1,182 matches
-
numărabile: Multe din pronumele nehotărâte sunt folosite și că adjective nehotărâte, iar unele numai că adjective (ex.: cadă). În gramatică spaniolă actuala figurează trei moduri verbale: Infinitivul, gerunziul și participiul sunt considerate forme nepersonale ("formas no personales") ale verbului. Formele modale ale conjunctivului și ale indicativului exprimă opoziția non realitate/realitate. Imperativul nu exprimă nici realitate, nici irealitate, exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte. Prezentul (Presente) - Cu formele indicativului prezent putem exprimă nu numai un fapt prezent, ci și unul
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
punctele de sprijin ale argumentației lui Boethius. Dacă pentru Augustin problema libertății aparținea unui context legat de problema răului în lume, la Boethius libertatea aparține temei providenței, deci omniscienței divine și pare a fi o chestiune argumentabilă în termenii logicii modale. Felul în care este formulată problema ne pune în față o serie de propoziții cu necesitate adevărate, pe care Boethius trebuie să le explice cu ajutorul Filosofiei. Avem, pe de o parte, afirmarea providenței: (1) Ceea ce cunoaște Dumnezeu trebuie să se
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
film de către doi scriitori diferiți incontinență urinară și pentru materii fecale satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane în concluzie este recomandată sterilizarea precoce el a scris douăsprezece cărți de poezie și eseuri cuvântul piatră califică modal mulțimea pietrelor tratabile ca bucăți de rocă aparținând unui interval dimensional exporturi și piețe de lucru iată câteva alimente și cantitatea de magneziu aferentă o bună parte dintre ele au fost divizate în loturi și atribuite țăranilor împroprietăriți în reforma
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
a se elibera de influența germanică, au recurs la "antidotul debussist". Relațiile lui cu Finlanda nu au fost niciodată de ordin folcloric, pentru că la el nu apar citate de teme populare și nici măcar - în pofida culorilor de multe ori foarte subtil modale și nontonale ale muzicii sale - un gen de folclor recreat ca la Bartók. Fascinat la început de Liszt și Berlioz și destul de influențat de ruși, la un moment dat, Sibelius și-a dat seama că muzica lui ar trebui să
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
au totuși ca rezultat o anumită fixație tonală. Unul dintre mijloacele lui Sibelius pentru a produce tensiunea este tocmai refuzul modulației aflate la îndemână, iar din acest refuz eroic de a recunoaște funcția tonală a anumitor note decurg culorile deseori modale ale muzicii sale. La Sibelius nu putem găsi niciodată sau aproape niciodată contrapunct în sensul tradițional, acela al "fugii de școală". Muzica lui Sibelius este topologică, se bazează pe variațiuni topologice ale tensiunii, pe deformări continue ale materialului și ale
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
solo de Paul Constantinescu, București, Ed. Muzicală, 1967. S-a stins din viață la București, pe data de 8 martie 1993. Spirit enciclopedic, Wilhelm Georg Berger este tipul creatorului erudit; compozitorul și-a creat un stil individual, marcat de natura modală a limbajului său melodic și armonic, de preferința față de dezvoltarea muzicală în forme ample, în cicluri de mișcări cu o alură monumentală. Creația sa se sprijină pe un sistem muzical avînd ca punct de plecare al organizării intonaționale modal-armonice expresia
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
23 August (în 1979). A publicat o serie de volume, emblematice pentru muzicologia românească, serie apărută în totalitate la Editura Muzicală din București: Nepublicate: Analiza cantitativă și calitativă a câmpului sonor (1950) ; Teoria generală a compoziției clasice (1992 ); Teoria progresiilor modale (1990 - nepublicată); Muzică de teatru Muzică vocală Cicluri de lieduri: Lucrări corale: Muzică vocal-simfonică Cantate: Oratorii: Drame simfonice: Misse: Muzică simfonică "Fresce simfonice": Poeme simfonice: Suite simfonice: Simfonii: Muzică concertantă: Pentru instrumente solo: Muzică de cameră Sonate: Trio-uri: Variațiuni
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parțială a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor. De regulă, minciună se consideră o acțiune intenționala de declarare a unei stări modale necomfirmabile sau imediat (ori ușor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectiva, socială ori afectiva care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate
Minciună () [Corola-website/Science/308541_a_309870]
-
și colorată, se inspiră din resursele folclorului românesc, precum și din muzica serială și din alte tehnici contemporane. Este un compozitor cu un limbaj rafinat, modern, dar axat pe valorile expresivității muzicii, având tangențe cu neoromantismul. Pascal Bentoiu explorează zonele tonalului, modalului, se bazează pe rigoarea construcției, uneori pe idei programatice. Multe dintre lucrările sale se grupează în cicluri (Cvartetele de coarde nr. 3-6, Simfoniile nr. 6-8). Bentoiu a compus trei opere, opt simfonii, patru concerte, șase cvartete de coarde, precum și sonate
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
anume fel de trăire atractivă sau repulsiva în raport cu o parte a ambientului sau cu un semen al său. La o analiză atentă am putea spune că fiecare cuvânt din vocabular 'este abstract', pentru că el inglobeaza-semnifica o multime unitară de invarianți modali, sociali sau reali, puși împreună prin apartenența la un singur nucleu semnificant. Sensul abstract 'copac' înglobează semnificanții frunză, ramura, floare, trunchi, rădăcina. Cuvântul 'libertate' este abstract, el pune împreună totalitatea imaginarilor sau realizărilor libertăților personale, așa cum le închipuie sau desfasoara-asuma
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
anume proprietăți comune. Cuvantele 'însușire, număr, relație, eveniment, cauza, efect', sunt abstracte, fără ele nu am putea vorbi coerent despre mulțimea însușirilor și schimbărilor de stare ale universului, nu am putea descrie clar și unitar situații concret perceptibile, dar generalizabile modal, semnificabile și comunicabile interactiv. Majoritatea conceptelor sunt polare, asta însemnând că opusul concretului este abstractul. Aria variantelor concretului este mult mai extinsă că a abstractului, dar mai simplă semnatic, mai usor explicitabilă semnificant. Rezultă că dacă avem o rezonabilă înțelegere
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
sunt acțiuni abstracte. Orice cuvânt contrar a cea ce crede majoritatea, este o abstracție din următoarele cauze:<BR> Niciun cuvânt-sens din limbajul natural nu denominează-separă un singur component al realității, fie el, obiect, predicat, relație sau proprietate. Cuvântul 'piatră' califica modal mulțimea pietrelor, tratabile că bucăți de rocă aparținând unui interval dimensional. <BR> Cuvintele animal, acțiune, unealtă, casa, floare, calitate, sunt consecințe ale unui foarte îndelungat proces istoric de generalizare semantica, de construcție a unor familii de invarianta modala, care sunt
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
piatră' califica modal mulțimea pietrelor, tratabile că bucăți de rocă aparținând unui interval dimensional. <BR> Cuvintele animal, acțiune, unealtă, casa, floare, calitate, sunt consecințe ale unui foarte îndelungat proces istoric de generalizare semantica, de construcție a unor familii de invarianta modala, care sunt numite global cu un singur cuvânt -concept.<BR> Astfel în sensul acțiune intra totalitatea acțiunilor, fizice ori mentale, în conceptul 'mașină', totalitatea automobilelor, în casă, totalitatea construcțiilor locuibile, în cuvântul-sens copac, intră mulțimea copacilor și tot astfel. Oricare
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
caracterizați printr-un nucleu de similitudine. Niciun raționament generalizabil nu se poate construi fără sensuri abstracte, aparținând la familii de constituenți naturali sau mentali. Simplu definit, abstracție este consecința unei acțiuni informaționale alcătuită din minim următorii pași: 1-Identificarea unor constituenți modali într-un spațiu obiectual interactiv dat. 2-Analiza alcătuirii formelor recunoscute și separarea unor similitudini comune între diferite tipuri de constituenți identificați. 3-Convenția de punere împreună a constituenților posesori ai unor similitudini esențiale comune și construcția unor familii de invarianta, care
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
poziție filozofică care susține că nu există decât forme sau acțiuni particulare denominabile distinct, negând existența universaliilor, adică a realităților generice, independente de subiect. Doctrina platonică afirmă existența formelor idei, independent de subiectul uman. Formele universale platonice sunt niște prototipuri modale perfecte și absolute, neschimbătoare, la care participă formele corespondente din lumea umană. Spre exemplu pentru fiecare forma perceptibilă sau conceptibilă, există o formă idee, o formă universală, perfectă și stabilă, care dă atributul formei sau calității din lumea umană, dar
Nominalism () [Corola-website/Science/308678_a_310007]
-
din lumea umană. Spre exemplu pentru fiecare forma perceptibilă sau conceptibilă, există o formă idee, o formă universală, perfectă și stabilă, care dă atributul formei sau calității din lumea umană, dar cu care nu se confundă. Astfel avem universaliile calificante modal precum binele, frumusețea sau dreptatea universală, din care se împărtășesc binele, frumosul și dreptatea umanului, incomparabil mai restrânse caracterizant, mai puțin perfecte și mai puțin rezistente la schimbare. Avem deasemeni conceptele de roșu, albastru sau verde universal, la care participă
Nominalism () [Corola-website/Science/308678_a_310007]
-
ul este o atitudine conceptuală extremă care declară că numai propria individualitate există, iar restul sunt reflectări modale în personalitate, sunt construcții ale percepției sau intelectului. Cuvântul "solipsism" are origine latină, fiind compus din "solus" („singur”) și "ipse" („sine”), însemnând sinele singur, sau sinele prin el însuși. O variantă excesivă a solipsismului afirmă că nu există decât subiectul
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
numai mentala-conceptuală, libertatea de a gândi ce vrei, libertate îngrădita de constrângeri. Poți gândi ce vrei, dar niciodată nu poți gândi tot ce poate fi gândit. Dacă ar fi posibil ca fiecare om să gândească totalitatea realităților și acțiunilor conceptibil modale, ea ar nega libertatea unicat a gândirii personale-creative, libertate distinctă a fiecărui om de a își construi mental liber lumea să, diferită de lumile celorlalți. Creativitatea umană de orice fel se bazează pe diferența între libertățile conceptibile-creative, transpozabile prin imaginație
Liber arbitru () [Corola-website/Science/307996_a_309325]
-
subiectul sau situația discutată și caracterizată, fără a fi cumva legat prin interese, emoții, realizări proprii, sau alte dependente, de câmpul realității în care formulează și eliberează opinia. Opinia implicantă presupune o dependență oarecare între propunătorul de opinie și compartimentul modal opinat. Opiniile implicante se asamblează în acele zone ale realității apte de a primi măsuri evaluant -valorizante, generatoare de satisfacții, indispoziții sau chiar suferințe, precum spațiile culturale, sportive, politice, religioase, unde subiecții sunt cuplați prin diferite, condiționări, sau așteptări de
Opinie () [Corola-website/Science/308066_a_309395]
-
operanzi informaționali prin intermediul cărora se poate realiza descrierea și comunicarea realității, descrierea comportamentului fizic și mental al subiectului, denominarea gesturilor, controlul acțiunii gestuale sau intelective, investigante și modelante de realitate. Limbajul este cel mai complex și eficiet instrument de diferențiere modala și control sistematic al stărilor mentale și gestuale ale subiectului iar prin intermediul schimbărilor produse în subiect sunt schimbate în mod determinat și componentele realității. 4-Construcția conceptelor, fiecare explicitând familii de invariante obiectuale, dinamice, relaționale sau caracterizante, aplicabile realității. 5-Geneză stărilor
Minte () [Corola-website/Science/306532_a_307861]
-
desprinderii de aceasta. Principala proprietate creativă a minții este construcția conceptelor, a agregatelor informaționale reflectând segmente de realitate sau persoană. Conceptele discern proprietăți structurale, corelante, calitativ sau cantitativ operante, sau descriptiv afective. Prin concepte individul modelează realitatea sau se autodefinește modal. Autodefinirea presupune reprezentarea de sine fizică, reprezentarea conceptuală, particularizarea intenționala și afectiva. Un subiect autodefinit se situează în realitate, se conștientizează autosituant, se orientează interactiv în ambient, isi identifica și rezolva scopurile și atribuie valori lumii și persoanei.
Minte () [Corola-website/Science/306532_a_307861]
-
traductor senzorial specializat și a zonei din creier alocată primirii și interpretării mesajului. Cu toate că informația video sau audio primară, care pătrunde în creier, este consecința funcționării simțului respectiv, la construcția reprezentării imaginii sau a sunetului, dar și a altor variante modale, participă într-un mod încă necunoscut și limbajul, instrumentul diferențierii și clasificării formelor, mișcărilor, proprietăților și diversității combinațiilor între ele, așa cum ne apar, când observăm atenți un segment de realitate. Prin intermediul limbajului mintea umană construiește obiecte generalizante, anume sensurile cuvintelor
Obiect (filozofie) () [Corola-website/Science/308388_a_309717]
-
există și excepții în acest sens); apariția de relații plagale interzise de tonalitate nu este totuși exclusă. În limbaj tonal, se preferă modul major (spre deosebire de muzica lăutărească, unde este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile desfășurate, melodica este una de tip modal, folosind scări muzicale împrumutate din genul lăutăresc, cu trepte mobile (folosirea în melodie a treptei a doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă, amintește prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea dintre o acordică tonală majoritar diatonică și melodica puternic cromatizată este o trăsătură comună cu muzica lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul modal (unde, tot astfel, armonii foarte stabile sunt confruntate cu o melodică fantezistă, cromatizată). Sistemul ritmic aplicat este un hibrid între giusto (folosirea unui tempo stabil) și rubato (modificarea perpetuă a tempoului, urmărind conturul melodic și încărcătura afectivă a versurilor), uneori
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
mai mult de un an în castelul de la Roccasecca. Câtă vreme a fost închis, Toma a scris două mici tratate de logică formală: un manual de greșeli care pot apărea în exemplele de raționamente standard și un fragment asupra propozițiilor modale. La câtva timp după ce a fost eliberat din celula sa, Toma a plecat la școala dominicană de la Köln, unde a studiat din 1248 până în 1252 cu Albertus Magnus. Sub influența lui, Toma a învățat să aprecieze geniul enciclopedic al lui
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]