2,504 matches
-
În peisajul lui Bolintineanu. Textul e Împănat cu nume de cetăți(ruine) ilustre, de mituri, de legende vechi, Însă și acestea privite de la oarecare depărtare. Voiajul lui Conrad indică și un voiaj al poeziei În jurul unui vast și măreț imperiu mitologic. Sestos, templul Cytherei, Troada, Tenedos, Lesbos etc. sînt văzute de la distanță. Poetul, Întocmai ca melancolicul, proscrisul Conrad, nu se apropie de ele, nu părăsește vaporul ce-l duce, trecînd printr-un peisaj magic, spre moarte. Fantezia nu coboară pe nici o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze, cărări Întortocheate, neguri groase - iată o suită de figuri ale fricii, elemente (cum zice Bachelard) ale unei mitologii imediate. O mitologic a terorii, un peisaj al coșmarului, al haosului primordial. Stînca, despre care același Bachelard spune (În La terre et les réveries de la volonte) că ne Învață limbajul durității, are În poemul lui Alecsandri semnele agresivității primitive. N-are vedere, nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stele! de sus priviți, Și patima, mea-mpreună, Pretutindenea vestiți”... iar o Eho-vorbire nu-i decît un sirventis, o contestație a inflexibilei autorități paterne: „O, trăsnete! Cădeți peste Împăratul”... Există În roman mai multe planh-uri numite plîngeri, cu numeroase elemente mitologice: „Înspăimîntează-te, soare, suspină și tu, pămînt...” dar și cu un puternic sentiment de scîrbire de existență: „M-am săturat de viață, nu-mi trebuie să trăiesc, Mi-e scîrbă-n sfîrșit de lume, o las ș-o heretisesc.” Nu sînt, Încă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în serios.) - Ce este minunat? Întreba Aurora, punând pe măsuță tava,în mijlocul căreia trona o ceașcă de cafea cu lapte cu două degete de frișcă deasupra. Trebuie adăugat că Aurora, cara uxcor 1, nu corespundea în nici un fel numelui ei mitologic, fiind, ca și Suflețel, de o fizionomie producând în primă recepție un șoc de râs. Ochii puțin mongolici, nasul mic și ușor cârn, părul adunat în vârful capului, obrajii însă roșii, plini, îi dădeau înfățișarea tătarilor, așa cum îi reprezenta secolul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se urcă cu picioare cu tot la capătul celălalt, scuturîndu-și tot bustul. 2 Sălbatic (fr.). Dar să știți că-i ceva bun! (fr.). G. Călinescu - E frig al dracului, domnule! observă. - Boreu devine pervers! Își dădu în petic Suflețel, făcîndaplicații mitologice. Hangerliu îl privi liniștit, trosnind în gură o sămânță, apoi aprobă: Da, da", și râse gutural. De fapt, nu înțelesese. - Am auzit, observă Hangerliu, că în casa dumitale seface o bucătărie fantastică, mi-a spus Dinu Gaittany, ești un gourmet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a doua înviere, de care nu beneficiază cei care și-au pierdut trupurile. O mitologie străveche persistă astfel de-a lungul a felurite civilizații. Ioanide nu-și dădea seama că, în ciuda raționalismului său, trecea acum printr-o astfel de criză mitologică, prin care se apropia de mentalitatea mamei sale. Primind însărcinarea de a ridica biserica, își zisese că ar putea caza pe Pica acolo, dacă nu corporal, cel puțin în efigie. Îi trecu prin gând de a executa pe un vitraliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin ereditate, murea penibil în rate. Era deci o iluzie că se scoală de pe boală, ieșită din faptul că accidentele sale erau incomplete, cum se întîmplă din nefericire adesea în asemenea cazuri. La machine craque, adăuga conferențiarul, iar Suflețel traduse mitologic astfel această idee: - Atropos n-a tăiat bine firul! Când prietenii vizitară iarăși pe Conțescu alungară orice idee comică. Bietul om ședea pe pat, susținut de multe perne la spate, spre a se evita vreo congestie pulmonară, și părea a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
semne. Lumea este creată pe măsură ce povestește: mereu „pe ocolite”, pornind „de departe”, trecând de la o fabulă la alta cu sentimentul că n-a Început și nu a ajuns unde trebuie. Narațiunile progresive, evaziunile lui Fărâmă se concentrează asupra unui personaj mitologic, Oana „care, ca și inginerul Cucoanes din povestirea Un om mare, este o sămânță de uriaș. Reprezintă prelungirea unei rase ce a trăit cândva, În timpul Întâmplărilor biblice. Anormalitatea ei este semnul unei biologii sacre. Este nucleul mitic central al narațiunii
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
literatură Întemeiază propriul său univers, așa cum miturile dezvăluie Întemeierea lumilor, modurilor de a fi (animal, plantă, om, etc.), instituțiile, comportamentele ș.a. Tocmai În acest sens se poate vorbi de prelungirea mitului În literatură: nu numai că anumite structuri și figuri mitologice se regăsesc În universul imaginar al literaturii, dar, mai mult, pentru că În aceste două cazuri este vorba de creație, cu alte cuvinte de crearea (=revelarea=) unor lumi paralele universului cotidian unde noi ne mișcăm” (). Esențial este deci nu descifrarea simbolismului
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
conduce către irealitate, având, totuși, unele limite, astfel încât un fantastic în absolut nu este de conceput. Așadar, nu există termenul de fantastic în sine, ci numai în raport cu altceva, organizat, stabil, care va fi considerat un termen de referință. Elementele miraculoase mitologice sau din legende, acelea din diferite religii, practicile magice nu provoacă surprize, ele având caracter tipic, sistematic, instituțional și datorită acestui lucru, o logică internă. Un exemplu este constituit de basm, loc în care schemele sunt previzibile, miraculosul și feericul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
din poveste își anunță sosirea (prin aruncarea buzduganului), protagonistul din povestirea fantastică este imprevizibil, apare în chip misterios în manifestări senzaționale, este ceea ce a fost numit insolit fantastic. Spre deosebire de basme, în povestiri percepem miraculosul mitico-magic și superstițios. Dacă în povestirile mitologice întâlnim fabulația convențională, în povestirile fantastice remarcăm prezența brutală a misterului în cadrul vieții reale, fiind legat de stările morbide ale conștiinței. În spațiul literaturii fantastice se vorbește despre ocultismul inițiatic, ca fiind o marcă a ficțiunii pure. Deși inserarea științelor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
română În acest context literar, fantasticul se dezvoltă și în literatura română, având ca reprezentanți pe Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Mihai Eminescu etc.. Categoriile fantasticului românesc oscilează între fabulosul feeric, fantasticul miraculos, fantasticul mitologic, fantasticul filozofic, fantasticul enigmatic sau fantasticul absurd. Fabulosul feeric reprezintă modalitatea specifică basmului românesc, cu observații de natură morală sau socială, căci omul se confruntă cu ființele fabuloase pe care le învinge. Universul este populat de eroi aparent nătângi, cheflii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, în Europa, desprinderea de controlul academic începe să se facă simțită aproape în toate sferele artelor frumoase. Artistul se distanțează de o tradiție ale cărei canoane de frumusețe îi dirijau convențional, până atunci, practica (scene mitologice, modele istorice, portrete ilustre, naturi moarte). Această deplasare, întinsă pe câteva secole, are drept consecință poziționarea artistului ca autodidact în fața școlilor oficiale și a stilurilor dominante care transmit conținuturile și reproduc valorile tradiției clasice. El părăsește sistemul corporațiilor. Impresioniștii și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Michel de Montaigne (28 februarie 1533 13 septembrie 1592), om de stat și filozof renascentist francez, fondatorul școlii moraliștilor francezi (n. tr.). 41 Cei trei fii ai lui Noe, conform Cărții Facerii din Vechiul Testament (n. tr.). 42 Regele Midas, personaj mitologic grec care ar fi transformat în aur tot ce atingea (n. tr.). 43 "Mutualitatea serviciilor. Conform tot ceea ce precedă, societatea poate fi considerată ca un imens bazar în care fiecare va depune mai întâi produsele sale, le va face recunoscută
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a ochilor distruge tot. Veritabilul larg răspândit în lume e bun, dar oamenii din spatele ochilor iluminați distrug tot tot timpul pentru nou, până când întunecata căldură în lumina ținută de univers va trebui să se usuce. COMPOZITORUL (râde): Noi suntem picăturile mitologice ale Greșelii, care hrănește ritualul cu un frumos chin. Nouă ne sunt sacrificați zeii, ca să nu le poată fi plictisitor zeilor. MECENA: Importanța este cu dreptate, pentru că este importantă. Dreptatea importantă are nevoie de largi drumuri la sate, care trebuie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ai acestora. Preocupările scolastice ale autorului, din ultima sa perioadă de creație, se resimt în această lucrare. În prima parte a operei, unde relatează despre zeițele antice, apreciem felul în care autorul știe și reușește admirabil să îmbine diferite versiuni mitologice în legătură cu același personaj. Pentru Semiramis, Ceres, Minerva, Venus și altele, sunt meticulos ordonate diferite povestiri în care acestea apar, și care relatează despre originea sau realizările lor. Pentru Venus, de exemplu, preferă versiunea în care Adonis este primul ei soț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
and Criseyde, în „The Journal of English and Germanic Philology”, April 1994, vol. 93, nr. 2, p. 211. 670 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 184 poartă care trimit la Dante 671, pretutindeni în acest parc se zăresc zeități și personaje mitologice. Fabula aceasta cu păsări reproduce, in nuce, imaginea societății engleze medievale, căci păsările se grupează după rang și cunosc o ierarhie foarte bine structurată. Momentul temporal ales nu este întâmplător primăvara, autorul are o predilecție pentru acest anotimp al revirimentului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Poemul, care cu siguranță s-ar fi dorit mult mai amplu, deoarece a rămas neterminat, include nouă legende, povestiri care par mai degrabă niște schițe, pentru că nu sunt trasate decât sumar anumite aspecte legate de viața unor personaje reale sau mitologice, fără a fi dezvoltate în toate detaliile 674. Inspirația vine 671 „Poarta, amintind de cea din Infernul lui Dante, are două inscripții - una lăudând, alta avertizând în legătură cu iubirea.” William D. Reynolds, The Parliament of Fowls: Overview, în Reference Guide to
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din viața lor,/ 185 tot din literatura veche, ridicată la rang de model suprem și apreciată la superlativ, deoarece și în incipitul acestei opere regăsim motive des folosite de autor: lauda adusă cărților 675, elogiul adresat poeților francezi 676, aluziile mitologice, momentul temporal al primăverii, visul. Poetul englez are ca model predecesorii italieni, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, Legenda femeilor cinstite, în special Prologul ei, împărtășește același interes, pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea marilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lună rezidă tocmai În natura lor mixtă și intermediară, În amestecul lucrurilor de sus și de jos (945 d). Așadar, după cea de a doua moarte, spiritul (nous) ajunge la soare și rămâne acolo, „impasibil și suveran”. Cu ajutorul acestui „complement mitologic” pe care ni-l oferă De facie..., expunerea lui Cleombrotos devine mai limpede, cel puțin sub aspectul morții daimonilor, prin care se poate deopotrivă explica dispariția oracolelor. Daimonii și entuziasmul profetic: acțiunea lor asupra sufletului omenesctc "Daimonii și entuziasmul profetic
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În această etapă a procesului Dionysos, Zagreus, Nyktelios și Isodaites. Mai adaugă la considerațiile de aici un lung șir de distrugeri fizice șprin moarteț și de dispariții - urmate de renașteri și de regenerare. Toate acestea nu sunt altceva decât povestiri mitologice, aluzii obscure la schimbările de mai sus. În cinstea lui Dionysos se cântă ditirambul. Este o poezie Încărcată de simțăminte violente și de mișcări care exprimă tulburarea și rătăcirea minților, căci, (B) așa cum spune Eschil, «strigătele ditirambului trebuie să-l
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
preocupările pentru mantică slăbesc. Este Întru câtva explicația cea mai apropiată de realitățile consemnate și de Filostrat În Viața lui Apollonios din Tyana, autor contemporan cu Eusebiu. Adelina Piatkowski Despre părăsirea oracolelortc "Despre părăsirea oracolelor" 1. (409) După o tradiție mitologică, iubite Terentius Priscus 1, (E) vulturi sau lebede, plecate de la marginile pământului pentru a ajunge la centrul lui, s-au Întâlnit la Pytho, lângă ceea ce se numește azi omphalos 2. Mai târziu Epimenide din Phaistos 3(F) a pus la
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ai acestora. Preocupările scolastice ale autorului, din ultima sa perioadă de creație, se resimt în această lucrare. În prima parte a operei, unde relatează despre zeițele antice, apreciem felul în care autorul știe și reușește admirabil să îmbine diferite versiuni mitologice în legătură cu același personaj. Pentru Semiramis, Ceres, Minerva, Venus și altele, sunt meticulos ordonate diferite povestiri în care acestea apar, și care relatează despre originea sau realizările lor. Pentru Venus, de exemplu, preferă versiunea în care Adonis este primul ei soț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
and Criseyde, în „The Journal of English and Germanic Philology”, April 1994, vol. 93, nr. 2, p. 211. 670 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 184 poartă care trimit la Dante 671, pretutindeni în acest parc se zăresc zeități și personaje mitologice. Fabula aceasta cu păsări reproduce, in nuce, imaginea societății engleze medievale, căci păsările se grupează după rang și cunosc o ierarhie foarte bine structurată. Momentul temporal ales nu este întâmplător primăvara, autorul are o predilecție pentru acest anotimp al revirimentului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Poemul, care cu siguranță s-ar fi dorit mult mai amplu, deoarece a rămas neterminat, include nouă legende, povestiri care par mai degrabă niște schițe, pentru că nu sunt trasate decât sumar anumite aspecte legate de viața unor personaje reale sau mitologice, fără a fi dezvoltate în toate detaliile 674. Inspirația vine 671 „Poarta, amintind de cea din Infernul lui Dante, are două inscripții - una lăudând, alta avertizând în legătură cu iubirea.” William D. Reynolds, The Parliament of Fowls: Overview, în Reference Guide to
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]