1,100 matches
-
nimeni să întrebe cum îl cheamă pe băiețel sau cum o cheamă pe fetiță. Și nici să‑i mângâie pe cap cu niște mâini pe care se vede clar că aparțin unor muncitori. Și care nu‑și dau seama că micuțul astfel mângâiat poartă deja în inimă otrava individualismului pe care e gata s‑o împroaște. O dată Anni a făcut efectiv pe ea la atingerea unei asemenea mâini îmbrăcate într‑o mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Oftă și se ridică. Mai privi o dată la pielea Întinsă pe pământ și ce văzu Îl bucură. Se uită la tinerii pe care Îi alesese pentru drum. Deja, se lăsase frigul. - Păi, să pornim atunci! Am luat-o spre Miazăzi. Micuțul Unu adormise la sânul maică-si, Înfășat În blănița moale pe care i-o dăruiseră femeile lui Aban. Nu i se vedea decât năsucul pierdut În fața bucălată. Deodată, vârî degetul În gură și râgâi. - Sănătate, Îi ură Aban. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era o noapte Într-atât de rece Încât, la fiecare pas, scoteam aburi groși pe nări. Am urcat și am coborât nenumărate coline de nisip și, când să se crape de ziuă, am chiuit toți trei, trezindu-l și pe micuțul Unu care se apucă să plângă. În fața noastră se mai Întindea doar o mică bucată de povârniș molcom Înainte să ajungem pe culmea unei dune. Nu ne-am mai oprit, așa cum ne era obiceiul, ca să săpăm groapa pentru casa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că, Într-o bună zi, aveam să ne trezim cu el În fața noastră, cât să-l atingem, mai arzător ca oricând, gata-gata să ne facă pieile scrum și să ne prăjească până la os. Of, of, soare blestemat! În ziua aceea, micuțul Unu nu a putut să adoarmă. Nu mai dorea nici țâță și, orice am fi făcut, nu-i intram În voie. I-am cântat ca să-l ia somnul, dar el se tot zvârcolea. Pe la miezul zilei, a Început să verse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Runa Îi dădu coji pisate de salcie, dar Unu vărsă din nou. - Mergem să mai căutăm apa aia, sau o luăm pe drumul cel vechi? i-am Întrebat dar, nici Enkim, nici Runa nu-mi răspunseră. Se tot uitau la micuțul Unu care se Înmuiase de tot și nu erau În stare să se hotărască În nici un fel. I-au dat ierburi ce aduceau somnul, iar fierbințeala parcă l-a mai lăsat, dar de gungurit tot n-a gungurit. - Hai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am ajuns În satul lor la căderea serii. Tuni nu-mi mai dăduse să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lucrare de vorbe cu ei, așa că i-am trimis pe cei mai sprinteni vânători pe urmele lor. N-am rămas deloc În satul lor, mai ales că Scept și ai lui se apropiau În pas Întins. După ce se lăsă Întunericul, micuții cu ochii pieziși se luară la luptă cu iscoadele noastre și, nu mică ne-a fost mirarea când Îi văzurăm cât de iuți și de buni luptători erau. Erau prea puțini Însă, așa că repede s-au lăsat păgubași, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
repezeau În ochi fulgi tăioși. - Fie, spuse Barra după o vreme. Abia atunci am părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra Între ei. Runa stătea Într-un colț și Își Încorda arcul, de parcă se gătea de mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce mai conta? Am răsuflat adânc și am recunoscut mirosul văzduhului meu. Apoi: - Of, of, Barra! De-aci am plecat În călătorie acum... mă uitai la micuțul Unu, care, de la o vreme se pricepea tare bine să se certe cu mumă-sa. Am plecat de-aici acum mai bine de doi ani. Barra se uită la munții mei, clătinând din cap. Nici pe departe nu aduceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel de campanie de strângere de emoții, de la tâmpițeii de români. E normal că dacă a fost ales președinte, puștiul s-a întâlnit cu cineva de rangul său și anume cu nea Traian, preș-ul cel mare. Și-i zicea micuțul niște chestii de-astea copilărești, sub formă de sfaturi, iar Băse, javra ceea unsă cu toate alifiile, dacă nu cumva cu toate porcăriile, vorbea blajin, zicându-i puștiului că o să facă ce-i zice el (sanchi!). Ți-era mai mare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Un colț curat, senin și liniștit mai e pe lumea aceasta? Într-un alt târg, într-o mahala sărăcăcioasă, iată o colibă. Fereastra mică e deschisă; lângă fereastră, mama, cu fața suptă de neodihnă, își leagănă copilașul bolnav pe genunchi. Micuțul stă cu ochișorii verzi deschiși, pieptul mai nu i se ridică, buzele albe nu se pot mișca. Se gândește mama: câte necazuri, câte nădejdi, și acum! Și cum gândea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-și aripioarele un sticlete. ─ E bun adăpostul ăsta că-mi vine ca o mănușă, dar la primăvară tot fac schimb cu nea Pițigoi. Ce naiba! Uite că mi-am rupt iar trei pene! Cele trei pene cenușii-albastre plutesc lin în soare. Micuțul din cărucior s-a oprit din molfăit și le urmărește cum sticlesc din rostogol în rostogol, caligrafiind pe aer cu litere străvezii, ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar chipul ăsta urât cu găuri și țepi care se rânjește la tine vrea să-ți înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii, ține minte! Cu bine! Cu bine! Micuțul se pune pe urlat ca din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe napolitană, poftim, o face mii fărâme, pe care le aruncă dând din mânuțe peste tot. ─ Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nostru Valerian Cric se află la fașa, ah, la fața locului. Vali, ai legătura. ─ Bună seara, Virginia, bună seara dragi telespectatori. Mă aflu pe scara blocului V 4 de pe strada Calmului numărul 17, în cartierul Pajura. Iată-l și pe micuțul găsit acum numai o oră de către doamna... ─ Mă numesc Garofița Mihai, am treizeci și opt de ani și-s bucătăreasă la Spitalul Obreja. Doamna Mihai, spuneți-ne cum l-ați găsit pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
buzele se plimbă pe abdomenul ei catifelat și perfect întins, ajungând la celelalte buze, ale ei, aproape erecte. Pentru că l-a privit oarecum mirată (așa i s-a părut lui), îi răspunde în șoaptă: „E ca și cum i-aș săruta pe micuții cărora le-ai dat din carnea și din sângele tău...” Ea ține ochii închiși, parcă nici nu l-a auzit, doar geme ușor când o îmbrățișează mai curând blând decât agresiv, controlându-i cu răbdare răspunsul, până când ea atinge „momentul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
c-o să se termine treaba asta? Nick nu-i răspunse. Ad se ridică-n picioare. — Îți zic eu cum o să se termine, jeg fricos din Chicago ce ești. O să-ți strâmb un pic fața. Ai priceput? Nick se dădu Înapoi. Micuțul se Îndrepta spre el Încet, pășind cu toată talpa, punând piciorul stâng În față și trăgându-l pe dreptul după el. — Dă-n mine, zise, clătinându-și capul. Ia-ncearcă să dai În mine. — Nu vreau să dau. Nu scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la picioarele taurului, Îi atraseră atenția, Într-o succesiune, ochii, botul umed și deschiderea largă a coarnelor care ținteau În față. În jurul ochilor, taurul avea niște cearcăne ușoare. Își ținea ochii pe Manuel. Simțea că o să-l facă praf pe micuțul ăsta cu fața palidă. Acum, oprindu-se-n loc și Întinzând muleta roșie cu vârful sabiei pe care o ținea acum În mâna stângă, Împungând-o cu vârful cât să se desfășoare ca pânzele unui vas, Manuel observă vârfurile coarnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ăia de baltă se dau la pește și perușu nu-i că nu-i pește. Nu-i. Nu-i, că nu-i deloc! Nu se vede. Nu se vede da se-aude că-i acolo în... Înâuntrul mâței. Da. Cântă micuțul dinăuntru de unde s-a ascuns. Cântă mâța. Aiurea. Jigodia-i surdo-mută din sperietură de câine. Dacă ar fi cântat dânsa, găseam eu un investitor și mă lansam pe piața esternă de fenomene. Pe plan intern scoate matale paraii și ia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la sfârșitul consultației, clienții posesori de animăluțe leșină și se pot contondeni prin cădere. De unde și nevoia de sânge. Eu n-am leșinat de când mă știu. Acum veți leșina sigur. Când ? Când veți afla prețul consultației... în tot acest timp, micuțul Pițbul consumase doi peruși de câte 3 euro bucata și un cârnat tradițional care nu se informează fiind direct din țoșca domnișoarei asistente. Stimate domn, după cum vă spuneam, suntem aliniați la prețurile cele mai europene dar cum dom’doctor are
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ăștia sînt căutați pentru crimă. BĂrbatul de la geam Îmi făcu cu ochiul. — Hai să ne purtăm cum trebuie, spuse apoi. Doar sîntem cu toții niște domni. — Și pe cine-au omorît? Întrebă tata. — Pe un italian, spuse paznicul. — Pe cine? Întrebă micuțul pe un ton foarte jucăuș. — Pe un italian. — Cine l-a omorît? Întrebă micuțul privindu-l pe sergent cu ochii mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne purtăm cum trebuie, spuse apoi. Doar sîntem cu toții niște domni. — Și pe cine-au omorît? Întrebă tata. — Pe un italian, spuse paznicul. — Pe cine? Întrebă micuțul pe un ton foarte jucăuș. — Pe un italian. — Cine l-a omorît? Întrebă micuțul privindu-l pe sergent cu ochii mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
omorît? Întrebă tata. — Pe un italian, spuse paznicul. — Pe cine? Întrebă micuțul pe un ton foarte jucăuș. — Pe un italian. — Cine l-a omorît? Întrebă micuțul privindu-l pe sergent cu ochii mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu’. — Termină, se băgĂ detectivul. — Dom’ sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu’. — Termină, se băgĂ detectivul. — Dom’ sergent, spuse micuțul, nu eu l-am omorît pe italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent, de ce l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]