2,172 matches
-
mod ostentativ fideli retoricii oficiale, o subminau totuși printr-un „joc pe care îl jucau pentru a-și apăra gândurile și simțămintele”. În acest fel, intelectualii își păstrau (sau cel puțin așa credeau ei) libertatea spirituală interioară chiar atunci când articulau (mimau) discursul puterii. Vezi masa rotundă despre Gândirea captivă moderată de Robert Faggen, cu contribuții ale lui Andrzej Walicki, Irena Grudzinska-Gross, Adam Michnik, Edith Kurzweil, Partisan Review, I, 1999, pp. 49-69. Walicki observa cu acuitate că singurul ketman ce lipsește din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atât calitățile cât și lipsurile (Ă)”. Eugen JEBELEANU 94: „Aș vrea să vorbesc despre critica noastră. Ca să vorbești despre critică, trebuie să te referi la critici. Ori, din păcate, avem un număr cu totul neîndestulător de critici. Sunt destui care mimează critica, ar vrea să facă În felul criticilor, dar nu sunt decât cronicari ori recenzenți. (Ă). Avem recenzenți abili, care manevrează destul de vioi o terminologie (e drept destul de rudimentară adeseori); care au uneori și gust, alteori și gust și probitate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să descifreze emoțiile altora, dar și să le exprime limpede pe ale sale. De exemplu, când joacă în piese de teatru pentru copii, el se distinge clar de tovarășii lui mai puțin pregătiți să traducă procesele emoționale. Copiii învață să mimeze pozițiile interlocutorilor, ajungând chiar să perceapă manifestările lor neurofiziologice. Și adulții fac acest lucru, tot inconștient, aprofundând mecanismele de învățare instalate în pruncie. Pe lângă sincronizarea corpului în ansamblu, se observă sincronizări mai fine, cum ar fi clipitul și respirația. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
depozita în creier. Ce ne semnalează Marilyn prin fixitatea pleoapelor? Ne arată că este închisă în sine, că e complet desprinsă de exterior, că nu așteaptă nimic într-o interacțiune. Actorii de film, după ce s-au eliberat de învățarea textului, mimează emoțiile personajelor și le simt. Acest lucru este specific meseriei lor și pentru ei este firesc. Interacționează clipind, așa cum fac și în viață. Însă Marilyn Monroe clipește de la 8 la 14 ori mai rar decât actorii și actrițele cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Gay Brewer (1989, p. 4) numea „nedesăvârșirea umană a lui Marlowe” trebuie căutate sursele seducției exercitate de erou asupra cititorului. Marlowe e, simultan, și dincolo, și dincoace, fără a face cu ochiul către degustătorul de literatură, dar și fără a mima doar că încasează pumnii adversarilor. „El e nu doar centrul cărților, ci și al atenției noastre”, subliniază autorul citat, marcând un punct esențial ce-l diferențiază pe detectivul din deșertul californian de oricare alt mare personaj al literaturii enigmistice de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Freeman a lansat un gen de povestire polițistă - avându-l drept erou pe seducătorul dr. Thorndyke - ce contrasta puternic cu direcția auster-dominatoare a lui Conan Doyle. Freeman lasă indiciile crimei la vedere, mizând pe inteligența cititorului. În realitate, el doar mimează cooperarea, deoarece povestirea e concepută asemenea unei rachete cu mai multe trepte. Invitat să ajute la desprinderea uneia, cititorul se găsește atras pe o pistă nouă, unde rezolvarea problemei anterioare nu-l ajută aproape deloc. Deși, de regulă, factorul declanșator
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de răpitoarea ei prezență fizică. Farewell, My Lovely accentuează câteva trăsături ale lui Philip Marlowe care nu erau evidente în cartea anterioară. Singuratic, melancolic, mefient, Marlowe posedă multe dintre însușirile misoginului. Prizonier al unui model comportamental greu de descifrat, el mimează indiferența din teama de a nu deveni victima propriilor spaime și dorințe. Vulnerabilitatea în fața femeilor se traduce fie într-o capitulare rapidă, necondiționată, fie în retranșarea pe pozițiile unui machism antipatic. Helen Grayle și Anne Riordan sunt, din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de apă și copaci. De asemenea, regimul era mai lejer și prin faptul că administrația era aceeași ca în vechiul regim. Directorul Spirea Dumitrescu avea în jur de 35 de ani, fusese ofițer de cavalerie, era foarte elegant și doar mima adeziunea la ideile comuniste. Unul dintre elevii de atunci spune că îi considera mai copii decât erau ei de fapt și că nu i-a pedepsit niciodată din proprie inițiativă. Directorul adjunct se numea Vasilescu, părea ceva mai în vârstă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
așa-numita RASS Moldovenească. C. a lucrat la „Comsomolistul Moldovei”, între 1935 și 1937, după ce debutase la „Moldova literară”, în 1930. Versurile lui (Întâia brazdă, 1932, Limbile de foc, 1934, Cu toată inima, 1935), puternic ideologizate, colportează lozinci strident bolșevice, mimând optimismul și folosind o imagistică simplistă, uneori la limita vulgarității. SCRIERI: Întâia brazdă, Chișinău, 1932; Limbile de foc, Chișinău, 1934; Cu toată inima, Chișinău, 1935; Poezii, pref. V. Tolocenco, Chișinău, 1977. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Poezia sovietică moldovenească din anii
CABAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285981_a_287310]
-
vreme avem un emițător în carne și oase, cu propriile prejudecăți și opinii, nu putem vorbi sub nici un motiv de obiectivitatea mesajului. Orice dicționar definește obiectivitatea drept „suprema valoare profesional-etică a jurnalismului de informare”. Realitatea, însă, spune altceva: presa doar mimează obiectivitatea, nu o și practică. Analizând modul în care se reflectă problema minorităților în presa americană, Berelson și Salter remarcau duplicitatea ziarelor: pe de o parte, militează pentru egalitatea rasială, în timp ce unele articole acceptă și promovează indirect această inegalitate. La
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu acceptă să-i pătrunzi cu ușurință în intimitatea gândurilor, a sentimentelor și a amintirilor de tot felul. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie de provocare, de enervare, de reacție. Orice interviu este un dialog (fie el și mimat), care, fatalmente, se transformă într-o confruntare. Mai mult decât atât ce putem spune? Henri Montant (1995) încearcă și reușește să ne ofere o definiție mai apropiată de adevăr: Interviul este demersul unui ziarist care pune întrebări unei persoane competente
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Fiți buni psihologi. Învățați să citiți oamenii, să simțiți când cineva minte sau are ceva de ascuns. Deși nu reprezintă o probă, această impresie vă ajută foarte mult în documentarea ulterioară, confirmându-vă: sunteți pe drumul cel bun sau nu? Mimați anumite naivități, cerând, de pildă, anumite explicații tehnice pe care deja le cunoașteți. În acest fel, întrebările ulterioare (incomparabil mai dure și mai aplicate) vor avea un efect sporit de surpriză. Întrebarea cea mai incomodă se pune la final, când
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și, în același timp, meseria îi cere să fie în stradă, acolo unde au loc evenimentele, unde pulsează viața. Pe bună dreptate, se spune că o redacție plină de oameni este un semn rău pentru ziarul respectiv. Înseamnă că oamenii mimează munca și își fac de lucru pe seama unor știri primite de la cine știe ce agenție de presă, în loc să-și caute singuri subiectele, să transmită chiar de la locul faptei. Refugiat în colțul lui, tânărul tace și observă. Greșește grav dacă se compară cu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Dessertine, 1999), nu devine un înlocuitor definitiv al realității. Nici o ființă umană sănătoasă nu se poate deplasa și nu poate fi înconjurată doar de o lume virtuală. Oricât de evoluat ar fi acest perimetru și oricâți stimuli naturali i-ar mima, eu, ca ființă umană, nu mă pot mulțumi cu acest spațiu. Într-o realitate virtuală, corpul personal, psihismul, sentimentele mele ca atare vor fi angajate doar parțial (voi vedea florile, dar nu le voi putea pipăi sau mirosi; aș putea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte. O
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Editura Dacia din Madrid îi scoate cartea Din împărăția morții, o evocare a suferințelor îndurate în pușcăriile comuniste. Între 1981 și 1986 a fost director al revistei „Curierul”. Cu învârtejiri verbale alunecând, printre nebulozități și contorsionări, într-un delir ce mimează ideația febricitantă, B. se avântă în publicistică ținând „sabia”într-o mână și „crucea” în cealaltă. Iluminările și smeririle lui, într-o gestică a trăirilor extreme, exhibă mari tensionări, între exasperare și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
Biblice. Schimbarea de ton este evidentă: „Neagră sunt și pulpa mea de smoală, / șoldul, cald caval și umerii lăute;/ m-aș da ție toată goală, / fericită în simțirea coapselor durute.” În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), B. fie mimează dezinteresul față de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie trepidația cotidiană”, „Adun material de la colaboratori / Pentru «România literară», / Mai scriu un cursiv de circumstanță” etc. Notațiile de fals jurnal care acaparaseră interesul poetului păreau să se estompeze
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este reprezentat prin dansuri cu ritmuri stereotipe, dezordonate sau sincronizate, agitație colectivă de tipul unor stări de transă generală, care imită sau chiar reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările dionisiace din Antichitatea clasică elenă, posesiunile demonice din Europa medievală, precum și megafestivalurile de muzică modernă (Pop, Rock etc.Ă din zilele noastre ș.a. Bucuria și starea de beatitudine, de fericire sufletească
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ale unor persoane față de cei aflați În dificultate? Fie unei indiferențe sufletești și morale, fie unor frustrări sau complexe existente. De multe ori, aceste atitudini se datorează Înșelării sentimentelor morale ale celor care sunt deschiși către ceilalți, de către persoane care mimează suferința În scopul producerii milei și obținerii unor avantaje. Înșelarea bunei credințe va stârni aversiune, dispreț, dezgust din partea celor care ajută. Aceștia vor refuza să mai acorde ajutorul. Dar aceste atitudini ostile, negative, față de cei aflați În suferință, În situații
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poetic prin acrobații de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând totodată cu miturile și eroii sublimi ai literaturii. Grimasa ironică e îmblânzită de melancolie. Versurile de album, romanța, cronica rimată, grandilocvența ori accentele pastorale sunt mimate ingenios. Poza bufă de François Villon - epicureu, livresc și boem, actualizat prin minulescianism și modernism, reușește să comunice plăcerea de a nu mai putea trăi decât făcând literatură, iar versurile celebrează indisociabil iubirea de viață și iubirea de literatură: „La
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
cană cu vin. ― Din astea trebuie să fac organdi. Nu-s destul de tari. Lefty nu credea o iotă din ce spunea negustorul. Mătasea Desdemonei era Întotdeauna cea mai bună. Știa că ar fi trebuit să răcnească, să pară ofensat, să mimeze că se duce În altă parte să-și facă afacerea. Dar pornise la drum așa de târziu clopotul de Închidere trebuia să sune dintr-o clipă În alta. Tatăl lui Îi spusese Întruna să nu aducă niciodată gogoșile la vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Legea Emigrării din 1917 interzicea intrarea În Statele Unite a treizeci și trei de categorii de indezirabili; prin urmare, În 1922, pe puntea Giuliei, pasagerii vorbeau despre cum să scape de aceste categorii. În ședințe cu mulți nervi și Înghesuială, analfabeții Învățau să mimeze că știu să citească; bigamii să spună că au o singură soție; anarhiștii să nege că l-ar fi citit pe Proudhon; cardiacii să simuleze vigoarea; epilepticii să Își inhibe crizele; iar purtătorii de boli ereditare să omită să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până când a ajuns În cele din urmă În corpurile bunicilor mei. Făcând autostopul, gena coborâse de pe un munte și lăsase În urmă un sat. Căzuse În capcană Într-un oraș În flăcări și scăpase vorbind o franceză pocită. Traversând oceanul, mimase o poveste de dragoste, dăduse ocol punții unui vas și făcuse dragoste Într-o barcă de salvare. I se tăiară codițele. Luă un tren spre Detroit și se mută Într-o casă de pe strada Hurlbut; consultă cărți de vise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spre mama și Îndrăzni să glumească: ― Eu trebuie să fiu aici, Tessie. Tu ce scuză ai? ― Eu și Callie am simțit nevoia să venim la biserică, răspunse mama. Platon, care era la fel de mititel ca și tatăl său, Întrebă, cântând și mimând dojana: ― Rușine să-ți fie, Callie. Ce ai făcut? Își frecă În mod repetat arătătorul drept de cel stâng. ― Nimic, am spus. ― Hei, Soc, Îi șopti Platon fratelui său. Verișoara Callie roșește cumva? ― O fi făcut ceva ce nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a dus până la mine, aici, scriind În Berlin. În acea vară, În timp ce minciunile președintelui deveneau din ce În ce mai elaborate, eu am Început să mă prefac că am ciclu. Cu șiretenie nixoniană, Calliope despacheta și arunca În toaletă o flotilă de Tampaxuri nefolosite. Mimam o gamă Întreagă de simptome, de la dureri de cap la oboseală. Jucam crampele cu măiestria cu care Meryl Streep Își schimba accentul. Erau durerile ascuțite, durerile surde, junghiurile care mă făceau să mă ghemuiesc În pat. Ciclul meu, deși imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]