2,208 matches
-
palmelor de oamenii din cortegiu. Mulți dintre aceștia sunt originari din Iași ; pelerinii aflați deja în așteptare, în rând, nu și-au părăsit poziția cu greu câștigată pentru a mărșălui pe străzi. Sunetul de toacă se aude obsedant, ca o mitralieră vegetală, din lemn de frasin : taca-taca-taca-taca, reverberează ecoul pe clădirile din jur, mă întreb cum reușește călugărița care o are în grijă să găsescă atâta energie în ea pentru a putea însufleți bucata aceea de lemn ce dă de fapt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Ambasadei Iugoslave, Georgevici, și atașatul militar, ca să ne conducă pe toți până acasă. Am pornit. În curând, s-a văzut că nu ne duc acasă. Îndată ce am pornit, în fața și în spatele autobuzului a apărut câte un car blindat sovietic cu mitraliere mici în poziție de tragere. După câteva minute, am ajuns în fața clădirii comandamentului orășenesc sovietic de pe calea Ajtai-Dürer. Aici i-au dat jos pe cei doi funcționari amintiți și paza în autobuz a fost preluată de ostași sovietici. După un
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rușii la oamenii ăștia. Ei au stat vreo trei zile - erau avangarda rușilor - și s-au retras. S-au retras și au venit românii Înapoi. I-au scos pe toți afară, i-au pus În fața unei case, au scos o mitralieră și au tras o dată, o singură dată. Pe cine au nimerit - a fost mort, cine a fost rănit, cine a scăpat - să meargă acasă. Asta pentru că „v-ați bucurat că au venit rușii” - „Domnule, sigur că ne-am bucurat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
caporal din Austria și când vorbea germana cu noi era fericit... Și, În plină discuție, când noi ziceam: „Uite, domnule, este și câte un neamț mai uman, nu toți sunt chiar bestii”, la un moment dat se auzeau zgomote de mitralieră - ori trăgeau partizanii, ori trăgeau nemții după partizani. Și el zice: „Este din nou o mișcare de partizani și nu cumva să vă imaginați că dacă ni se Întâmplă ceva voi scăpați cu viață” - adică de la el, care venea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a ieșit unul din baracă și a Început să țipe că În turn nu e nimeni: În turnurile de pază, unde erau de obicei soldați SS cu arme automate. Nu mai era nimeni. Noaptea am auzit zgomote de tunuri, de mitraliere, deci era frontul. Dimineața nemții au dispărut complet. Dar americanii Încă nu veniseră. Deci a fost o zi În care nu era nimeni. Și atunci oamenii, Înnebuniți de foame, au ieșit În căutare de mâncare. Foarte mulți au pierit În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și asta era toată mâncarea. Vă spun, am avut noroc că am stat În Revier. Ei, am mai prins și-un bombardament acolo, În Melk. Americanii ne-au bombardat. Eram Într-o cazarmă, SS-iștii au Început să tragă cu mitraliera după avioane și atunci o serie de avioane s-au Întors și au aruncat câteva bombe. Acolo au murit o mulțime de oameni. Și acolo noroc. În fața blocului era... din beton, făcut pentru gunoi. Și am intrat În cușca aia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagăr... Eram cam 14.000 de oameni - o localitate mică, nu? Îngrămădiți În barăci, fiecare baracă cel puțin 300 de oameni, tot cu sârmă ghimpată jur-Împrejur, gard, tot, asta era specialitatea lor, În fiecare lagăr erau turnuri de control cu mitralieră. La fiecare 20-25 de metri un turn, un SS-ist și o mitralieră. Dacă eventual cineva voia să fugă sau să se răscoale era Împușcat imediat, fără avertisment, nici nu solicita acest lucru, pentru asta SS-iștii primeau premiu. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
barăci, fiecare baracă cel puțin 300 de oameni, tot cu sârmă ghimpată jur-Împrejur, gard, tot, asta era specialitatea lor, În fiecare lagăr erau turnuri de control cu mitralieră. La fiecare 20-25 de metri un turn, un SS-ist și o mitralieră. Dacă eventual cineva voia să fugă sau să se răscoale era Împușcat imediat, fără avertisment, nici nu solicita acest lucru, pentru asta SS-iștii primeau premiu. Cum au fost aduși Înapoi comandantul lagărului a citit condamnarea la moarte, decret prealabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
grame de pâine... Aveam 29 de kilograme, oase și piele pergament. Am spus: fie ce-o fi. Nu mă puteam mișca, stam acolo, iar el Îmi aducea apă fiartă. Peste cinci zile au intrat armatele engleze și americane. Am auzit mitraliere, SS-iștii au luat-o la fugă spre cazarma lor... Cei care puteau să se miște au Început să fugă după SS-iști - fugeau vreo 20.000 de oameni din cei 40.000 câți eram acolo. Pe unii Îi mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
partizanat, să zic așa, au scos armele și În ziua de 11 aprilie dimineața, când ne-am trezit, pe blocuri erau niște cearșafuri albe mari, dar În acele construcții de pază cu etaj, În care Înainte erau SS-iști cu mitraliere, erau oameni În haine vărgate. Și pe urmă am aflat că În seara respectivă... Am auzit noi niște focuri de armă, dar nu știam ce-i, credeam că vine de jos, de la lupta americanilor cu trupele naziste, dar se pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care imediat ar fi anunțat autoritățile. Au fost Însă și condiții obiective de pază: toate gardurile erau făcute din sârmă ghimpată prin care trecea curent de Înaltă tensiune, În dreptul fiecărui gard erau instalate turnuri de pază cu santinele dotate cu mitraliere. Zilnic se făceau două apeluri, dimineața și seara, așa Încât dacă cineva ar fi reușit, totuși, să scape, nu ar fi avut la dispoziție decât câteva ore, iar urmăritorii mergeau după el cu câini-lupi dresați să-l prindă și, la poruncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu după mult timp am auzit bubuituri de pușcă sau mitraliere. Nu știam de ce se trage - cu atât mai puțin, n-am bănuit cine trage. Către amiază am observat că din turnurile de pază Încep să dispară santinelele dotate cu mitraliere. S-au auzit În continuare Împușcături și ne-am dat seama că o serie de deținuți, postați În diferite locuri strategice, au arme și luptă pentru eliberarea lagărului. - Cum a fost posibil așa ceva? - Lagărul Buchenwald - așa cum am amintit - a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mici... - Ați putea descrie cum se vedea lagărul Înainte de a intra În curte? Era luminat, era Încă noapte? - Era spre noapte. Deja nu mai era soare, iar luminile erau aprinse. Și am văzut turnurile de pază unde stăteau ăia cu mitralierele. - Erau multe asemenea turnuri? - La 100 de metri era un turn. - Cât de mare era lagărul? - Deși Întotdeauna erau 60-70.000 de deținuți, nu avea mai mult de 2 kilometri Încolo și Încoace. Erau barăcile... - Ați putea să-l descrieți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În ultimele zile cum scoteau arme de acolo. Adică era sub priciul ăla, lângă peretele nostru, iar dincolo de perete era o pivniță mare cu arme. Și am văzut cum scoteau și dădeau fel de fel de arme: câteva zeci de mitraliere, puști, revolvere... Iar restul a rămas ca, dezarmând trupele SS, să le ia armele. În ultimele zile, Gauleiterul Thuringiei, Sauckel, a spus: „Cum se apropie americanii, faceți praf tot lagărul, fiindcă ăștia vin asupra Weimarului”. Era la opt kilometri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe cealaltă. Deci să aveți mâncare pentru o zi”. Pe noi nu ne-au Înarmat, că erau arme puține: au fost Înarmați iugoslavii, slovacii, rușii, francezii, belgienii, nemții și atât. Ăștia erau Înarmați: câte un revolver, ceva gloanțe și câteva mitraliere. Și așa mai departe. „Când vă eliberați, voi, românii și ungurii, mergeți cu cehii și cu slovenii.” - Vi s-a zis românii, ungurii, cehii și slovenii? - Nu, slovenii erau iugoslavi - atunci nu știam, mă rog. Nu-mi dau seama ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o banderolă specială de kapo, erau mai mulți kapo. De exemplu: era kapo de bucătărie, Kuchenkapo; altul, care era cu curățarea latrinelor, era kapo pentru curățarea latrinelor... Era un kapo... țin minte că era social-democrat ăsta, a murit Împușcat de mitralierele americane - era Holzkapo, adică de lemne. În fiecare dimineață, el cerea de la șeful blocului oameni și pleca cu doi-trei SS-iști pe lângă el și aduna vreascuri și lemne din pădurile Învecinate. Tăiau copaci putreziți, nu buni, că nu era voie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a datorat closetului... E altă poveste. - Erau turnuri de pază și În interior? - Nu, numai afară. - Deci erau turnuri. Nu erau gherete? - Se urcau pe scara din lemn. Se urca SS-istul pe scară, stătea acolo și păzea... - Aveau mitraliere? - Nu. Numai de arme obișnuite. Și aveau reflectoare. Asta Îmi aduc aminte precis - aveau reflectoare. - Deci iluminatul lagărului se făcea și prin reflectoare? - Da. Era iluminat și În interior, și În exterior. Lagărul era un mare consumator de energie. - Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
O asemenea mișcare înarmată, hotărâtă, prin colonelul Valerio, l-a lichidat lângă o margine de șanț pe Moussolini, iar, mai târziu, pe Aldo Moro, în Italia. Cum s-a ajuns ca unele dintre aceste mișcări să vorbească prin gura pistolului mitralieră? Simplu. La violență se răspunde cu violență. Mă îndoiesc că un stat polițienesc ca al nostru ar ezita prea mult ca să tragă în cei care-și cer drepturile, amenințând puterea. Pentru cine nu stă mult pe gânduri, fiind obișnuit cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dat În judecată statul pentru dreptul de a utiliza un citat biblic drept indicator de interzicere a armelor de foc sau al unui restaurant care a utilizat o imagine cu o gospodină purtând șorț de bucătărie și ținând voinicește o mitralieră În brațe.) Motivul pentru care a avut loc această conversație În timpul prânzului nostru a fost o replică a lui Jill, care ne-a spus că În cluburile de Întreținere fizică din oraș unde juca tenis a observat două indicatoare diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Ianuarie un coleg de clasă ce dorea să intre în mănunchiul de prieteni, Dragomir Constantin, a plecat după amiaza în oraș după niște cumpărături. S a întors pe la 17-17,30 cu sufletul la gură. Măi Maxime, trupe militare cu arme, mitraliere, tunuri și mașini s-au instalat pe bulevard, pe străzile care duc spre centru, chiar lângă școala noastră, în Crâng. Ici și colo se văd ofițeri și ostași nemți! Ce-o fi? Nu știam nimic. Dar a doua zi, în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Am ieșit din incinta școlii, dispersați individual, ne-am strecurat printre liniile și pichetele de soldați spre sediul FDC din spatele Bisericii din centrul orașului. Palatul Comunal era înconjurat de armată, piața din față era plină de ostași înarmați, puști-mitraliere și mitraliere erau amplasate pentru tragere, pe străzile care intrau în piață erau instalate tunuri și care blindate. La sediu, ordinul a fost scurt: Veți intra în Palatul Comunal prin flancurile armatei! S-a făcut planul de rupere a barierei de ostași
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Prima amenințare sovietică Într-o zi, un grup de ofițeri și subofițeri sovietici au bătut la poarta închisorii, cerând agitați să li se predea deținuții politici antisovietici, legionari, fasciști. Erau înarmați și însoțiți de două tanchete pe care erau instalate mitraliere. Dezertorii sovietici începuseră jafurile prin oraș. Directorul și subdirectorul (contabil, și el un om foarte cumsecade) împreună cu primul gardian au anunțat telefonic o unitate românească ce asigura liniștea și paza orașului. Militarii români le-au spus că sunt numai deținuți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
așa am înțeles datoria vieții mele. Am iubit pe Hristos și am mers fericit la moarte pentru El. Nu este adevărat că dacă aș fi rămas în țară aș fi fost mai mult de folos neamului meu. Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos. Se cutremura așezarea creștină a lumii. Puteam noi să stăm nepăsători?”. Nimeni, la acea dată, dintre politicienii țării nu era în stare să intuiască, nu să înțeleagă, valoarea acestui act în destinul neamului. Nimeni nu se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
usturătoare și stări nervoase. De dimineața până seara coridoarele huiau de zdrăngănitul zăvoarelor pentru a fi scoși la plimbare în țarcuri închise cu garduri de lemn și sârmă ghimpată; într-un colț era turela de pază a ostașului cu pistol mitralieră. La început am fost scoși câte 10-15 minute, iar după o vreme o jumătate de oră. În timpul plimbărilor aveam voie să ne dezbrăcăm până la brâu pentru a ne vedea soarele. Dar nu toate zilele erau însorite. Uneori ploua. Într-o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
până când Buzele lui Dumnezeu vor sufla în spuză, aprinzând iarăși în inimile tinere ale neamului focul dragostei pentru Adevăr. „Noi, legionarii, avem la îndemână cea mai formidabilă dinamită, cel mai irezistibil instrument de luptă, mai puternic decât toate tancurile și mitralierele lumii: propria noastră cenușă, cenușa morților noștri.” (Ionel I. Moța, Cranii de lemn) După aceasta îi veți cunoaște pe legionari: ei mărturisesc Adevărul dumnezeiesc în viața neamului, în ascultare de Biserică, și suportă consecințele mărturisirii, revendicându-și viața ca o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]