KorAP: Find »[drukola/base=minți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...365 >

9,114 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

arătau clar că e vremea Crăciunului. Felul în care Antonia împodobise camera era o fericită îmbinare de elemente tradiționale și decorațiuni lipsite de ostentație, așa cum erau toate combinațiile ei casnice. Tocmai mă întorsesem de la Georgie și eram încă singur. O mințisem pe Georgie cu privire la ora când urma să se întoarcă Antonia - ședința ei la Palmer nu avea să se termine mai devreme de ora șase - ca să-mi iau un interval de liniște înainte de avalanșa de vorbe care mă aștepta, cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
la Compleat Angler. Fusese unul dintre locurile noastre de refugiu la începutul căsniciei noastre. Nici n-aș putea să rămân, am răspuns, plec și eu din oraș. Dar mă întorc mâine-dimineață. Ne vedem în Hereford Square mâine după trei. Am mințit instinctiv, ca reacție la atitudinea grijulie și oarecum superioară a Antoniei, și am avut satisfacția de a observa că își controlează impulsul de a mă întreba unde mă duc. În definitiv, renunțase la unele drepturi. Firul nu se rupsese dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Palmer. Ne-ai îndurerat pe amândoi și suntem amândoi preocupați de soarta ta. Pentru noi, dar și pentru tine, trebuie să stai de vorbă cu noi și să o faci cât se poate de sincer. — Cum ai putut să mă minți în halul ăsta, Martin? zise Antonia, reușind în sfârșit să se uite la mine. Se oprise din plâns și era mai liniștită acum. Am rămas uluită, continuă ea. Sigur că mai mint și eu câteodată, dar pe tine te consideram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
poate de sincer. — Cum ai putut să mă minți în halul ăsta, Martin? zise Antonia, reușind în sfârșit să se uite la mine. Se oprise din plâns și era mai liniștită acum. Am rămas uluită, continuă ea. Sigur că mai mint și eu câteodată, dar pe tine te consideram atât de sincer. Și credeam că mă iubești atât de mult. Spunând aceste cuvinte, o podidi plânsul din nou și-și acoperi fața cu batista. — Te-am iubit foarte mult, am răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
O indignare rațională o împiedica să izbucnească din nou în plâns. — Pentru numele lui Dumnezeu, dar putem iubi două persoane, am izbucnit. Iar tu știi asta foarte bine. — Bine, bine, ai dreptate, răspunse Antonia. Dar felul în care m-ai mințit... să-ți spun drept, nu înțeleg, cu toate că încerc să-mi imaginez. Dar... când eu și Palmer ți-am spus despre noi, de ce nici măcar atunci n-ai fost cinstit... cum ai putut să stai și să joci rolul celui nevinovat, lăsând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
băut și am stat de vorbă. Apoi, pe neașteptate, m-a întrebat despre tine. — Ei, Doamne, uite-așa, pur și simplu? — Da. Așa că i-am spus, răspunse Georgie. — I-ai spus tot? — Tot. — De ce? — Pentru că n-am putut să o mint, zise Georgie. Își îndreptă piciorul și-și frecă glezna. Apoi coborî de pe masă prelingându-se în jos și se îndreptă șchiopătând spre dulap de unde scoase o sticlă de gin. Se pare că nu mai avea pahare curate. Arăta absolut sfârșită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
au otrăvit viața. Niciodată n-aș fi dat în vileag secretul nostru din proprie inițiativă. Dar când a apărut Honor Klein am avut sentimentul că e un mesager al zeilor. Și pentru nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a întins paharul. Mânia mea se topise, copleșită de disperare. — Doamne, iubita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Georgie această perioadă se apropia de sfârșit. Dar nu puteam face nimic. Nu mă simțeam în stare să dau ochii cu ea. Dacă ar fi să ne întâlnim n-aș putea nici să-i spun adevărul și nici să o mint în față. La fel de adevărat era că nu voiam nici să o pierd. Aveam nevoie de dragostea ei. Nu eram asaltat de iubire din toate părțile în așa măsură încât să mă pot lipsi de iubirea ei. Dar nici nu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
permanent acest lucru. Starea de exaltare a Antoniei luase sfârșit. Nici nu durase mult, iar ea părea, așa cum îi spusesem lui Georgie în scrisoare, pur și simplu distrusă. Spectacolul acestei prăbușiri era extrem de jalnic și totodată de înspăimântător și nu mințisem cu nimic când îi spusesem lui Georgie că Antonia îmi solicită toată atenția. Casa din Hereford Square avea același aspect cenușiu și părăsit; după ce fusese pe jumătate dezmembrată părea să nu-și mai fi revenit. Adusesem înapoi, cu mașina, tablourile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
că relația nu ar fi rezistat în timp. Dar că a fost o încercare minunată și că nu regretă nimic din ce a fost. Trecuserăm prin acest episod de câteva ori. — Mă întreb ce mă face să cred că mă minți, spuse Antonia. Luam micul dejun, la o oră cam târzie, a doua zi dimineață. Și eu și Antonia eram îmbrăcați în halate de casă și zăboveam la o ceașcă de cafea cu pâine prăjită rece. Parcă nu eram în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Și eu și Antonia eram îmbrăcați în halate de casă și zăboveam la o ceașcă de cafea cu pâine prăjită rece. Parcă nu eram în stare să ne mișcăm. Antonia era palidă, fără vlagă și irascibilă. Eu eram epuizat. — Nu mint, am spus. Și, dacă nu mă crezi, de ce mă pui să-ți tot repet? Acum după ce depășisem acest subiect tabu, Antonia nu mai vorbea decât despre Palmer, refăcând la nesfârșit relația ei cu el din amintiri. Nu știu ce-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
stând în picioare, cu capul aplecat în față, cu gulerul hainei ridicat în spatele părului ei negru ca o perucă și cu mâinile vârâte adânc în buzunare. — Ți-am scris o scrisoare plină de prostii, am răspuns. Atunci nu știam că mint. Urmă o scurtă pauză și m-am temut că o să mă expedieze. Mi-am strivit mai tare mâinile de ușă și aproape că am început să mă rog. Am intuit un moment de ezitare înlăuntrul ei. Dacă aș izbuti să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
n-am dat de nimeni. La ora nouă am sunat la coafor și mi s-a spus că doamna Lynch-Gibbon n-a mai trecut pe acolo de ceva vreme. Am dedus de aici că Antonia își schimbase coaforul, sau că mințise. N-am avut tăria să-l sun pe Palmer. La ora zece sună soneria de la intrare dar erau muncitorii care aduceau înapoi mobila care mai rămăsese în Lowndes Square. Au cărat-o în casă și, în timp ce intrau pe ușă, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

gând. A vede pe B gândește, și gândește Întrebare. B vede În gând, gândește răspuns. Înțelegere fără cuvinte. Ridică o sprânceană. Dar problemă să Îți ții gândul la tine. De exemplu, greu să Înșeli nevasta. Să câștigi la Nürburgring. Să minți colegii. Sau ce părere are Sascha? Apucând roțile, Else se deplasă din nou spre proiector. Am dat din cap neputincios. Desigur, dacă așa zicea ea. Cu antene radio, imaginația putea fi scoasă din ecuație. Se auzeau primele fluierături din sala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ah, atât de moale, zăcea moartă pe pat? Nțțț... Anton dădu paharul peste cap. Poate Else Oloaga să Înghită o poveste ca asta. Dar ea nu prea e genul care să vândă iubire, ce zici? Toată lumea te va mirosi că minți, Sascha. Ai face bine să inventezi un alibi care să țină. Crede-mă: știu totul despre păcat și ec-, ec-... — Ecumenism? — La naiba, știi ce vreau să spun. Economi păcatului! Păi dacă ai plătit-o deja, ți-a Încuiat ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dacă n-ai făcut-o, n-o să te lase nici măcar să-i calci pragul. M-am uitat la prietenul meu, pe punctul de a se Îmbăta. Se mișca deja imprevizibil, era grandilocvent, vorbea din ce În ce mai exaltat. — Pentru Dumnezeu, Sascha, trebuie să minți mai cu talent. Ai putea și tu să zici că trebuia să vă Întâlniți, dar când ai bătut, n-a răspuns nimeni. Apoi, când ai apăsat pe clanță, ai observat că ușa era descuiată, așa că ai strigat-o și ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
erau destul de versați În arta distorsionării interogatoriilor, suficient cât să obțină răspunsurile dorite. Întrebarea era cam ce fel de adevăr doreau să scoată din mine În timpul interogatoriului care urma. dacă Stegemann susținea că vineri n-am apărut la serviciu, atunci mințea. Ceea ce nu puteam să dovedesc era faptul că nu fusesem pe la Dora mai devreme În aceeași după-amiază. Din fericire, poliția părea să creadă În continuare că ea murise În noaptea aceea, târziu. Și noroc că Anton Îmi recuperase cleștișorii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înghețat În felul acela care o făcea să pară că se retrage În ea. — Nu, nu, m-am grăbit să-i explic. Nu putea să-și imagineze că existau oameni care se deghizau, dar care nu-și Închipuiau neapărat că mint? Oameni care, dimpotrivă, se gândeau că astfel se apropie un pic de eul lor adevărat? Dora nu părea prea convinsă. Mă rog, eu zic că e așa, i-am spus, adunând curajul care mi-a mai rămas. Anul trecut, În timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Am încurcat-o! Mai mor! Da’acum, pe loc! — Mda, și ce fac...? — După ore te duci la fast-food-ul lui Harold și la Hazerai 1 Palace și mănânci cartofi-pai împreună cu Melvin Weiner. Nu-i așa? Să nu-ndrăznești să mă minți. Te-ndopi sau nu cu cartofi-pai și cu ketchup pe Hawthorne Avenue după ore? Jack, vino-ncoa’, vreau s-auzi și tu ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că vreau să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
apoi și prietenul meu Alan Rubin, jucător de câmp între a doua și a treia bază în echipa noastră de softball. Și stai să vezi când o să audă că învăț la Weequahic. Ei, și oricum, ce mai contează, pot să mint în legătură cu numele, în legătură cu școala, dar cum o să mă descurc cu nasulia asta de nas? „Pari o persoană drăguță, domnule Porte-Noir, dar de ce-ți acoperi întruna mijlocul feței?“ Fiindcă mijlocul feței mi-a luat-o subit în sus! Fiindcă năsturașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce, mi-a zis ea ștergându-și lacrimile cu fața de pernă, uite ce, mai devreme te-am mințit, dacă vrei să știi, dacă vrei să așterni treaba asta pe hârtie sau mai știu eu ce. — Ăhă? În legătură cu ce? Și-acum, mi-am zis eu în gând, o să năvălească șvarțe-le meu din debara - și-o să-i scapere ochii, dinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
șvarțe-le meu din debara - și-o să-i scapere ochii, dinții și briciul! Și-n ziare o să apară știrea zilei: ADJ. ȘEF COM. CONDIȚII UMANE GĂSIT DECAPITAT ÎN AP. DANSATOAREI SEXY-CLUB! — Mă-ntreb de ce dracu’ m-oi fi apucat să te mint pe tine? — Nu știu la ce te referi, așa că nu-ți pot răspunde la întrebare. — Vreau să zic că nu ei m-au pus să mănânc banana. Prietenii mei nu m-au pus să mănânc nici o banană. Eu am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Vreau să zic că nu ei m-au pus să mănânc banana. Prietenii mei nu m-au pus să mănânc nici o banană. Eu am vrut. De-aici i se trage chestia cu Maimuța. Și ce rost a avut să mă mintă pe mine? Cred că ăsta era felul ei de a se autoînștiința - presupun că în mod subconștient - că, întâmplător, viața îi scosese în cale o persoană mai de Doamne-ajută: că, în ciuda agațamentului de pe stradă, în ciuda limbii zeloase din patul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dacă să iau asta ca pe-o insultă sau ca pe-o binecuvântare) sau fiindcă n-a aflat încă nimic? Să-i spun eu, atunci, înainte de-a apuca să urcăm în mașină? Da, trebuie să-i spun! N-o să mint la nesfârșit! „Ăă, e o plăcere să mă aflu aici, în Davenport, domnule și doamnă Campbell, eu, care-s evreu și-așa mai departe.“ Probabil că nu sună destul de convingător. „Ăă, ca prieten al lui Kay, domnule și doamnă Campbell

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

și vadul economic. Myatt nu-l crezuse. Luase Într-o zi prânzul cu junele Moult și, ca din Întâmplare, lăsase să-i scape numele de Stein. Moult nu era evreu. Nu avea subtilitate, nici știința ocolirii răspunsului. Dacă voia să mintă, mințea, dar minciuna s-ar fi limitat la cuvinte; nu știa că mâna neantrenată face minciuna vizibilă. Când trata cu un englez, Myatt era de părere că ajunge un singur truc: În timp ce introducea subiectul important sau punea Întrebarea de bază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]