3,384 matches
-
București, în orașul meu natal, deja de mică eram atrasă de teatru și-l frecventam cu părinții sau cu profesorii noștri de la școala elementară și apoi medie. Mai des însă, ascultam scenete și piese radiofonice transmise în cadrul emisiunii „Teatru la microfon". Uneori prezentam spectacole pe care le pregăteam cu învățătoarea noastră din clasele mici, doamnă (atunci "tovarășă") Eleonora Chirculescu, zisă Noni, care ulterior s-a împrietenit cu părinții mei și într-o perioadă mi-a fost ceas deșteptător: telefona zilnic dis-de-dimineață
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
încă un lapsus: uitam să pomenesc de cei doi ani petrecuți într-un grup muzicalo-dramatic (denumit „atelier de prezentare de cântece pe scenă"), unde, sub bagheta unei profesoare muziciene și a unui tânăr actor și regizor, am învățat să ținem microfonul în mina și să interpretăm cântece la microfon, cu accentul pe joc dramatic, așa fel încât, de două ori pe an, am montat câte un mic spectacol feeric! În serile acelea, am fost Piaf, Gigliola Cinquetti, Yves Montand, Sergio Endrigo
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
doi ani petrecuți într-un grup muzicalo-dramatic (denumit „atelier de prezentare de cântece pe scenă"), unde, sub bagheta unei profesoare muziciene și a unui tânăr actor și regizor, am învățat să ținem microfonul în mina și să interpretăm cântece la microfon, cu accentul pe joc dramatic, așa fel încât, de două ori pe an, am montat câte un mic spectacol feeric! În serile acelea, am fost Piaf, Gigliola Cinquetti, Yves Montand, Sergio Endrigo, Yossi Banay... Și moralul mi-a crescut până la
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
pictură, Marian Malciu, adică... eu, autorul romanului „Urme de dragoste”, poetul Horia Zilieru, care urma să prezinte volumul de versuri al doamnei Violetta și poetul Emilian Marcu, cel ce urma să facă prezentarea romanului meu. Rodica Rodean se apropiase de microfon și discuta ceva cu Lidia Petrescu. Probabil că puneau la punct momentele în care această fată talentată și sufletistă trebuia să încânte publicul cu muzica sa. Da, înclin să cred că așa a fost. Ea a cântat, acompaniată de chitară
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
fost vreo frază care să-mi de emoții în plus. Din contra, toate argumentele domnului Marcu au fost chiar laudative la adresa cărții și autorului său. Drept urmare, la invitația Rodicăi, m-am ridicat de pe scaun și am mers aparent liniștit la microfon. Încă nu știam ce să vorbesc. Luasem o carte în mână pentru a ascunde tremurul mâinilor, dându-le de lucru. Răsfoiala în sine, fără a căuta ceva, mă liniștea. Am mulțumit publicului exprimându-mi bucuria și satisfacția de a mă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
am ascultat cu deosebită plăcere, mai ales că, în această împrejurare, l-a invitat pe viceprimarul municipiului, ing. Mihăiță Negură, să-și expună opinia raportată la o anumită propunere, susținută de toți vorbitorii. Ei bine, inimosul viceprimar a luat voios microfonul în mână și a declarat publicului ce umpluse sala: „Mă voi ocupa personal pentru întocmirea documentației care trebuie făcută în vederea decernării titlului de „cetățean de onoare” soților Vasile și Otilia Sfarghiu”. În plus, plăcerea și emoția pe care le-am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
Dacă Domnul ne încearcă prin durere, datoria noastră este să-i lăudăm numele și să ne supunem... Apoi dispare din cadru părând preocupată numai de sfintele îndatoriri ale slujbei de dimineață. O reporteră foarte înfiptă bagă sub nasul amiralului un microfon și un zâmbet mai mult decât profesional. Amiralul, om cu experiență și în asemenea situații, zâmbește larg spre un public deocamdată inexistent și spune cu multă hotărâre că iată, peste zece ani, când se va întoarce aici, în această minunată
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
fie auzită de grupul indienilor irochezi care își cam pierduse răbdarea și simțea până în creier nevoia trăscăului de dimineață, pentru repunerea în funcție a creierului. O altă reporteră, blondă, mângâie cu mânuțele ei niște bulgărași de pământ și miorlăie în microfon reluând, cel mai probabil instinctiv, spusele amiralului: Peste zece ani aici va fi o pădure prin care ne vom plimba... etc... etc... La această fază, orice telespectator de bun simț se simte obligat să cugete: - Băi, fraților, hai că amiralul
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
vârsta și dispoziția purtătoarelor, dând în vileag chiar și satul în care fuseseră create. Eu a trebuit sa ies din sală, iar când m-am întors să o iau pe doamna Elena Buică (Buni), am găsit-o pe Buni la microfon. Intreținea sala cu verva sa. Am auzit-o spunând că, deși prezentarea fusese excelentă, fusese făcută în engleză, iar iile românești cereau să fie prezentate în graiul in care au fost plămădite, pentru a putea exprima bogația de simțire ce
SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI IEI ROMÂNEŞTI LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362243_a_363572]
-
buni într-o dublă situație stresantă: pe de o parte, ca pensionar, datorită „politichiei” eram un paria al societății, pe de alta, ca jurnalist, s-a creat ideea falsă că jurnalistul e un „băgăreț” ce vâră sub nasul oamenilor un microfon punându-le „întrebări nesimțite” pentru a lua și el un ban. În prima ipostază mă aflasem cu câteva zile înainte într-o bancă. Fusesem umilit timp de ore întregi pentru schimbarea unui „token” pentru banking, un mic util digital care
LA SENAT S-A FĂCUT DREPTATE. ARTICOL DE NICOLEA N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377779_a_379108]
-
la locul lui, n-a scăpat nici el de sinistra repartiție geo-artistică. Are și el un exemplar înfipt chiar în inimă, bibelou de proporții grotești, în preajma căruia ducă-se pe pustii! au început să se țină acum slujbe religioase... la microfon. Lume! Lume! Împreunare de Muhina (Muncitorul și Colhoznica), Rude (basorelieful de pe Arcul Revoluției franceze, cea care a deschis calea triumfală a tuturor revoluțiilor) și ceramici... populare, vorba unui glumeț poet, ochioasele ceramici glazurate din (dispărutele) bîlciuri, monumentul independenței de la Iași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un-doi... Finala Turneului Internațional de Tenis de la București i-a prilejuit unei reporterițe sportive tv, cu aer de subretă curățică, regalul unor declarații de gîdilitoare inteligență. De-abia oferise Muster mingea victorioasă publicului, că midineta tv a și trecut cu microfonul pe sub nasul activiștilor și miniștrilor pedeseriști, veniți, se-nțelege, de dragul sportului alb, nu de-al, puah! propagandei. Conectați la sursa de curent cotrocenist, rotofeii amatori de sport au dat drumul la bandă și au grăit, in corpore, de imaginea României
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
darea aramei pe față în materie pedeseristă. Proaspătul laureat kișinăuan și-a adus aminte că umorul lui cu "golanii" din '90 făcuse înconjurul globului desculț, în sandale de aur, și, spontan (cum îl știm), i-a spurcat pe... capsomanii cu microfon, de le-a pierit rîsul pe buze. Apropo: panoplia iliesciană cu "golani", "animale" etc. etc. s-a mai îmbogățit, mai alaltăieri, cu încă o piesă grea, destinată de data asta unor destabilizatori congresmani americani, cărora, după spusa manieratului laureat revenit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și de alți atleți ai licorilor, unii concluzionînd pugilistic. Luxul de azi al localului anulează chiar și cea mai redutabilă aducere aminte. Literele și artele se răsfățau cot la cot în birturile (în care numai muștele nu erau prevăzute cu microfoane). Cheful de viață și de improvizație era total. Dur adesea. Mă repet obsesional. Un exemplar: George Mărgărit, minte briantă, pe cît de doct nutrită, pe-atît de ornamental spurcată. Cînd, în locantă, un pictor hipercorect în toate și iritat de neiertătorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cîte ori n-ar trebui!: de pildă, cele în care unsul guvernului în județ transmite, invariabil, salutul de sus, cu prilejul... De altfel, greul personaj pare a se fi născut doar pentru asta. Iar dacă salutul se face la microfon, e parcă ne-am afla în hala cazangeriei din fosta cetate revoluționară a Nicolinei. În cazul de față, măcar știm cu cine avem de-a face: bubuitorul personaj nu-și ascunde apartenența. E cumva mai delicată poziția altui corpolent local
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din fosta cetate revoluționară a Nicolinei. În cazul de față, măcar știm cu cine avem de-a face: bubuitorul personaj nu-și ascunde apartenența. E cumva mai delicată poziția altui corpolent local, care și el, de fiecare dată, de la același microfon, dar într-o surdină mai de țambal, nu uită să ne sperie că, vai, vai, vai, de mîine s-ar putea să sară în barca cealaltă, a puterii. Ca și cum ne-ar mai putea contraria bretonat-disponibilul său sport nautic. Ce "Ia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
violenței e unul nemaiîntîlnit în viața românească. Lumea miticilor lui Caragiale ne pare o nostimadă pe lîngă dramaturgia postmodernă a cruzimii confruntărilor reale. Să nu ne păcălească surogatul de divertisment care ne intră pe cablul t.v. în casă: bîțîiala microfoanelor asudate e tot formă de violență. Una servită într-un staniol ce s-ar vrea de Oscar, dar nu e decît de Vacanța Mare. Consolarea ar putea veni de la constatarea că și pe la case mai mari cam tot așa stau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
I l-am pus.) Vernisajul de diseară se va consuma în Sala Voievozilor, spațiu oarecum inhibant prin prezența, sus, a medalioanelor auguste, dar detașat cu ajutorul spoturilor ce-și trimit fascicolele luminoase doar pe tablourile de o ritoasă modernitate. Chiar în preajma microfonului se află două lucrări executate acum treizeci (!) de ani și care marchează, exact, momentul în care fresca nord moldovenească întîlnită atunci prima oară într-o mirifică fugă de mașină avea să-mi decidă viitorul și decisivu-mi stil. Unul de o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
satisfacție a inaugurării pînzele lucrate în ultimii doi ani. Provocatoarele. Vă las pe dumneavoastră să depistați ce și cît a mai rămas din fascinația primă a frescei pe marile suprafețe cvasiabstracte de-acum. Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele microfonului, în regala absidă am așezat, pe șevalete, cîteva din personajele vivante cu care, din cînd în cînd, am simțit nevoia să întrerup seriile grave, apăsătoare (Strigătul, Desculții lumii). Personaje aflate acum în distinse case ieșene. Și împrumutate mie, acum, pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din finalul pianului rahmaninovian pe o temă de Paganini! Nu m-am simțit defel rușinat de... frivolul transfer. Și un irepresibil post scriptum. Ca să atenuez nota gravă a Retrospectivei mele din noiembrie, de la Palatul Culturii, am așezat pe șevaletele din preajma microfonului de vernisaj lucrări cu personaje vivante, lejere, ar spune francezul. Și asta pentru a nu-i supune pe cei prezenți să suporte doar tonalitatea grea a Apocalipsei, a Strigătului, din vecinătate. În plus, arătînd spre Autoportretul cu păsări și descriindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale naturii (gerul, fulgerul, soarele etc.), obiecte (pensonul vesel, stimulentul, enciclopedia ilustrată etc.), interlocutori imaginați de copii etc., precum și activități gândite ca emisiuni pentru copii, cu invitați copii, cu teme de discuție alese de aceștia sau de ,,realizatorul emisiunii" etc.; microfonul devine, în aceste tipuri de activități, simbolul evident al persoanei care vorbește, care s-a transformat din ascultător în vorbitor, conștientizând-se astfel ideea de schimbare a rolurilor în cadrul dialogului și realizându-se exercițiul ascultării și al comunicării prin încadrarea
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
în vorbitor, conștientizând-se astfel ideea de schimbare a rolurilor în cadrul dialogului și realizându-se exercițiul ascultării și al comunicării prin încadrarea într-o ,,disciplină" a acestui proces (același exercițiu poate fi realizat, de exemplu, prin utilizarea unor căști cu microfon demonstrându-se astfel imposibilitatea de a asculta și a vorbi funcțional/util în același timp). 9.1.4. Elemente de limbaj citit-scris Limbajul citit-scris implică, la orice nivel de vârstă, cunoașterea și valorificarea unui anumit cod atât în etapa de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
au tot îndemnat atât Președintele, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, cât și onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak să mai spună ceva, maestrul Ludovic L. a rămas stană de piatră. (Mai târziu, în fața sutelor de microfoane, a întrebat textual: "Ce să mai fi spus eu? În locul meu au vorbit Seneca, Sfântul Augustin și Borak cel Bătrân!" Aplauze prelungite.) 4. Sentința: Neținând cont de acest anunț plin de modestie, rostit, e drept, în afara sălii de judecată, Completul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Eu m-am turnat pe mine însumi... Octav: (nu înțelege) Vrei să mă ajuți puțin? (Costache se așează pe scaunul pescăresc, în apropierea mesei de camping; intră securistul, care se așează pe scaunul de rafie; controlează masa și scaunul... de microfoane...; Costache tace, crispat, intimidat) Securistul: Hai, mai repede, că am și alte treburi. Zi-i! Costache: Am greșit, tovarășe colonel. Securistul: Iar?! Costache: Iar. Securistul: Nu-i bine. E grav? Costache: Destul de grav. Securistul: În faptă sau în gînd? Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
din fața gării Kiev din Moscova, un pluton de militari sovietici a dat onorul; s-au intonat imnurile de stat ale celor două țări, iar N.S Hrușciov și Gh. Gheorghiu Dej au rostit cuvântări de salut. Eu am tradus la microfon, în limba rusă, cuvântarea lui Gh. Gheorghiu Dej .La sfârșit, A. Mikoian care era în preajmă m-a bătut pe umăr și m-a gratulat zicând: "Haroșii perevodcik" (bun translator). În programul delegației au fost prevăzute vizite la Leningrad [Sankt
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]