8,023 matches
-
capital electoral, clamând «originalitatea»?” Societatea românească a fost scufundată după 1990, ca de altfel și înainte de Revoluție, în sărăcie, demagogie și individualism sălbatic. S-a acreditat ideea atât de „profundă” că „numai proștii rămân săraci” sau „dacă n-ai bani miroși a prost”. Cu alte cuvinte, nu deranja pe nimeni care s-a „descurcat” să vadă și pe altul făcând la fel. Hoția a fost ridicată la rang de cinste. Se fura și în timpul comunismului dar nu atât de mult și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Lasse Angstrom îi ascultă în tăcere. Când terminară de povestit, părăsi grota fără să spună ceva. Intră în pădurea Hakke, unde zăbovi trei zile și trei nopți. În a patra zi se întoarse cu o floare și o pisică. Floarea mirosea a moarte și pisica avea ochii și ghearele de argint. Lasse porni către tabăra romanilor, unde se afla Gorfa, piatra cea sfântă. Terorizați de mirosul florii, soldații romani o luară la fugă mâncând pământul. Pisica îi urmări, îi prinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se terminase. Învățătoarea și copii plângeau în hohote, cu sughițuri și muci. De aceea, nu observară pisica cu ochi și gheare de argint care pluti o vreme deasupra lor, evaporându-se în cele din urmă într-un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui angajat al muzeului (ghid sau paznic) că pe undeva trebuie să zacă un șobolan mort. Drept care muzeul fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și am întors capul după ea. Și mi-a căzut, capul adică. Nu era prima dată, noroc că gândeam cu un cot. Am rămas totuși destul de perplex și am îngenuncheat pipăind trotuarul. Nu vedeam și nu auzeam nimic. Nici nu miroseam, dar nu era nevoie. Și am simțit cum cineva m-a apucat de mână și mi-a pus capul în ea. L-am apucat și l-am proptit pe gât. Am văzut că cinevaul care mi-l dăduse era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se uită în cuptorul din bucătăria care era și ea o parte din sufragerie. Ca la americani, deh. - S-a făcut, zise. Își puse niște mănuși colorate de bucătărie și scoase un friptan din cuptor. - Ce-i acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut o friptură de copil. Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți la ea. - Minunat. - Și fac și-o salată de roșii cu castraveți. - Ok. Manson puse niște farfurii pe masă și începu să taie roșiile. - Te-ajut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ce, dumneata nu mănânci animale? - Mă dau bătut, am zis, după ce am stat câteva secunde pe gânduri. Logica dumneavoastră este imbatabilă. La revedere. Am părăsit blocul pe același drum pe care venisem și am intrat în următorul. Alt hol, acesta mirosind a lemn putred, alt lift, dar cu aceleași inscripții porcoase, care m-a ridicat la etajul șase de data asta. Am sunat la ușa apartamentului 34. Mi-a deschis alt domn Popescu, asemănător cu primul. - Ce vrei? s-a răstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
plec. Popescu mă conduse la uță. - Sper că fiului dumneavoastră nu îi va trece niciodată prin cap să chinuie un tigru, i-am spus în loc de rămas-bun ciudatului profesor de filosofie. Mai rămăsese un Popescu. Un ultim hol de bloc, acesta mirosind a hoit de cioară. Nici un lift, deoarece ultimul Popescu locuia la parter. Am sunat la ușă. Apartamentul unu. Mi-a deschis o femeie la vreo 30 de ani, cam spălăcită, dar pe undeva frumoasă. La ochi, la cur, la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
rog, zise acesta. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise sulul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul din mâna lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în cap. - Ah, ho-ho-ho-ho, pe lângă, spuse Reptigli, deși Mâzgâlici îi zburase juma’ de craniu, pocnindu-l pe acesta cu un Piramidon în moalele capului. Mâzgâlici se scurse într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
căruia dormea un motan. Într-o seară priveam la portret în timp ce femeia îmi sugea pula. - Nu poți să-l faci ca lumea? am întrebat-o. Nu seamănă deloc. - Mhuh, răspunse ea. - Of. Cel puțin sexul era ok. Sudorile noastre amestecate miroseau a morgă, a cavou, a necrofilie. Destul de excitant. Într-una dintre serile petrecute împreună, după ce ea adormise, am aprins televizorul. Pe programul unu erau știri. Prezentatoarea, o frumusețe bâlbâită, anunța că alegerile fuseseră câștigate de nu știu ce partid. Nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai pocneam din când în când, când îl întâlneam pe scări sau mergeam în biroul lui să plătesc întreținerea. Icnea și din ochi îi curgeau lacrimi, dar nu zicea nimic. Nici eu. De pictoriță m-am despărțit după o vreme. Mirosea prea normal. Acum trăiesc cu o maseuză. N-are lanț la țâțe, dar are un tatuaj pe cur. Un trandafir. Un Bordure Nacrée, mai precis. Un nume perfect, dintr-un anumit punct de vedere. RĂZBOIUL RECE Jean Pastou Journal 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu există nimic mai rău decât părinții chinezi, contracte clare, cu ele și cu familiile lor, și plăteam cu bani peșin, numai să nu-i mai văd revenind mereu, mame și tați costelivi, în ciorapi albi, cu coșulețul de bambus mirosind a pește, cu aerul acela dezorientat, de parcă veneau de la țară, deși toți locuiau în cartierul portului; de câte ori, când trecutul mă apăsa prea tare, nu mă cuprinsese speranța unei schimbări totale: să schimb meseria, soția, orașul, continentul - un continent după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
când discuți astfel de probleme cu un bărbat. Ei nu prea sunt pe fază, firește, dar trebuie să fii atentă să nu-i sperii. N-avea nici un sens să facă așa ceva. Hotărî să fie directă. Domnul J.L.B. Matekoni ar fi mirosit subterfugiul și asta n-ar fi dat foarte bine. Un inel cu diamant, răspunse ea. Asta poartă femeile logodite în zilele noastre. Așa-i la modă. Domnul J.L.B. Matekoni continuă să privească posac în pământ. — Diamante? întrebă el cu glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a doua zi și ajunse acasă seara târziu. Menajera ei, Rose, locuise la ea, ca să să aibă grijă de copii, care dormeau buștean la sosirea lui Mma Ramotswe. Se furișă în camerele lor și le ascultă respirația liniștită și le mirosi sudoarea dulce de copii adormiți. Apoi, sfârșită de oboseală, se rostogoli în pat, văzându-se cu ochii minții încă la volan, cu ochii continuând să i se învârtească îndărătul pleoapelor închise. A doua zi dimineață, lăsă copiii în grija lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
când a început să-i suduie pe netrebnicii care i-au furat. Aveam de gând să-i atârn o piatră de gât și iepuroaicei, prea se îngrășase și m-a zgâriat când am băgat mâna prin plasă, dar parcă a mirosit ceva, pentru că mi-a dat una: - Aschimodie, leagă bine portițele! Dacă mai dispare vreunul, pe tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în cuptor și cenușa tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr, o trag mai aproape, are pielea catifelată... și-ncepe să mi-l arate pe tată-său în poze, în aia goală, din față, din profil, la Doi Mai, în vacanță, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sunt pliantele și afișele. Dar grosu’ sunt ăia din afară, mulți regaliști. Doar câteva luni a funcționat crematoriul uman. Nu respecta legislația, se zice, n-avea un coș destul de înalt și nici nu știu ce filtre, când bătea vântul, se-ngrețoșau toți, „miroase-a hoit ars, e cenușă pe salcâmi, pe toate buruienile, înghiți mămăliga cu oasele alora făcute scrum...”, își acopereau nările. Alții spun că, din cauza datoriilor, l-au tăiat de la rețeaua de gaze sau pentru c-a rămas unu’ ars numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
curtea umbrită doar de firavele tufe de soc... Când venea seara... se scărpina undeva și lua laxative... Mi-amintesc soba de teracotă făcută de meșteri aduși... de la dracu-n praznic, vezi tu... De Crăciun, ne-adunam în fața bradului și cântam, mirosea a cozonac, lumânările... Poveștile copilăriei mi-au rămas întipărite... am suferit alături de Tom și Jerry, am visat cu rățoiul, ne-am jucat de-a indienii, îmi legasem pene și mă dădeam pe față cu vopsea de ouă... am băut, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
smoală, c-au violat-o pe fata croitoresei și-au plătit-o dup-aia să tacă, dar trecem peste detalii. Sirop din ăsta, drăgălășenii, ceea ce merge la suflet... Bunicul meu, educat în spiritul corectitudinii și-al dragostei de patrie, sensibil, mirosea ghiocei iarna... suferea în zilele ploioase de pe urma rănii la șold de la șrapnele... Avea coșmaruri... nu-și revenea, scăldat de sudoare, vedea în fața ochilor chipurile celor morți în tranșee... ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu... Atmosfera de război o găsești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot. Și vecina, alarmată, a ieșit repede în curte cu carpeta în brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de cuviință să latre și-atunci vin să mă miroasă. - Aveți grijă, îmi zice Manole, administratorul locului. Aseară l-au mușcat pe un profesor de la Filozofie, Nemțeanu parcă... Abia l-am scos, îl încolțiseră... încerca să se apere c-un dosar... - Fii pe pace, mie nu-mi dau decât purici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
voie să mai intru de când m-au căutat o zi întreagă și eu am stat acolo și-am tăcut. Am adormit cu capul pe o haină de catifea gri, adusă de unchiu-meu, vaporeanul, cu genunchii strânși sub bărbie, era bine, mirosea a busuioc și a mentă. Haina aceea are căptușeala lucioasă și fâșâie când dai cu unghia încet. Toată lumea e acolo-n dulap și nu mai e nevoie de nimeni din afară. După ce te înveți cu întunericul, poți să vezi oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la critica literară, și-a părăsit pacea sarcofagului și a venit să ne lumineze! Umiditatea e constantă în mausoleu, să știți, și nu s-a înnegrit decât puțin, gâtul, mâinile și urechile, dar în rest e destul de proaspăt. Și nu miroase încă. Aplauze. Criticul schimbă fețe-fețe și crede, în naivitatea lui, că va scăpa ușor. - Nu vreau să mă dau în spectacol... - Dar, Lenin dragă, tu însuți ești un spectacol! Un spectacol magnific, dacă-mi permiți. Un Lenin-critic literar, aplecat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]