2,243 matches
-
se realizează un contact mai apropiat între cei doi actori (prezicător și client). Aparent banale și profane, gesturile și activitățile întâlnite aici au ca principal scop câștigarea încrederii și o cunoaștere minimală a celuilalt. 13.1.2. Invocarea divinității prin mijlocirea rugăciunilor Din registrul de fapte și mărturisiri consemnate de cercetarea noastră, majoritatea prezicătorilor afirmă că fac cruce și spun o rugăciune atunci când încep să facă prezicerile. "Eu am învățat să spun Tatăl Nostru și să cer ajutorul Maicii Domnului; altfel
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
bun dacă nu faci semnul crucii și nu spui rugăciune" (I., 55 ani, Cristești, Iași). Foarte puțini sunt cei care recunosc că rostesc și alte formule sau incantații. Șoaptele neînțelese de la începutul oricărei ședințe de divinație au ca scop declarat mijlocirea actului de decriptare a semnelor. Se invocă ajutorul divinității dar, în același timp, subiectul este introdus într-o atmosferă misterioasă. Șoapte ascunse și semne ciudate țes o aură de mister în jurul prezicerii. Am văzut-o că-și mișca repede buzele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
argument în favoarea divinației. Ea încearcă să demonstreze la modul cel mai concret cu putință (ne referim în special la divinația experimentală) că legile fizice pot fi anulate. Perd Beckley identifică divinația numai cu "viitorul revelat"273 în diverse maniere prin mijlocirea simbolurilor. Nu discutăm pertinența afirmațiilor și explicațiilor de acest gen, dar le remarcăm prezența și la nivelul limbajului comun. De obicei oamenii merg să-și "ghicească viitorul", și nu trecutul, înțelegând prin aceasta posibilitatea de a accede la realitățile transcendente
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
lingvistică și pătrunde în domeniul magico-religios. Avem în atenție aici, îndeosebi, practicile divinatorii care presupun o anumită inițiere și care sunt înțelese în primul rând sub aspect spiritual. În acest caz este firesc să ne întrebăm: am putea explica prin mijlocirea acestui model orice practică divinatorie? Cum am putea distinge negativul oricărui semn (zborului păsărilor, freamătul copacilor, imaginile unui vis etc.)? Două răspunsuri ar putea aduce unele lămuriri: a) La un nivel empiric credem că negativul este reprezentat de însuși contextul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
că și păcatul așa cum îl acceptăm noi nu poate fi identificat cu esența ontologică a lui Dumnezeu, pe care în ultimă instanță nici nu ne este îngăduit (posibil) să o cunoaștem cu adevărat, ci cel mult să o bănuim prin mijlocirea semnelor sale. În consecință, avînd în vedere că "nu există nici o cale de a înțelege fiat-ul efectiv în termenii esenței lui Dumnezeu, nu există nici o cale dinspre creaturi către Dumnezeu" [Kolakowski, 1993:22]. Regăsim, în această observație, actul kenozei, al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întrebarea: cum se justifică interdicția? Din scenariul biblic, un singur răspuns pare a fi plauzibil: Dumnezeu nu poate promova în mod direct răul în lume, în nici o formă a lui. Motiv pentru care acesta a fost lansat în lume prin mijlocirea unui Adam căruia i s-a spus, însă, de la bun început: "Să nu care cumva să greșești, acum, Adame!" Într-o atare relație, în care competențele de cunoaștere au fost clar demarcate, s-ar părea că toată lumea și-a îndeplinit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în cele din urmă, își va pierde demnitatea de ființă edenică; 8a) lipsa (unuia/unora dintre personaje îi/le lipsește ceva) este percepută de Adam și Eva ca o stare de insatisfacție determinată de interdicția cunoașterii binelui și răului; 9) mijlocirea, momentul de legătură (nenorocirea sau lipsa i se comunică autorului sub forma unei porunci) definește secvența în care Dumnezeu îi anunță lui Adam și Eva hotărîrea alungării lor din rai. Acest moment mijlocește trecerea către o altă etapă a desfășurării
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a fi a minciunii, avînd în vedere că el operează întotdeauna cu substitutele lucrurilor, cu copiile lor mai mult sau mai puțin fidele, iar nu cu lucrurile însele [Eco, 1982:18]. Modalitățile prin care minciuna se poate activa prin mijlocirea mai multor forme, începînd de la rostirea clară a unui neadevăr pînă la deturnarea totală a lui (precum în dialogul celor doi ciobani: [Ciobanul 1: "Ai auzit că rușii-s pe lună?"]; [Ciobanul 2: "Toți, măi, toți?"]), de la formularea unor ambiguități
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de argint, de un gros și o jumătate de gros, care s-au bucurat de o mare circulație. Alianța poloneză a Moldovei a determinat semnificative apropieri, primele de acest gen cunoscute, Între cele două Țări Române de dincolo de Carpați. Prin mijlocirea lui Petru, Mircea cel Bătrân, va Încheia un tratat cu Wladislaw Jagello. Lui Petru i se atribuie instituționalizarea societății românești din Moldova și organizarea cancelariei domnești. De la el provin primele documente interne ale acestei țări. Este cel care și-a
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
puț, de cupolă, de tumulus, că e înălțat sau săpat în stâncă, există întotdeauna un monument. Adică, traducere literală, avertismentul unui "amintește-ți". Horus, Gorgona, Dionysos sau Christos, oricare ar fi natura mitului major, acesta produce o figură. Dincolo cere mijlocirea unui dincoace. Fără un fond invizibil nu există formă vizibilă. Fără angoasa precarului, nu există nevoia de memorial. Nemuritorii nu-și fac fotografii între ei. Dumnezeu este Lumina, numai omul este fotograful. Căci numai cel care este trecător și știe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Leonardo, care străpunge munții cu canale, inventează omul-pasăre și mașinile de foc. Când se poate cumpăra binefacerea naturii prin performanța tehnică, precum în Occidentul zilelor noastre, situația de securitate diminuează umbra aruncată de moarte asupra vieții și deci nevoia unei mijlociri. Ca exemplu al acestei pierderi de sens, creștinii înșiși uită că sacrificiul liturghiei comemorează un eveniment abominabil uciderea lui Dumnezeu și că împărtășania înseamnă, în virtutea tainei Euharistiei, să absorbi sângele "real" și trupul "real". Mai rea sau mai bună decât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cetății. Și a prestigiului de care se bucură fabricantul de imagini. Căci nu aceeași carismă vine de sus (pietate), din interior (genialitate) sau din afară (publicitate). Idolul este solemn, arta serioasă, vizualul ironic. Nu se cultivă aceeași așteptare față de o mijlocire (era 1), o iluzie (era 2) și o experimentare (era 3). Se produce un fel de destindere treptată a spectatorului. O lentă dezangajare a fabricanților. Ocupați cum sunt la început să celebreze și să edifice, apoi să observe și să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să contribuie, în primă instanță, la dezvoltarea personală și, complementar, la dezvol tarea domeniului de cercetare. în științele umaniste, accentul a fost deviat mai degrabă către contribuții în vederea dezvoltării „științelor“, în loc să cadă, așa cum s-ar cuveni, pe dezvoltarea omului prin mijlocirea științelor. Când ceea ce ar fi trebuit să constituie prin natura sa un mijloc devine scop în sine, se pierde esențialul, iar științele ajung să crească în marginea și, nu ara reori, împotriva omului. Demersul propus este, prin urmare, științific și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Cu alte cuvinte, manifestarea transfiguratoare a prezenței divine se poate face simțită: 1. la nivelul reprezentărilor (în viziune, aievea sau în vis), deci la nivelul a ceea ce medievalii numeau „intelect“ și „imaginație“; 2. (până) la nivelul lumii exterioare trupului, prin mijlocirea unui loc, a unei ființe sau a unui lucru; 3. (până) la nivelul propriului trup, care este transfigurat în (trup de) lumină ori ia altă formă. La nivelul transfigurării materiei, este evidențiată puterea reformatoare a principiului. Astfel, sunt descrise cazuri
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
peștele. / Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morți.“ Modurile înalte de manifestare și înțelegere presupun raportări diferite cu privire la materie și întruchipare. în acest context, materia devine forma unei înfățișări, ca vehicul pentru mijlocirea unui semn, fără fixarea ori atașarea unei „personalități“, fără separarea ca individualitate limitată și împietrită spațio temporal. Mai degrabă, spațiul și timpul devin, în acest caz, punți aruncate către oameni, în vreme ce materia urmează fluiditatea și transparența diafană a luminii. IV
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
o reinstitui și perpetua pentru celălalt și pentru sine. Puterea și eficiența intermediarului - indiferent dacă el îmbracă forma textului, a poveștii, a unei persoane, a unei ceremonii etc. - au sens nu pentru a conferi prestanță și autoritate sistemului, ci prin mijlocire și deci prin abilitatea și măiestria de a instrumentaliza sistemulastfel încât acesta să poată conduce înspre principiul întemeietor pentru a naște în celălalt legătura vie, unică și de neînstrăinat. Odată renăscută această legătură, ritualul o va face prezentă prin repetitivitate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu se pietrifică și nu devine o reflexie a chipului omului, ci unește creator, aseme nea unei scări, lumile. „Urcarea“ sistemului presupune implicit detronarea principiului prin substituirea unui „chip cioplit“. Sistemul, rupt de principiul întemeietor și pierzând funcția esențială de mijlocire, devine o structură rigidă, care proliferează și va utiliza toate mecanismele pentru a se impune ca fiind principiul însuși sau, în cel mai bun caz, calea unică înspre principiul marginalizat. Pornind de la tipurile de relații posibile stabilite în funcție de preeminența autorității
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nevătămat. Dar că ziua morții lui este aproape. Nu din vreo vină a lor, caii lui, ci din a crâncenei soarte. Și că nevinovați sunt și de moartea lui Patrocles, ucis, prin mâna lui Hector, de însuși Apolon, care, prin mijlocirea unui alt om, îl va omorî și pe el, nu peste multă vreme. Apoi Eriniile, restabilind legea cosmică, îi iau glasul. De data aceasta caii nu plâng: Ahile este încă în viață. Și nici Zeus nu le plânge soarta, ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu numai că nu mai vrea să ia parte la lupte, știind bine ce putea să însemne asta pentru ahei, pe care îi lipsea astfel de războinicul lor cel mai însemnat, cu un rol hotărâtor în soarta asediului, dar, prin mijlocirea mamei sale, obține de la Zeus ca acesta să-i favorizeze pe troieni până la înfrângerea armatei aheene, dovedind astfel că, fără el, Agamemnon e neputincios. Fără să-i pese multă vreme nici de grava nelealitate a purtării lui, nici, mai ales
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nevătămat. Dar că ziua morții lui este aproape. Nu din vreo vină a lor, caii lui, ci din a crâncenei soarte. Și că nevinovați sunt și de moartea lui Patrocles, ucis, prin mâna lui Hector, de însuși Apolon, care, prin mijlocirea unui alt om, îl va omorî și pe el, nu peste multă vreme. Apoi Eriniile, restabilind legea cosmică, îi iau glasul. De data aceasta caii nu plâng: Ahile este încă în viață. Și nici Zeus nu le plânge soarta, ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu numai că nu mai vrea să ia parte la lupte, știind bine ce putea să însemne asta pentru ahei, pe care îi lipsea astfel de războinicul lor cel mai însemnat, cu un rol hotărâtor în soarta asediului, dar, prin mijlocirea mamei sale, obține de la Zeus ca acesta să-i favorizeze pe troieni până la înfrângerea armatei aheene, dovedind astfel că, fără el, Agamemnon e neputincios. Fără să-i pese multă vreme nici de grava nelealitate a purtării lui, nici, mai ales
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
socială a impozitului a fost determinată, În primul rând, de necesitatea procurării resurselor bănești destinate finanțării de cheltuieli publice generate de funcționarea statului, iar În ipostaza de componentă principală a finanțelor publice, acesta avea să Îndeplinească un rol major prin mijlocirea Înfăptuirii sau influențării anumitor procese socio-economice, manifestându-se pe fundalul interacțiunii proceselor din economia reală cu procese și relații de redistribuire În formă bănească a produsului intern brut pe care le exprimă impozitele. Așa cum rezultă din literatura de specialitate, opiniile
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
funcției de repartiție, practicarea impozitelor urmărește un obiectiv pur financiar; acela de a procura resursele bănești necesare statului pentru a-și acoperi cheltuielile proprii. Din acest motiv, funcției de repartiție i se mai atribuie, uneori, denumirea de funcție de finanțare, semnificând mijlocirea prin impozite a finanțării cheltuielilor publice. Totodată, corespunzător funcției de control ce revine finanțelor, În ansamblu, impozitele reprezintă un mijloc de exercitare a controlului financiar de stat asupra unei multitudini de procese economice și 20 Filip Gh., Finanțe publice, Ed.
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Economique. Nouvelle edition, Ed. Armand Colin, Paris, 1982, p. 214 54 consumul personal (bunuri de consum și de folosință Îndelungată), investițiile private nete (În interiorul țării) și achizițiile publice de bunuri și servicii. Contracararea factorilor dezechilibranți și stimularea dezvoltării echilibrate prin mijlocirea cheltuielilor publice și a impozitelor a devenit una dintre preocupările principale ale neokeynesismului În a cărei viziune intervenția statului este Îndreptățită numai În anumite condiții. Astfel, În opinia lui Alain Barrére, statul intervine acolo unde individul nu este capabil să
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
cel Mare nu constituie decât una din-tre piesele teologiei lui, mult mai cuprinzător decât arăta la începutaceste termen. Sf. Atanasie cel Mare a caracterizat credința creștină exclusiv ca credință în mântuirea prin Dumnezeu-Omul Cel deofiin-ță (oJmoouvsio") cu Dumnezeu, și în mijlocirea Lui pentru întreagaomenire; astfel a deosebit el creștinismul de toate celelalte religii șii-a apărat prin aceasta conținutul lui propriu<footnote Ibidem, p. 24. footnote>. Mântuirea prin Dumnezeu Care S-a făcut om este ideea centrală a Sfântului Atanasie cel Mare
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]