2,913 matches
-
pentru catargul mare căraseră chiparoși de la Kesennuma și Esashi. De pe toate cele trei coaste ale golfului se auzeau fără încetare pocnetul cuielor bătute și vuietul copacilor doborâți. Câteva care încărcate cu butoaie de lac pentru carena vasului trecură scârțâind prin fața misionarului. Dulgherii munceau de zor adunați ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de vreme într-o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu se mai sfârșească între marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copacilor doborâți. Câteva care încărcate cu butoaie de lac pentru carena vasului trecură scârțâind prin fața misionarului. Dulgherii munceau de zor adunați ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de vreme într-o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu se mai sfârșească între marinarii spanioli și nostromii japonezi. Marinarii spanioli își băteau joc de nostromii japonezi și nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru a lansa vasul la apă cel mai bun mijloc era să se folosească o rampă, iar galionul să fie împins de oameni. Deși vorbea japoneza cu multă iscusință, misionarul nu cunoștea cuvintele specializate pentru astfel de dispute. În cele din urmă se ajunse la o înțelegere. Istovit, misionarul ieși singur din colibă. Se apropia prânzul. Ceilalți puteau să se odihnească, fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bun mijloc era să se folosească o rampă, iar galionul să fie împins de oameni. Deși vorbea japoneza cu multă iscusință, misionarul nu cunoștea cuvintele specializate pentru astfel de dispute. În cele din urmă se ajunse la o înțelegere. Istovit, misionarul ieși singur din colibă. Se apropia prânzul. Ceilalți puteau să se odihnească, fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare, dar misionarul trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cunoștea cuvintele specializate pentru astfel de dispute. În cele din urmă se ajunse la o înțelegere. Istovit, misionarul ieși singur din colibă. Se apropia prânzul. Ceilalți puteau să se odihnească, fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare, dar misionarul trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate aceste locuri se găseau mai bine de zece creștini arvuniți drept clăcași. Misionarul ținea slujbe pentru ei, le dădea împărtășania și le asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare, dar misionarul trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate aceste locuri se găseau mai bine de zece creștini arvuniți drept clăcași. Misionarul ținea slujbe pentru ei, le dădea împărtășania și le asculta spovedania în pauza de prânz. Creștinii locuiseră cu toții în Edo unde creștinismul era interzis, însă după ce începuse prigoana, veniseră să se adăpostească în Tōhoku. Lucrau în minele de aur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prigoana, veniseră să se adăpostească în Tōhoku. Lucrau în minele de aur de prin partea locului unde nu aveau pe nimeni. Așa cum furnicile simt de departe mirosul de hrană, la fel și ei se adunaseră în Ogatsu adulmecând zvonul că misionarul sosise aici. Cerul era senin, însă sufla un vânt rece. Fără îndoială la Edo sălciile făcuseră deja mâțișori verzi, dar aici zăpada încă mai acoperea crestele îndepărtate ale munților și pădurile nu se treziseră la viață. Primăvara nu venise încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sufla un vânt rece. Fără îndoială la Edo sălciile făcuseră deja mâțișori verzi, dar aici zăpada încă mai acoperea crestele îndepărtate ale munților și pădurile nu se treziseră la viață. Primăvara nu venise încă. Într-unul din centrele de lucru, misionarul aștepta în picioare răbdător ca unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat pe confrații mei de altă credință cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am lăsat să-L ia pe Dumnezeu și credința noastră în deșert pentru că nu vreau să nu mai fiu confratele lor. De unde-ai venit? De la Edo, răspunse bărbatul cu sfiiciune. Pentru că la Edo nu ne mai dau voie să credem. Misionarul începu să-l povățuiască atunci că fiecare creștin în parte trebuie să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu în fața tuturor. Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea. — Liniștește-te! îl încurajă misionarul punându-și mâna pe hainele zdrențuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne mai dau voie să credem. Misionarul începu să-l povățuiască atunci că fiecare creștin în parte trebuie să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu în fața tuturor. Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea. — Liniștește-te! îl încurajă misionarul punându-și mâna pe hainele zdrențuite și pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea. — Liniștește-te! îl încurajă misionarul punându-și mâna pe hainele zdrențuite și pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne. Omul îi mulțumi și se îndepărtă neîncrezător. Misionarul știa că va săvârși din nou același păcat. Chiar dacă se refugiaseră în părțile acestea, credincioșii creștini erau priviți cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne. Omul îi mulțumi și se îndepărtă neîncrezător. Misionarul știa că va săvârși din nou același păcat. Chiar dacă se refugiaseră în părțile acestea, credincioșii creștini erau priviți cu răceală de confrații lor. Zilele în care luptătorii și orășenii se întreceau care mai de care să primească botezul trecuseră demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știa că va săvârși din nou același păcat. Chiar dacă se refugiaseră în părțile acestea, credincioșii creștini erau priviți cu răceală de confrații lor. Zilele în care luptătorii și orășenii se întreceau care mai de care să primească botezul trecuseră demult. Misionarul era convins că Ordinul Sfântul Petru purta întreaga vină. Dacă iezuiții n-ar fi fost atât de mândri și nu i-ar fi înfruntat pe conducătorii japonezi, fără îndoială că și acum lucrurile ar fi stat la fel de bine ca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mândri și nu i-ar fi înfruntat pe conducătorii japonezi, fără îndoială că și acum lucrurile ar fi stat la fel de bine ca mai înainte... „Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Așezându-se pe o piatră ce dădea spre golf, misionarul își savură din nou visul. Parcă era un băiețandru care se înfrupta pe îndelete în așternut din mâncarea ce-o ascunsese. „Dacă aș fi eu episcopul Japoniei, nu i-aș mânia pe cârmuitorii japonezi, așa cum au făcut iezuiții. Le-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei meschine ambiții lumești, ci ca pe o datorie a sa de a răspândi învățăturile Domnului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
datorie a sa de a răspândi învățăturile Domnului în întreaga Japonie. „O, Doamne,” se rugă el trăgând în piept briza sărată și închizând ochii, „dacă aceasta înseamnă să-Ți fiu de folos...” Coliba pe care slujbașii japonezi i-o dăduseră misionarului în Ogatsu se afla în vârful golfului, destul de departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp și loc de culcare, și loc de rugăciune solitară pentru misionar. Încă de pe când era elev la seminar, avea obiceiul să-și lege încheieturile mâinilor înainte de a se culca pentru a nu cădea pradă poftelor trupești care îi asaltau cu înverșunare trupul vânjos. Astfel de pofte de care se lepădase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a se culca pentru a nu cădea pradă poftelor trupești care îi asaltau cu înverșunare trupul vânjos. Astfel de pofte de care se lepădase pentru toată viața prin jurământ nu-l mai chinuiau atât de nemilos ca în tinerețe, dar misionarul își păstra și acum obiceiul ca seara, înainte de a cădea în pat ca un buștean o dată isprăvită rugăciunea, să-și lege încheieturile cu o funie la fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a cădea în pat ca un buștean o dată isprăvită rugăciunea, să-și lege încheieturile cu o funie la fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea tumultul valurilor era mai aprig ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La lumina lumânării, misionarul desfăcu scrisoarea cu mâinile legate. În acel moment îi veni din nou în minte chipul nătângului său confrate mai tânăr cu ochii mereu roșii și lăcrimoși. „A trecut o lună de când ai plecat din Edo. Lucrurile nu sunt nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câștiga mânia naifului și a shōgunului. Ordinul Sfântul Petru a trimis deja la Macao cerere de punere sub acuzare împotriva ta. Te rog, ia aminte la acest lucru și fii prevăzător în ceea ce faci...” În lumina lumânării chipul stâlcit al misionarului părea și mai urât. Fusese în stare să-și stăvilească poftele carnale, însă tot nu-și putuse îndrepta firea iute. Uneori, apriga mânie a strămoșilor săi era o adevărată tortură pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât cei patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În lumina lumânării chipul stâlcit al misionarului părea și mai urât. Fusese în stare să-și stăvilească poftele carnale, însă tot nu-și putuse îndrepta firea iute. Uneori, apriga mânie a strămoșilor săi era o adevărată tortură pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât cei patruzeci și doi de ani ai săi, dar acum se înroșea la mânie. „Iezuiții mă pizmuiesc fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum se înroșea la mânie. „Iezuiții mă pizmuiesc fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca noi să le răpim dreptul de a propovădui credința creștină în această țară.” Misionarul nu le putea ierta iezuiților nici în ruptul capului faptul că nutreau o pizmă meschină față de el și îl împroșcau cu bârfe și cleveteli doar pentru că aparținea unui alt ordin, cu toate că erau cu toții oameni ai aceleiași biserici și credeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]