3,438 matches
-
tril, soarele a aprins zările și ne zâmbesc iar florile. privește stelele vrăjite cum cad în ape liniștite și noi, iubito, împreună, ne-adăpostim sub clar lună. sub vraja asta selenară totul miroase-a primăvară, și c-o nepotolită sete, miresmele o să ne-mbete. în luna ast-a lui april, erai copilă, eu copil, când ghiocei tu culegeai, eu îți priveam chipul bălai. dulce liană de iviri printre frumoșii trandafiri, în geana timpului suind, erai statuia de argint și în nemărginirea
APRIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350434_a_351763]
-
le-am putea descoperi dacă am fi mai atenți... Am vedea fluturi minunați cu aripi dantelate, pictate de o mînă nevăzută în culori care ne farmecă privirea; flori cu petale învelite în cea mai fină catifea și care întrec prin mireasma lor, cel mai scump parfum pe care l-am putea cumpăra vreodată; am privi soarele, păsările, iarba, gîzele, valurile melancolice ale mării, norii... Toate acestea trebuiesc simțite, privite, admirate! Ați privit vreodată cu atenție norii? Eu iubesc să îi studiez
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
ne vegheze de-acolo, de sus, unde e patria lor; Vor răul din lume, cu lacrimi de perle, ochii să-l spele. Mai fac ei pe durii, dar plâng în ascuns pe sâni de femeie. Ne ispitesc cu săruturi în miresme și rime din vers, Știu cum să umble la mierea din faguri ascunsă-n știubeie, Doar poeții în stare, astăzi, mai sunt să ne-nvețe din mers, Cum să mai aflăm din tainele limbii noastre române, Dar parcă prea iute
MI-A SPUS UN ÎNGER ODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350420_a_351749]
-
și la Preacurata Împărăteasă trebuie să caute bucurie, că Ea i-a ales să păstreze credința vie. Cum pot eu să țin piept acestei lumi dacă și ei se tem și nu mai cred? Ei sunt lumina lumii noastre și mireasma rugăciunilor lor se simte în orice colțișor de țară. Adu-le aminte cum i-a apărat Preacurata Doamnă în războaiele astea mondiale și au scăpat fără sacrificii. Mâna Ei i-a călăuzit, dragostea Ei i-a ocrotit și au trăit
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
o livadă de la noi, că aici sunt pomi fructiferi și acolo sunt doar măslini și rar câte un lămâi sau un portocal. Terenul e sterp, arid și doar în jurul mânăstirilor se mai cultivă câte ceva. Dar peste tot am simțit o mireasmă plăcută, căci în tot muntele sunt îngropați sfinți părinți care s-au nevoit acolo. La fiecare întâlnire cu el ascultam cu și mai mult interes amintirile lui despre Athos și în mintea mea se contura din ce în ce mai clar imaginea unui loc
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
59 din 28 februarie 2011 Toate Articolele Autorului În toamna anului 2000, Tatiana Scurtu trecea podul de peste Prut, alături de grupul venit la studii în Romania, în clasa de la Colegiul Național “Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe. Tânăra de atunci aducea cu sine mireasma florilor crescute între cele două maluri, prinse simbolic într-o cunună ce-i aureola chipul fraged, plin de lumina unei inimi iubitoare. Deși rezervată, era ușor de remarcat. Atrăgeau atenția ochii adânci și visători, fruntea înaltă, încadrată de părul bogat
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
ceară Acorduri vii de primăvară Și note umede din noi Vibrează peste amândoi”(Peisaj muzical). Sufletul îndragostit rezonează cu natura înveșmântată de sărbătoare, în acordurile fastuoase ale nunții florilor de tei: “La cununia florilor de tei Am învățat să prind mireasma lor Să mă îmbib cu-al pasiunii dor Să zbor în larg, având desăvârșirea ei”(Cununia florilor de tei). Sentimentul trecerii inexorabile a timpului care nivelează trăirile este, pentru poetă, un prilej de a decanta noi sensuri ale vieții, care
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
Prin Prietenia creștină omul află că viața religioasă este vie, bine definită ca demnitate a trăirii, profund spiritual, plină de semnificație liturgic-ortodoxă. Toți Prietenii adevărați, toți Prietenii lui Hristos, care au strălucit și strălucesc în omenire au purtat în ei mireasma Cuvântului - Slava spiritului creator și Lumina unei rațiuni supreme în drumul ei transcedent de la și spre Dumnezeu, de la credință spre Tărâmul de Har al eternității Duhului Sfânt. În lumea Prieteniei, Omul și întreaga omenire ortodoxă vor căpăta frumusețea Chipului dumnezeiesc
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
poate cunoaște pe sine și pe întreaga lume din jurul său, comunicând și cuminecându-se semenilor săi, afirmând lumea și lumea confirmându-l, astfel: Lumea Lui Hristos devine lumea sa creștină și totodată lumea noastră ortodoxă. Numai în Prietenie rămâne pururea mireasma Iubirii sfinte. Prietenia creștină alege formele, mișcarea, nuanțele, timpul, culorile, spiritul, harul, dând o nouă dimensiune Creației, pe care o regizează ca pe un grandios spectacol, tainic și surprinzător, divin și admirabil, impresionând prin splendoarea și sublimul originalității, reproducând o
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
frumoase de Primăvară, în care se oglindesc cerurile Moldovei, Bucovinei, Basarabiei, Ardealului, Banatului, Olteniei, Munteniei și Dobrogei, cu toate Sfintele lor ctitorii, cu toți minunații săi Eroi, Sfinți, Martiri, Voievozi, Vlădici, Cărturari, Cuvioși și Mărturisitori. Prietenia noastră hristică crește ca Mireasma divină a Zorilor Sfintei Învieri, ca o poezie a Duhului, pură, frumoasă și dumnezeiască. Numai Prietenia sfântă zămislește în sufletele pline de lumină, cântarea sacră a Adevărului unde crește liber și puternic înalta conștiință moral-ortodoxă, ca o flacără verde, celestă
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
dar mai cu seamă a Clerului ortodox. Chiar dacă conducătorii Mișcării de Rezistență, au fost mireni (civili sau militari), Locotenenții Mișcării au fost preoții, iar Cetățile Rezistenței, Munții și Mânăstirile. Bucuriile Suferinței prind rădăcini doar în caracterul ales, ce înflorește în mireasma fără prihană a creștinului ortodox, binecuvântat cu rodul veșniciei. „Inelele de logodnă” ale oricărui regim totalitar sunt cătușele și lanțurile terorii ateo-nihiliste hrănite cu sângele muceniciei. Mucenicul e visul de dimineață al nădejdii celei mari, odrăslit în pământul soarelui-răsare, ca-
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
nemurire. Privirea lui îmbrățișată în sărutul de izbăvire, ce stă presimțire în ascunsul de taină serafic, cerne mierea de mir din strunele Cuvântului înflorit în mlădierea Dorului Sfânt. Lacrima lui zăvorâtă în făclii de lumină a cuprins cerul ferecat de mireasma celor cuminecați în iubire. Șoapta lui, stăruința cea neînțeleasă în cugetul desprins din răscolul de slavă, scânteie-n făptura plină de râvna învăpăiată a flăcărilor de dor. Cuvântul lui înfiripat în prundul vioriu al Doinei, se prinde ca o lacrimă
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Pe țitera inimii prelinsă-n pocale. Raiul se umple de flori primenite, Fluturi de vis se pierd în neant, Cocorii din noi prin zări ostenite Se-nchină la rana deschisă-n Levant. Pustiul se-așează în voci suprapuse, Se coase mireasmă în miezul de limbă, Dor inventat pe coarde supuse, Noaptea din noi cu rime se schimbă. Poetul împarte pământu-n felii Și gustă năucul din verbe curate, Izvorul simțirii îl pune-n tingii Cu troieni de lumini și carate. O pasăre
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
Toate Articolele Autorului Plâng nu vreau nimic nu e dorință e doar o poartă deshisă e trupul meu ca o flacără fierbinte plouă. Picătura de ploaie se topește pe buzele arse de sărutul nesărutat plâng. De fericire respir iubire cu mireasmă de petunie și de busuioc înflorit sufletul e ud de lacrimi. Îl pun la uscat pe curcubeu tot mai indepărtat tuna. plouă, plouă. plâng. (Dorina Stoica) Referință Bibliografică: Plouă / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1288, Anul IV
PLOUĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349148_a_350477]
-
aleși(stigmatizați), care au talentul de a face din orice lucru o artă, sau o bucurie sufletului. Poezia sa este o poezie densă (indiferent de modul în care se exprimă), are o forță de expresie deosebită, te cupinde ca o mireasmă îmbietoare (precum un parfum bun), te face să vibrezi, să te eliberezi de orice apăsare, îți pune aripi, te face să zbori, să cazi, să plângi, să râzi, să te bucuri, etc. Noua antologie de autor 70 de poeme, ÎNTOARCEREA
AL. FLORIN ŢENE ŞI... „ÎNTOARCERA STATUILOR de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349159_a_350488]
-
1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN GRĂDINA CU LUMINĂ În grădina cu lumină Se adun-al vieții gând Răsărit în slovă sacră Și în flautul cel sfânt. Poezia e stăpână Peste veacuri viețuind Și-n grădina cu miresme Se răsfață-n cântec sfânt. Vin poeți din toată țara Aducând lumină-n gând Și din suflet „Salutare!” Lui Bacovia zicând. Viața este mai frumoasă De când raiul s-a deschis Lâng-o casă prea modestă Pentru-al artei necuprins. Roi de
ÎN GRĂDINA CU LUMINĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348537_a_349866]
-
Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Simți tu ce boare tandra că un poem șoptit Ne mângâie pe gene că într-un vis frumos? Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de roua, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale. Tihnit, pe firul ierbii un
CURG STELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348548_a_349877]
-
nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de roua, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale. Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în frac Adulmeca mireasma de gențian-albastră, Furnică chicotește pe-un brustu re pe lac. O buburuză-n joacă își vantura în glastra Pistruii din fustița cu soare garnisita, Fluturi în crinoline cu strasuri de smarald Aripile-și ating, îmbujorați palpita, Se-nălță-n zboruri
CURG STELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348548_a_349877]
-
se pregătește pentru somn. Îi dau mâna și mi-o strânge la piept. Din acel moment, simt o pace și o armonie lăuntrică. Mă simt străpuns de o energie puternică, cea a unui zeu, mă simt atins de sensibilitatea și mireasma unei flori, mă simt mângâiat de blândețea unui sfânt. Și nu e decât o mânuță de copil, un suflet de înger, o adiere de vânt... Din când în cînd, îmi țin răsuflarea să-i aud suflu, să-i simt pulsul
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
un motiv care se regăsește în aproape toate poemele cărții de față. O poezie a duratei, cu un mesaj care rămâne încrustat în fibrele inimii, e un adevărat temei de rămânere. Tradiția ardelenească e vie și-ți respiră prin pori. Mireasma ei este neasemuită. Mircea Dorin Istrate a mutat prin versurile sale, cosmosul în Ardeal. Aici e pentru toți, ombilicul pământului, de aici începe viața și tot aici se sfârșește vremelnicia umană. Tot aici va fi și locul Învierii. Versurile poetului
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
oricare răsărit de soare în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară ca prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, Fiorii renașterii naturii ne amintesc și de primii fiori
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
de primăvară A venit iar primăvara Cu alaiul ei de flori Și de-aceea în orice seară Mă frământ chiar până-n zori. Văd în vis, de pe retină, Unduindu-se cochete, Trupuri dulci ca de tulpină De Brândușe, Violete... Și-n miresme răspândite De prezențele divine Caut chipuri înflorite De Narcise, Florentine... Mă trezesc pe negândite, Cu o forfotă sangvină, Să le vreau a-mi fi iubite Și o Roză, și o Ină... Dar în lumea citadină, Evadat ca dintre stânci, Văd
ELEGIE DE PRIMĂVARĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348687_a_350016]
-
o sete ne-ntreruptă osteneala să-mi alungi. ne vedem în basme albe, străjuind același vis, să-ți aduc atâtea salbe, ca o creangă de cais. spală-mă deja de jale, ca să fim mereu ferice, să pornim pe altă cale, cu miresme și aglice.. să trăim ca înainte, țărm de aur și cleștar, cu o dragoste fierbinte, să plecăm în lume iar. căci în buză de amurg, toate cântecele dor, toate râurile curg, spre o mare de amor. să plecăm dintre dureri
BALADĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348680_a_350009]
-
în groapa amintirilor și dezgroapă povești din acele meleaguri, alte timpuri. Nimeni nu-i inspirat de un subiect al locului, al noii noastre patrii, ceva întâmplat în zilele noastre, sub nasul nostru! Nimeni nu vede, nu miroase, nici duhoarea, nici mireasma, nimeni nu se implică în ziua care a trecut, nici în cea prezentă, nici nu e observat ca un subiect interesant. Parcă aceste situații nu ar aparține vieții de aici, sau noi nu am fi de-ai locului. Turiști de-
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
lei și telefonul mobil. Cu acesta se obișnuise să lucreze. Cunoștea acele câteva numere de telefon pe care le folosea frecvent pe de rost, așa cum cunoștea și poziția exactă a fiecărei taste. Simțul tactil, foarte dezvoltat, nu-l dezamăgise niciodată. Miresmele ce pătrundeau prin fereastra pe care îi plăcea să o țină deschisă îl ispitiseră. Simțind că cerul este senin, semn că toată ziua va fi frumoasă, a hotărât să meargă mult mai departe, într-un părculeț în care simțea miros
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]