului, Jesse arăta la fel de zburlit și, oricât de ciudat ar suna, la fel de mișto. În parte pentru felul în care era îmbrăcat — o cămașă în carouri strânsă pe corp și o pereche de blugi Levis care îi veneau ca turnați — dar mai era ceva, ceva în felul în care se purta. Totul la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Încleiatul de Duncan, palid, stau-toată-ziua-la-birou, se metamorfozase într-un afurisit de Adonis la plajă chiar acolo sub ochii ei. Emmy închise ochii apăsându-i cu mâinile, apoi și-i frecă, dar când îi redeschise Duncan arăta la fel de bine — chiar foarte mișto. Clic. Din nou fericitul cuplu...pe un vaporaș! Stăteau împreună pe o bancă din lemn, unul cu mâinile pe genunchii celuilalt, arătând atletici și minunați în combinezoanele de scufundători cu fermoarul deschis până la brâu. Erau înconjurați de cele necesare unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cum avea să afle Adriana mai târziu, ar fi trebuit să o propulseze pe Mackenzie în stratosfera femeilor sigure pe ele; nesiguranța ei nu avea absolut niciun sens. Înainte ca Adriana să o poată opri, Mackenzie se întoarse spre tipul mișto, îl bătu insistent pe braț, apoi tuși ca să-i atragă atenția. Părea că nici nu-și dă seama că întrerupe conversația cu femeia din stânga lui și nici că observă privirea lui surprinsă și ușor iritată. El se întoarse și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce-i spune. — Sunt foarte sigură. Sunt braziliancă. Ne pricepem la bărbați și ne pricepem la sex. Adriana începu să mănânce din salată în timp ce Mackenzie continua să se holbeze la ea. Aproape în aceeași clipă, Adriana îl văzu pe tipul mișto încheind conversația și întorcându-se spre Mackenzie. — Scuză-mă, zise el. Mackenzie se opri o clipă, apoi se întoarse spre el și îi zâmbi radioasă. — Da? Mă tem că nu m-am prezentat cum se cuvine. Mă cheamă Jack. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
petrece weekendul. — Mai întâi mergem la cumpărături, anunță Adriana în timp ce deschise portiera mașinii ei nou-nouțe, un BMW M3 decapotabil, roșu ca un măr copt. — Drăguță mașină! zise Emmy plimbându-și mâna pe capotă. Adriana zâmbi fericită. — Așa-i că e mișto? Cum să locuiești în Califormia și să nu conduci o decapotabilă? E un sacrilegiu. E un “cadou pentru independență” de la părinții mei. — Glumești, spuse Leigh încântată că toate trei reintrau în vechile lor roluri. Nu glumesc deloc, fredonă Adriana. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să se angajeze. Auzi, nu te-nscrii la Diaconescu, la partidul poporului? Sandu Șpriț face semn pentru a-i mai fi adusă o sticlă cu vin. Nu mă mai duc, Gore, În niciun partid. Cică sunt pe dezinteresatelea, dar numai la mișto. Mă uit la Diaconescu, și-a cam luat viteză, numai fomiști are pe lângă el. Noroc că fură ăștia de acum tot, altfel chiar eram stresat. Gicu privește În halbă, ca și cum ar descânta-o. Aici n-ai nimerit-o, Sandule, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
privește când la Gicu, când la Sandu. Soarbe din țuică, apoi privește În ceașcă. E vorba despre Micle Veronica, chiar așa de slab nu am fost la școală. Își scria poezii cu Eminescu și s-au iubit. Gicu aplaudă la mișto. Orice fraier știe de Veronica Micle, Gore, Sandu te-a verficat superficial. Eu am să te Întreb dacă ai auzit de po, edgar alan po. Fața lui Gore se lungește văzând cu ochii. De unde ai auzit tu de po, Gicule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să fie cu cai mascați și cu pampoane, să nu mori cu limuzină că te renegăm! Tu ai fost și ești din proletariat, să nu te spurci la fițe și figuri! Gicu scoate o batistă și plânge În ea, la mișto. Iar Sandu Îl privește lung pe Gore, În timp ce acesta dă senzația că mai are puțin și o ia la picior. Of, prietene, nu fii trist. Dacă o fi și-o fi, Îți dau costumul meu, iei o cămașă de la Gicu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
à la Marilyn Monroe: —Bună, sunt Jazz Conassey. Ard, ard, ard de nerăbdare să facem articolul. —Jazz! Am tot încercat să dau de tine. Unde ești? Aaahh, miorlăi ea languros. Pe-un vapor pe undeva. Nu știu unde, dar e atât de mișto. Ar trebui să vii și tu. Fetele ca Jazz invită întotdeauna pe toată lumea peste tot, chiar și persoanele pe care nu le cunosc deloc, chiar și atunci când habar n-au unde se află. Când te întorci în New York? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Le dădeam de citit romanele despre colectivizarea forțată, le predam tipologii de partide politice și, respectiv, modele ale umanului din antichitatea elină până la umanismul modern. În final, le ziceam: cine are alte curiozități, să citească din manual. Ei chicoteau, făceau mișto. Erau tineri în jur de 17-18 ani. Deștepți foc, cei de la Mate-fizică 3. Cu alte cuvinte, alte vârste, alte discipline. Inserție, septembrie 2004. După îndelungi cugetări americane (vezi jurnalul bloomingtonian de mult mai la vale), m-am prins eu, Mircică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gherilă comunistă și era refugiat politic la romanes, băieți buni. Atâta de viu era omul acela, că toți păream călâi pe lângă el. Culcase la pământ de toate: femei, inamici apărători ai capitalismului. Umbla mereu cu șișul în gheata dreaptă. Făcea mișto în fiecare seară de băieții din echipă: - Mai, voi va batesi din chind in chind, sau stasi asa, ca eunucii la fundu cadinelor? Pe aicea nu-i resboi niciodată mai? - Hai frate, că s-au bătut bunicii în două războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar dansam, ca nebuna, cât mai intens cu putință. Dimineața am plecat la Cristi în cămăruța din subsol, 11 oameni în 6 metri pătrați. Am băut votcă Stalichnaya, am vorbit cât de mult și de tare am putut, am făcut mișto de tot și de toate, am cochetat cu bărbații de față. Mai târziu, după ce au aflat, colegii mei au făcut ce era de cuviință: ferpar, coroane, condus pe ultimul drum. N-am fost cu ei. N-am participat la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zece ani, am fost în stare să fac înmulțiri de numere mari în cap. Dumnezeu știe de ce, pur și simplu pot. Și toți ceilalți se mulțumesc să zică „Hai, că ești tare”, după care uită complet. Însă Guy tot face mișto de mine pe chestia asta, cerându-mi să fac înmulțiri, de parcă aș fi la circ. Știu că el crede că e amuzant - dar adevărul e că e un picuț cam agasant. O dată, i-am spus intenționat un număr greșit. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine uluiți. — Samantha, mi s-a părut mie sau... ai făcut o reverență ? spune Trish într-un final. Mă uit la ea blocată. Ce-o fi fost în capul meu ? De ce naiba am făcut o reverență ? O să creadă că fac mișto de ea. Cine dracu a mai auzit de menajere care să facă reverențe ? Doar nu suntem în Gosford Park. Cei doi continuă să se holbeze la mine. Trebuie neapărat să spun ceva. — Familia Edgerly ținea foarte mult la asta. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un scâncet împietrit. — S-a întâmplat să fie tocmai ziua înmormântării tatălui lui. Eamonn coboară vocea. Unul dintre avocații tatălui său a venit la pub și Nathaniel i-a tras una de i-au mers fulgii. Și acum mai facem mișto de el pe tema asta. Îmi întoarce spatele pentru a servi pe cineva și iau o gură de vin, cu un tremur nervos la stomac. Să-ncerc să nu mă pierd cu firea. Deci nu-i plac avocații. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
După cât se pare, Ketterman l-a invitat la masă și a încercat să-l facă să rămână, dar se hotărâse deja. Și fii atentă, se mută în Bahamas. — În Bahamas ? spun siderată. — Și-a luat o casă acolo ! Arată foarte mișto. Săptămâna viitoare e petrecerea de rămas bun, continuă Lara. Și eu o să fiu transferată la biroul lui Derek Green, îți aduci aminte de el ? Șeful de la taxe și impozite ? E un tip foarte drăguț, deși se pare că-i sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o s‑o port la emisiunea specială din ianuarie. — Ai o emisiune specială în ianuarie? zice Suze. Și despre ce e vorba? — O să se numească Principiile financiare fundamentale ale lui Becky, spun, întinzându‑mă după lip gloss. O să fie foarte mișto. Cinci calupuri de câte zece minute, numai cu mine! — Și - care sunt principiile tale financiare fundamentale? mă întreabă Suze cu interes. — Îhm... păi, încă n‑am nici unul, zic, pictându‑mi buzele cu grijă. Dar o să le inventez eu când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de fete care trăncănesc simultan. Fenny nu face un pas fără un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu, în seara asta nu pot, spun. Am de lucru. — A. Fenella se botoșește, cum s‑a întâmplat și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dimineață de Guggenheim. Sau, dacă stau să mă gândesc... niciodată. Având în vedere faptul că visezi să ajungi acolo de când aveai șase ani. Îi simt amuzamentul din voce și revin la realitate. De‑asta a sunat, să mă ia la mișto? — N‑am pomenit niciodată de Guggenheim? zic cu mirare sinceră, în timp ce îmi pun balsamul de buze în coș. Ce ciudat. Nu‑i așa? zice Luke. Foarte ciudat. Deci, acolo ești acum? La naiba. Un moment, nu zic nimic. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu un peștișor de aur care înoată printr‑un buzunar. Cred că e cel mai nemaipomenit articol vestimentar pe care l‑am văzut în viața mea. Dintotdeauna mi‑am dorit în adâncul sufletului să port ceva extrem de avangardist. Doamne, ce mișto ar fi să am o haină sărită de pe fix și să spun tuturor că mi‑am luat‑o din SoHo. Cel puțin... Oare mai sunt în SoHo? Poate ăsta e NoLita. Sau... NoHo? SoLita? Sincer, nu mai știu unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]