2,132 matches
-
zi, un pachet de bune pe zi, dar dai la prieteni, că poate ți-l strică. Televizoare, radio, nu prea merg, că toate camerele au acum, cu casetofoane nu e voie. Au făcut hoții niște casete, un teatru cu un milițian, a înregistrat hoțul și au trimis în degepeu cum se înjură hoțu’ cu milițianu’, și a venit ideea, ia să tăiem noi casetofonul. Săpunul, unu’ bun, un Lux, un Fa. Pastă de dinți e căutată Colgate și Cristal, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și „Fă, lasă-mă fă!“ - „Bă, să-ți moară, să-ți fac...“ - „Ce să-mi moară, fă, că nu mai am pe nimeni“. A făcut acte de cununie, să mă cunun cu ea. Cerere la direcție. A venit cu un milițian dup-a doua. Nu mai știu cum îl cheamă. Că dacă vreau s-o iau pe aia. „Nu, n-am văzut-o în viața mea. Eu o cunosc de-aici, de la pușcărie.“ Cum, păi ea a spus că a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
gard, m-apucam s-arunc cu pietroaiele. I-am spart geamurile la casă, am vrut să-i dau foc. Și nu am fost rău numa’ cu unu’ sau cu altu’. La pușcărie, știți, se-ntâmplă, hoțul, dacă vede că un milițian, pe hol, e mai moale și vede că-și face meseria... țipă o dată, bate o dată în ușă și vede că tace din gură, pe ăla tabără, pe ăla sare. Unde-i loc, acolo, dă-i și dă-i... Da’ dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acasă vreo două-trei mii. O luat de pe la bancă. N-aveau, nu-i împungeau banii. Am plecat la Brașov. Iar adus înapoi, iar plecat. Până la urmă, am plecat. Când o venit să mă mai aducă, eram la pușcărie. Am bătut un milițian. (Reporterul râde.) La Piatra. Căpitanul ne cere actele. L-am luat și l-am bătut. Opt ani pentru ultraj. În ’73. Fiind minor, s-a redus pedeapsa la jumătate. Dar am făcut din iunie până pe 4 aprilie. Pe 4 aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
noiembrie, fusese ședința lui Ceaușescu. La fiecare ședință scria la urmă: „au mai fost soluționate problemele curente de partid și de stat“. De fapt, erau discutate astea. Și, pe întâi sau pe două, am primit noi ziar. Că ne-aduceau... milițienii ne-aduceau ziare. Și-am văzut c-o fost ședința aia, n-o anunțat nimic. Nu prea știau. Pentru că era o oarecare strategie și în problema aia, deci cu o săptămână sau două înainte venea cu tot felul de cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am dat seama după... o trecut o oră și după o oră o venit și l-o scos pe Ștefănescu, pe Badea. Gheorghiță era mai periculos, o vrut să stingă tot neamul soției lui - vreo 5 victime avea. El fusese milițian la penitenciar, la Bacău (tușește), și era considerat periculos. Ștefănescu, cum fusese plimbat de-atâtea ori, întors, judecat iarăși... Cu Gheorghiță nu prea puteam discuta. Avea perioade - acuma vorbea una, acuma vorbea alta, vorbea singur. Și Badea era om normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt, pentru orice, din câte știu eu. Te gândești la consecință, te gândești în pat ce faci după. Ca-n filme, aia o fost, din ’76, de la Bârcea, cu sechestrați... toată miliția, le-o luat mașinile, i-o legat pe milițieni; le-o luat mașinile și o plecat cu mașinile din penitenciar. Au fost paișpe, o cameră-ntreagă. Bine, dar, din ăia paișpe, au fost cinci-șase cu ideea. Restul au fost luați de umplutură, care au fost în cameră. Au scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spate, vine cu taxiul familia mortului: „Mânca-v-aș sufletul vostru, dacă voi rezolvați cazul ăsta, aveți un cadou frumos de la mine“. Și scoate de-aici-șa un teanc de dolari sau ce... dolari, că era verzi și l-a dat la milițieni. M-a dus la familia mortului, acasă. Ăștia era rudele lor, unchii lor. M-au luat ăștia acasă. Acolo, mă-ncuie ăștia într-o cameră, mă ține acolo fo câteva ore și s-a-mbătat ei. Că țiganii, la băutură, e cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
începea să strige. Și mă lua garda. Ați mai fost în pușcărie? Nu, asta-i prima oară. M-a luat de patru ori: de două ori să duc cu cinci ani, o dată cu doi ani și-odată cu zece. M-a scăpat milițianul. Tot șeful. De post. M-a legat cu sârma de burtă și m-a pus să sparg la buturugi. Zic: „Nu mă mai lega, bre, că nu fug. Că și cu sârma pe mine, tot fug dacă oi vrea“. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai mult, două! „Păi, le-am luat din cutare loc“ - „Cu cine?“ - „Cu Constantin“ - „Hai, veniți încoace!“. Am muncit șase luni de zile. M-au dat la muncă, da. Ca să nu ne bage la pușcărie. Eram mai mici. Avea și milițianul copii de-o seamă cu mine. La IMGB am luat cupru în spinare și am plecat, nu ne-a întrebat nimeni, credea că sunt muncitor. Și-am mers din BIG până-n Progresul. Pe jos, da. Trei inși, că eram trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Din mers le luam, găinile. Treceam... 20 de găini... dădeam și le ologeam. Ologeam trei-patru. Le mâncam, fără să le arăt c-am furat. Le prăjeam, le fierbeam. Ei prăduiau? Prăduia număru’ unu. Aicea, unde stăteam în Băneasa, era doi milițieni periculoși - Piele Lungă și Piele Neagră. Era înalți rău. Unu’ era țigan și unu’ era român. Și le dădea bani. Era informatori, cum se spune. Și, până să plecăm, ca să vadă că are și ei de câștigat, le-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
hai, dă cu spatele, hai, hai!“. „Hai să mergem acuma“ - „Unde?“ - „Hai să-ți dau carnetul“. Păi, conduceam, fără carnet, de șase ani. Îmi trebuia hârtia asta s-o am în mână. 12 Prima dată când am luat uniformă de milițian, am luat-o dintr-un „Nufărul“. Nasturi, ața... table, originale, steluțe... orice. Chiar, era una din astea lângă Poliția Capitalei, pe Eforie. Ținând cont că era poliția aproape... pac!... doar te duceai și mai puneai un grad. Luai epoleții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
începusem să vând bilete pe-acolo, mă certam cu ăia marii, eram băgăcios. Doar așa puteam să supraviețuiesc. Mă văzuse pe-acolo și eu le mai anunțam pe femeile astea cu semințe. Mă urcam pe gard și vedeam șepcile la milițieni. Și le mai anunțam. Erau filmele acelea indiene, în timpul ăla și era o aglomerație... Eu făceam rost de bilete și le vindeam la suprapreț. Și mie mi-a fost frică să mă duc. M-a luat ea. Avea soț, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
analize, era curios să știe cum mai arată și din perspectiva asta. Nu mai trecuse de multă vreme prin această probă, pentru care făcuse o pasiune prin anii ’70, după ce aflase că victimele sale păreau intoxicate. Totul începuse cu un milițian în care Zogru stătuse 40 de zile, așteptându-l să moară. Era un ins crud și nici una dintre încercările pedagogice ale lui Zogru nu dăduse roade. Așa că se hotărâse să-l ucidă. Dar cineva a avut ideea să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atentasem la avutul obștesc culegând lalele, și atunci m-am gândit că n-ar trebui să deschid, dar soneria suna într-una, cu țârâit strident, se auzeau și bătăi în ușă, așa că până la urmă am deschis-o, totuși. Nu erau milițienii, ci colegii lui tata, ăia cu care plecase atunci când l-am văzut ultima oară, am rămas atât de mirat încât n-am putut rosti nici un cuvânt, ăla înalt și cărunt s-a uitat la mine și m-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunicul a tras spre el pachetul unsuros și l-a desfăcut și a spus că acum a sosit momentul, și a scos din cârpă un uriaș revolver. Unul ca ăsta nu mai văzusem, era cu mult mai mare ca ale milițienilor, și țeava-i era mai lungă, și tocul armei avea altă formă, bunicul i-a scos încărcătorul și mi-a pus în mână pistolul fără gloanțe, spunându-mi să iau seama, că e un Luger, și că acest pistol, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iată, ce serbare populară e pe cale să devină înmormântarea asta. Și într-adevăr, erau foarte mulți, nu mai văzusem atâta popor de când ne pregătisem odată pentru vizita comandantului suprem al forțelor armate, cu diferența că acolo erau mult mai mulți milițieni, aici am numărat doar vreo cinșpe sau șaișpe, stăteau la intrarea în cimitir, în uniforme, înaintea noastră mergea un bărbat scund, cu pălărie, și l-am auzit spunând cuiva de lângă el că se pare că milițienilor le e teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
erau mult mai mulți milițieni, aici am numărat doar vreo cinșpe sau șaișpe, stăteau la intrarea în cimitir, în uniforme, înaintea noastră mergea un bărbat scund, cu pălărie, și l-am auzit spunând cuiva de lângă el că se pare că milițienilor le e teamă să nu se pregătească ceva, de-aia sunt atâția, dar celălalt și-a scuturat doar capul, zicând că aiurea, ce-ar putea să se întâmple la o înmormântare, îl îngroapă pe bătrân, apoi toată lumea se duce acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a pus piedică și au început să-l tragă repede spre ușă, o țineau și pe mama doi, bunica dădea să-l îndepărteze pe unul dintre ei de mama, țipând ascuțit, și atunci s-a deschis ușa, și au năvălit milițienii și groparii, milițienii cu pulane de cauciuc, iar groparii cu mâna pe cozile de hârleț, și atunci m-am uitat la omenetul care stătea pasiv, și nu făcea alta decât să se holbeze ca la circ, și am strigat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și au început să-l tragă repede spre ușă, o țineau și pe mama doi, bunica dădea să-l îndepărteze pe unul dintre ei de mama, țipând ascuțit, și atunci s-a deschis ușa, și au năvălit milițienii și groparii, milițienii cu pulane de cauciuc, iar groparii cu mâna pe cozile de hârleț, și atunci m-am uitat la omenetul care stătea pasiv, și nu făcea alta decât să se holbeze ca la circ, și am strigat la ei, să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gardienii îl târau afară, și atunci m-am aplecat și am luat de jos ranga pe care groparii o lăsaseră lângă catafalc și am pornit-o după tata, dar între timp ușa mascată se și închisese, iar în fața ei stăteau milițieni, și știam că pe-acolo n-am cum să ies, atunci secretarul tovarășului Bherekméri mi-a barat calea și eu i-am tras una cu ranga peste coapse, de s-a chircit de durere, înjurând, și m-am întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o asemenea poveste de amor. A trimis-o pe fată imediat la Wintris. Ai ei însă, după pățania de Crăciun, n-au mai vrut să se gândească la pierderea copilului. Într-o zi, în plină amiază, au fost ridicați de milițieni tatăl fetei, Girevengu, chingar în Piața Mare, fratele lui, Trotilaș, paznic de noapte la cinematograful „Viața liberă“, unde mai târziu Cangurașu Brandaburlea avea să-și facă sediul central al firmei sale de salubritate, și încă vreo alți patru-cinci bărbați, rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa, de când eram activ. Îmi plăcea nestarea. - Aha... se dumiri meseriașul. Și cum vă ziceam, când atunci cu colectivizarea. Era un lent major, unu Goncea, povestea tata. Goncea ăsta, care e generalul de-acuma. Venise cu echipa, cu plotoanele de milițieni, să-i lămurească să se-nscrie de bună voie la colectivă. Băteau majurii cu săculeți, să nu rămână urme. Nu bătea ăla. Goncea stătea pă scaun, citea ziarul Scânteia sau bea un pahar de șpriț, ciugulea semințe de bostan. De bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
după ceafă. Era clar că treceau prin el imagini porno. - Seara Goncea avea plăceri și aducea fete, neveste, văduve, ce se nimerea la el la iatac. A dormit o vreme la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le tocmea milițianul. Veneau alea, de ce să nu vină. Mai de frică, mai de curiozitate, mai de plăcere. La unele cică le dădea și basmale, din alea de cașmir. Era una, Sița, veterinara, care până la urmă l-a luat la ea să... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mama, bre! Ce se ia de ea, ce știe ea ce-a fost și ce-a pătimit mama. Era văduvă de război, ce-i ține asta socotelile. Când i-oi spune vreo două...Ea nu s-a întins cu toți milițienii, pă rând, de-au trecut p’aici? Da’ de Goncea, nu zice nimic? De pă timpul când era lent major sau ce-o fi fost, căpitan la raion? Tace acu, că-i general și a intrat în neamul lor? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]