9,547 matches
-
n-o citise când scria Morarul. Marile nuvele, structural diferite de aceste dintâi povestiri, care apar după război, începând cu Popa Man (scrisă totuși în 1910) și sfârșind cu Jandarmul, nu sunt scutite de vecinătatea primejdioasă a aceluiași Slavici din Moara cu noroc, după ce tot Slavici, din narațiunile scurte de la început, se poate recunoaște în De la țară. Romanele incriminate de G.Călinescu ca eticiste, Legea trupului și Legea minții, sunt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină de firea lor
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
de pe rezultat pe proces. Proiectul, care ar trebui să fie încheiat în 2022, atrage anual 300.000 de vizitatori. Și, cred cei care l-au inițiat, nu se va termina de tot. În apropierea castelului urmează să fie construită o moară de apă, ca odinioară, care va produce făină pentru comunitate. Apetitul constructorilor pare abia deschis.
Bun venit în Evul Mediu () [Corola-journal/Journalistic/3337_a_4662]
-
o certitudine constatată nu numai de mine, ci și de mulțimea deținuților politici anticomuniști care s-au Învrednicit să ducă crucea unui neam obidit de aproape jumătate de veac. Este o certitudine pentru oamenii peste care a căzut piatra de moară a proceselor, pe cât de nedrepte și viclene, pe atât de numeroase și groaznice. Montate măiestrit de cei de altă lege au avut ca scop destrămarea a tot ce avea spiritualitatea românească mai reprezentativ.” „În toți anii mei de Închisoare n-
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
De autorii „care trebuie”, desigur.) Cu mulți ani în urmă, răspunzând la ultima întrebare dintr-un interviu - întrebarea standard al acelor ani: „Care este misiunea socială a scriitorului? - am spus „Să-și taie singur craca și să se lupte cu morile de vânt”. Ceea ce am făcut cu perseverență întotdeauna și o fac, probabil, și acum, scriind aceste rânduri. Ce-i de făcut? La ora actuală, arta nu mai este demult un produs personal, ci o marfă pentru care s-a creat
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
să mergi la război. Războiul pur și simplu vine peste tine și fiecare om dovedește din ce este făcut cu adevărat. În cazul unei invazii moartea nu mai alege: defetiști, trădători, pacifiști - toți mor la grămadă. Vrei - nu vrei, tot mori. Degeaba spui că nu vrei să mori pentru Ponta sau Băsescu. Plus că un om simplu cu un AKM în mână poate face destul de multe, depinde cât este de hotărât", scrie bloggerul. Nu este cea mai puternică armată din lume
"Războiul vine peste tine. Vrei nu vrei, tot MORI" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32670_a_33995]
-
au stabilit în nord-vestul viitoarei Dacii (să nu uităm, colindele cu Ler împărat au o densitate mai mare în Transilvania). Aceste triburi celtice au adus în arealul Daciei intracarpatice climaxul agrar recunoscut de arheologi: plugul cu brăzdar de fier, coasa, morile circulare de măcinat cereale, roata olarului cu turație rapidă etc. Creatorii culturii La Tène, celții au influențat nu doar agricultura geto-dacilor, ci, foarte probabil, și riturile legate de ciclul anului agrar, cu precădere a capului anului, când se făceau urările
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
promisă la capătul tunelului fără de sfârșit și Încolăcit. Vasile C. Dumitrescu a dorit să-i Îndeplinească dorința lui Pamfil șeicaru să fie așezat la Mănăstirea Sf. Ana iar CURENTUL sa devină din nou un cotidian bucureștean. S-a luptat cu morile de vânt nou și prin procese de succesiune a drepturilor asupra CURENTULUI până ce bucureștimea și viața l-a Înfrânt. CURENTUL a supraviețuit trecând ca o ștafetă din mâna În mână. Eu, departe de lumea dezlănțuită, refugiat În Nordul preeriei canadiene
CURENTUL DE LA PAMFIL ŞEICARU LA ŞTEFAN STRĂJERI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Journalistic/99_a_395]
-
poți câștiga existența,când la nivel Înalt se experimentează acest concept, dovadă fiind frecventele cazuri, dezvăluite, de fraudă, speculă, Înșelăciune, furt și câte cazuri or mai fi nedezvăluite, o reabilitare a VALORILOR MORALE pare apropiată de lupta lui Don Quijote cu morile de vânt. și totuși... Cartea Din viața unui om oarecare este o dovadă că se poate și altfel... Trebuie doar citită!
O întâlnire la...nivel înalt!. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/99_a_397]
-
întreprinde o călătorie pe urmele bunicilor, ale mamei sale Ruth și ale fratelui acesteia, Curt. Bunicul autorului, inginerul S., a fost director la Societatea română pentru industria de bumbac și au locuit în partea de sud a Capitalei, pe Strada Morilor nr. 7, aproape de Fabrica de bumbac și de abator. Au stat în România din 1912 pînă în 1926, întorcîndu-se cu vaporul pe Dunăre, de la Giurgiu la Viena. Mama autorului avea 3 ani la venire și 17 la plecare, iar fratele
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
selecta ce vei crede de cuviință, dar datoria mea e să te conving de cum stau lucrurile în realitate. De multe ori, în febra discuțiilor noastre, ți-am arătat convingeri care apoi s-au dovedit pripite. Am adus multă apă la moară cu vorbăria mea necontrolată. Am încurcat fără să-mi dau seama cîteva date, etc. Dar toate nu au avut decît un singur scop: acela de a te convinge că actele Atenei mi-au fost cunoscute, întotdeauna, în cele mai mici
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
detalii! Poți, prin urmare, să tragi concluziile care te privesc."" Niciodată nu trase concluzii mai spornice ca după întrevederile cu devotata doamnă S. Părea că nu-și dă seama, într-adevăr, nu atît de faptul că îi "aducea apă la moară" lui Barbu Varnali - și îi aducea din belșug, firește -, cît de folosul pe care-l putea trage el - și îl trăgea, fără îndoială - din insistențele ei. Un prim folos era acela că îi dădea răgazul de a se gîndi la
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
prim folos era acela că îi dădea răgazul de a se gîndi la eventualele nuanțe pe care le putea strecura în joc; al doilea că, dincolo de adevărul confortabil al faptului că ea era cea care se agita, aducîndu-i apă la moară etc., mai era și deplina ei ignoranță în ceea ce privea materia scrisorilor, ceea ce - departe de a însemna un avantaj față de el, care nici nu citise scrisorile, nici nu cunoștea fapte din trecutul mătușii susceptibile de a i le explica - constituia
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
De curcubeu) Prețioase, eterne, Temple abandonate Pentru o altă credință, Ceva rămas neterminat: Poate solzi, Poate mînia lui Dumnezeu, Atoateștiutorul. Copila mea, Fiul meu, Răstignirea de dimineață, Cele două părți ale pîinii - Zborul de ciocîrlie și Făina răsfirată Pe o moară veche (Carii înăuntru Construind o altă Lume Pentru lemn, Mai aproape de Apocalipsă) Cumpănirea dintre Ei doi Pe șira spinării mele: Crăciunul și Sînzienele Preaplinul și Nimicul Țărmul și Valul. Mă ascund - Cald, Întunecat Și strîmt Gîndul acesta: Simt cum sufletul
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
purta popa în buzunarul pantalonilor ca un lucru de preț. Se minunau țăranii de strășnicia popii, dar zvonul că belșugul dăduse peste dânșii îi mai îmbuna. Știe popa ce face." Rând pe rând veniră la dânsul fruntașii satului, contabilul de la moară, primarul, notarul, câțiva proprietari din împrejurimi, perceptorul, inspectorul plășii. După ce-i ospăta pe toți, la urmă le oferea și câte un păhărel din apa fântânii. Nu mai făcea risipă: un păhărel doar de țuică. Toți gustau din el cu atenție
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
rândul, prin vasta provincie a țării", se vede dintr-o dată blocat, poprit pentru cine știe cât timp, țintuit după gratii până când i se va lămuri cazul de către autoritățile statului, dacă i se va lămuri vreodată. Bănuia ce se întâmplase: cineva din administrația morii Buștean, al cărei voiajor comercial era Istrăteanu, îl reclamase pentru nereguli financiare pe care le-ar fi făcut în tranzacțiile cu clienții, iar acum Justiția urma să ancheteze, să verifice temeinicia acuzațiilor și să hotărască dacă i se va face
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
De ziua Regelui se dă o amnistie care îi redă năpăstuitului Istrăteanu libertatea. Și dacă nenorocirile nu vin niciodată singure și cu întorsăturile fericite se întâmplă la fel. Prin aranjamente financiare din care toată lumea iese câștigată Istrăteanu ajunge el proprietarul morii Buștean, iar cei care uneltiseră împotriva sa îi devin subordonați. Îi va menține în slujbe căci știe că-l vor sluji cu osârdie și credință, simțindu-se mereu vinovați. Cum se și întâmplă. Se întrevăd oricum, după atâtea necazuri, vremuri
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
cu osârdie și credință, simțindu-se mereu vinovați. Cum se și întâmplă. Se întrevăd oricum, după atâtea necazuri, vremuri fericite, prospere: "În Câmpia Dunării plouă bine în fiecare an, în fiecare an cresc holdele, se umplu hambarele, și-mi duduie moara". Tonul este spiritual-ironic, romanul parabolă pierzând, însă, prin felul în care se încheie, ceva din miza însemnată pe care păruse că a pus-o în joc.
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
Structuri electrice sofisticate străluceau la geamurile unor odăi unde încă dormeau cei plini de visuri. Iisus, ivit în față, alb, pacifica rostirile pe cale să se scrie. Astăzi, la noul Crăciun, era cald. Flama șarpelui ondula insidios, de dedesubt de Lacul Morii, până la ornamentele din Piața Romană. Un prieten de departe îmi răspunde opac la urări, fiindcă-i dorisem emoții pure. Sub cuvânt că T.S. Eliot ne-nvață să nu ne-ncredem în emoții. Cum să-i argumentez că seara, în bucătărie
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
de maimuță Țin în brațe copilul blond, cîrlionțat, paraplegic. Mă veghează ciori. Fratele mai mic al altuia, acela fugise iar eu acceptasem - o vreme - să fac pe fratele surogat. Coada Blănosului s-a vindecat, mă urmează acum peste tot, în Moara Spartă, la rîul telepat: izvorăște din Mal (grota cu protuberanțe). Cei curajoși înoată spre interior, au lanterne în dinți. Pe urmă începe vînătoarea: Locuiam cu Nadia și Csilla în conace vechi, hosteluri cu lenjeriile intacte. Ne număram și abia ne
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
aude gâlgâit de securi/ pocăința stâncilor aprinde pustiul// pletele lui Dumnezeu ard în păduri" (Psalm); ,se aud sărbători în zăpada ce arde/ mugurii se dezgheață ca irișii dintr-o carte/ îmi acoperă privirea se urnește gheața devenind apă și lumină/ morile macină făină transparentă peste nemișcatele fețe/ mozaic de ploi prin punctul hoinar/ caut ritmul pătrund în curcubeu în noaptea bizantină/ prin tibia lui Dumnezeu" (Glaciațiune cu umbre și greieri, Ascensiune); ,se simte aburul și flașneta/ seringi cu ser inflamator/ pete
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Noi nu trăim în lumea basmelor în care eroul prinde albina rătăcită în lună sau tot de acolo coboară pe un vrej de fasole, nu putem captura ce aparține celei de-a patra dimensiuni. Nu putem pescui balene în Lacul Morii ori în Săbărel - dacă tot veni vorba de pești mari. Ceva roșioară - și încă! Dormim, deci, cu conștiința împăcată. Mai credem că dacă, prin cine știe ce miracol, un mare corupt de adevărat ar fi fost dibuit, judecat, condamnat și în celulă
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
Balcicul. Scriitorul meditează foarte încrezător la viitorul României reîntregite (p. 172). Adună posibile nuclee epice sau detalii de viață concretă de peste tot, chiar de la curtea cu juri (p. 145). La Iași se gândește în 1921 la proza din Venea o moară pe Siret și din Hanu-Ancuței. Ajunge la Pașcani, din nou în Dobrogea, la cafeneaua Capșa, la Cheile Bicazului, la Blaj, în Polonia și Germania. În 1926 face o călătorie la Berlin cu Liviu Rebreanu (despre care nu spune nimic), unde
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
sub numărul lor cele câteva traduceri. N-am reușit, de exemplu, să găsesc la Centrul Pompidou nici măcar un volum tradus din operele lui Tudor Arghezi sau George Bacovia. A da astăzi o șansă literaturii române trece drept o luptă cu morile de vânt. Francezilor le place însă saltul în necunoscut, iar când alături de plutonul înaintaș se află zânele bune ale unei manifestări denumite ŤLes Belles Etrangčresť, visul poate deveni realitate. în doar câteva zile, din 14 noiembrie mai precis, pe cerul
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
am și eu un ban la CEC" (Expres Magazin 16, 1992, 28); , Dai banu', grăbești dreptatea" (gazeta sporturilor.ro); ,nu contează câți ani ai atâta timp cât dai banu" (forum softpedia.com); ,acțiunea Ťdai banu și iei bacuť" (anchete.ro); ,cu ei mori cu zile dacă nu le dai banu" (dsclex.ro); ,își iau banu', se suie în Merzane și adios amigos" (forum România Liberă = RL, 15.03.2002). Unele dintre contextele în care apare singularul sînt clar argotice: ,Hai, marcă banu' că
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
citi pînă la capăt se poate întîmpla ca la sfîrșit să te-ntîlnești cu tine tu, cel adulmecat de-a lungul scrierii răpit de prezența instantanee a Creatorului adulmecînd cititorul pe care n-ai cum să-l ignori decît scriind pînă mori. Prefigurare înfiorate sînt trăirile celui pornit să-și caute părinții rătăcitori și ei la fel de-nfiorați și sfîșiați de-a morții-apucătură cum se rupe jertfit cuvîntul rostit de-o inocent străină gură și-i mai aproape de-abisul cuceritor cel ce-
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]