26,397 matches
-
vremea „slavonismului cultural” (profund și insistent antipatizată de mulți cercetători) și să arate caracterul românesc și performant al textelor slave elaborate de cărturarii români - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie ar fi un exemplu -, cercetează literatura marilor cronicari moldoveni - cu studii exemplare asupra textelor, însoțite ulterior de ediții realizate cu acribie -, se ocupă de relațiile dintre cultura și literatura română veche și cele slave ori zăbovește asupra procesului de „românizare” a culturii noastre, veritabilă revoluție, „dezrobire a scrisului în
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
au ilustrat-o, câțiva scriitori fiind tratați monografic. În 1924, ca al doilea volum din Istoria literaturii române din secolul XVIII, apare monografia Viața și operele lui D. Cantemir, cel dintâi fiind publicat în 1926 și ocupându-se de Cronicari moldoveni și munteni. Prezentarea epocii și integrarea autorilor avuți în atenție în contextul cultural al momentului este o caracteristică a manierei de abordare a istoricului literar. Astfel, și în ultimul volum din serie, Epoca lui Clain, Șincai și Maior (1927), el
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
pe românii uniți cu Biserica Romei, și altul răsăritean, al românilor rămași fideli ortodoxismului. P. precizează că, deși împărțiți în grupări diferite, românii de peste munți au militat pentru aceleași idealuri naționale, trecând peste confesiunile ce îi separau. Altă lucrare, Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin (1936), este un studiu extins, de delimitare târzie față de opiniile lui P.P. Panaitescu din Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin (1925), iar Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache în legătură cu toate letopisețele moldovenești în slavonește (1938) este consacrat reconstituirii și analizei izvorului principal al cronicii lui Ureche. De altfel, profesorul ieșean se gândea și la elaborarea unei ediții științifice a operei cronicarului moldovean. Deși examinează literatura și cultura pe provincii, lucrările lui evidențiază influențele reciproce dintre scriitori, oameni de cultură și acordă interes centrelor de iradiere culturală. Ca folclorist, P. este autorul primelor exegeze filologice și stilistice ample asupra ghicitorilor românești. Potrivit observației
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
secolul XVII, Iași, 1922; La Philologie roumaine dans les pays germaniques et en France. 1774-1822, Leipzig, 1923; Demetrio Cantemir, tr. Carlo Tagliavini, Roma, 1923; Rumänische Elemente in den Balkansprachen, Geneva, 1924; Istoria literaturii române din secolul XVIII, vol I: Cronicari moldoveni și munteni, București, 1926, vol. II: Viața și operele lui D. Cantemir, București, 1924, vol. III: Epoca lui Clain, Șincai și Maior, Iași, 1927; Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin, Iași, 1936; Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
in den Balkansprachen, Geneva, 1924; Istoria literaturii române din secolul XVIII, vol I: Cronicari moldoveni și munteni, București, 1926, vol. II: Viața și operele lui D. Cantemir, București, 1924, vol. III: Epoca lui Clain, Șincai și Maior, Iași, 1927; Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin, Iași, 1936; Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache în legătură cu toate letopisețele moldovenești în slavonește, Iași, 1938. Ediții: Ion Creangă, Povești, București, 1939, Amintiri din copilărie, București, 1939. Traduceri: Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, 1923
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
1800 și 1806, marea sa operă, Istoriia și lucrurile și întâmplările românilor, rămasă în patru volume manuscrise până în 1995, cu excepția a două fragmente tipărite în „Calendarul de la Buda” pe anii 1806 și 1807. Folosind numeroase izvoare, între care și cronicile moldovene și muntene, el urmărește în primele părți - Istoriia românilor în Dachiia, Istoriia domnilor Țerii Românești și Istoriia domnilor Țării Moldovei - principalele evenimente din întreg spațiul locuit de români. Volumul al patrulea - Istoriia besericească a Episcopiei românești din Ardeal, până la 1773
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
e încă nefiltrată de greco-turcisme, dar are pe alocuri culoare. Cu ocazia încheierii păcii între Rusia și Turcia, M. compune o odă, închinată lui Alexandru Moruzi (1792), una dintre primele în limba română. SCRIERI: [Poezii], în I. Tanoviceanu, Un poet moldovean din veacul XVIII: Matei Milu, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XX, 1897-1898, în Primii noștri poeți, pref. Nicolae Manolescu, București, 1964, 73-80, în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, îngr. Al. Piru și I. Șerb, introd. Al.
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
cărturar cu bogate cunoștințe istorice, folosite cu discernământ. Interpolările sale aduc informații importante: menționarea cuceririi Daciei de către Traian (probabil pentru prima oară într-un text românesc), relatarea domniei lui Iuga Vodă, o prețioasă completare privind organizarea Bisericii și a boieriilor moldovene, trei episoade referitoare la domnia lui Ștefan cel Mare ș.a. M. a intervenit și în topică, lexic, ortografie, realizând una dintre cele mai corecte versiuni ale cronicii lui Ureche, care a stat la baza unei ramuri de manuscrise și a
MISAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288179_a_289508]
-
va fi concesionat de câteva ori (1855-1866), fiind chemat și la Catedra de mimică și declamație a Conservatorului (1864-1866). Talentul îi este recunoscut de toți, chiar și de neprieteni, cum erau atunci Costache Caragiali și Mihail Pascaly, de care actorul moldovean a fost despărțit prin grave disensiuni. Inițiază, în 1871, Trupa artiștilor asociați, iar în 1874, o formație analoagă, Artiștii asociați. În 1877 devine prim-societar al Societății Dramatice a Teatrului Național din București, unde va îndeplini și funcția de director
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
aceea de muntean, deoarece în cercurile unioniste înfățișarea în acest fel a fraților din Muntenia ar fi stârnit eventuale animozități. În baladă conflictul este declanșat de hotărârea luată de ungurean și vrâncean de a-și ucide tovarășul de drum. Ciobanul moldovean trebuie să moară fiindcă e „mai ortoman / Și-are oi mai multe, / Mândre și cornute”. În varianta Alecsandri cauza omorului o constituie invidia celor doi păstori, provocată de averea celui de-al treilea. Variantele presupuse a fi arhaice cuprind ideea
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
vrâncean și îl destăinuie tânărului său stăpân, sfătuindu-l să se apere: „Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă și-un câne, / Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc, / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare”. Acceptând gândul morții, ciobanul moldovean își exprimă dorința ca ritualul înmormântării să fie îndeplinit după rânduielile străvechi. În vorbele ciobanului, ceremonialul înmormântării este transpus într-o metaforă a nunții. Motivul „morții-nuntă” oglindește un anumit tip de ritual funerar. Ca și în bocet, de unde provine motivul
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
ce ne fac, indiferent de originea noastră urbană sau rurală, să încercăm să ne adaptăm modul de a gândi, comportamentele și chiar interesele la noua realitate ce se conturează. În acest capitol vă propunem o întâlnire între civilizația satului românesc moldovean și valorile europene promovate în contextul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. În această ipostază am surprins noi satul Trifești, o localitate de la granița estică a României. La prima descindere în acest colț de țară ne-am îndreptat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
eficace în vederea unei izbânde cât mai neîntârziate. Cuvântarea D-nei Elena Meissner, președinta generală a Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române Sunt peste 40 de ani de când un grup de femei din Iași au prezentat guvernului, prin ministrul moldovean Gh. Mârzescu, o petiție cu 500 de semnături prin care cereau căutarea paternității și drepturi pentru femei. Inițiativa acestei petiții se datorește unui simplu incident survenit la ghișeul unei case de economie din Iași. O doamnă, soția unui profesor universitar
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și Ecaterina Cristea. Imediat după revoluție, au început a se organiza toate categoriile de funcționari: țăranii, militarii și, mai cu seamă, minoritățile. Atunci, D-na Tudor Speranța a luat inițiativa organizării femeilor în societatea sub numele „Liga culturală a femeilor Moldovene din Basarabia” invitându-mă să iau președinția. Eu fiind medic la spitalul Costugeni, de abia venită din Regatul Vechi, unde îmi făcusem studiile de medicină, nu prea aveam cunoștințe printre funcționare și nici printre învățătoare, însă D-na Tudor a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
trimis la învățătură la „Sf. Sava”, în București, numindu-l apoi într-o slujba la Mitropolie. Ulterior, a primit ranguri boierești. În 1831, era mare vornic și cavaler al unui ordin rusesc. Încă din școala, în 1827, semnând Iancu Nicolae Moldovean, a transpus din grecește Culegere de înțelepciune de Dimitrie Dârvari și, după Nicolae S. Piccolos, românul lui Bernardin de Saint-Pierre, Paul și Virginia. Traducerea, întregita de notele explicative ale lui Piccolos și de altele noi, nu a fost tipărită de la
BUZNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285977_a_287306]
-
Cosmescu și Igor Crețu). Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 32-37; Anatol Gavrilov, Reflecții asupra romanului, Chișinău, 1984, 132-156; Nicolae Bilețchi, Romanul și contemporaneitatea, Chișinău, 1984, passim; Ion Ciocanu, Dialog continuu, Chișinău, 1990, 190-200; Mihail Dolgan, Creația scriitorilor moldoveni în școală, Chișinău, 1990, 41-68; Ion Ciocanu, Tentația exemplarității, „Limba română”, 1995, 6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 183-185. I.C.
BUSUIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
Cărturar de formație enciclopedică, în permanent contact cu evenimentele culturale din epocă, B. a moștenit de la tatăl său, Teodor Burada, mare vornic în Moldova, talentul de memorialist, iar de la mama sa Maria (n. Isăcescu), aparținând unei vechi familii de boieri moldoveni, înclinația spre muzică, literatură și limbi străine. Și-a făcut primele studii în casa părintească, având profesori iluștri ca V. A. Urechia și Gr. Cobălcescu. A intrat, în 1856, cadet la Școala Militară, pe care o părăsește după un an
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
fi considerat directorul revistei, ajutat de G. M. Zamfirescu, Titus Hotnog și Bogdan Amaru, colaboratori activi, incepand chiar cu primul număr. În articolul-program, Tot ce putem spune acum, G.M. Zamfirescu arată că revista, reunind scriitori de la „Gândul nostru” și „Pagini moldovene” (desființate în 1928, respectiv în 1933), va acorda toată atenția literaturii, voindu-se „o gazeta de preocupări literare, artistice și sociale”. Acordând, așadar, prioritate literaturii, revista publică proza de Bogdan Amaru (fragmente din românul Amor vagabond), Const. Argeșanu, Adrian Păscu
CADRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285987_a_287316]
-
quotidienne sous Soliman le Magnifique et ses successeurs, Paris, 1970. Victor Eskenasy, op. cit., p. 36, nota 2; vezi și doc. nr. 44, p. 36 cuprinzând raportul agentului imperial I. Belsius către Maximilian de Habsburg, amintind între alți sprijinitori ai voievodului moldovean Despot, pe Juan Miguez (Joseph Onazy), evreu portughez, personalitate politică la curtea otomană. Ibidem, doc. nr. 76, p. 52. Ibidem, doc. nr. 101, p. 76. Ibidem, doc. nr. 118, p. 89. Pentru problema evreilor britanici în secolele al XVI-lea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
, A.[natol] E.[milian] (16.VI.1925, Cofa-Hotin - 4.III.1977, București), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Liubei (n. Marian), învățătoare, și al lui Eftimie Baconschi, preot, amândoi descendenți ai unor vechi familii de răzeși moldoveni din ținuturile Lăpușnei și ale Orheiului (patronimul Marian al familiei mamei este atestat încă din 1633). Este frate cu Leon Baconsky. Studiile liceale le face la Chișinău (1936-1944, Liceul „Alecu Russo”) și apoi la Râmnicu Vâlcea (1944-1945, Liceul „Al. Lahovary
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Costin și Nicolae Costin. În letopisețul anonim dintre 1661 și 1709, intervine cu modificări și adăugări de pasaje. Se pare că mai târziu, în jurul anului 1730, va conlucra cu un copist muntean la o mare compilație de cronici muntene și moldovene, cunoscută sub numele Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei. Gabriel Ștrempel, editorul cronicii, sprijină cu argumente demne de luat în seamă această atribuire (cu toate că nu este nici el ocolit de unele îndoieli). Important este că un autor, în
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
AIX, t. XXV, 1988, 2; Alexandru V. Diță, Despre un pretins cronicar: Axinte Uricariul, LCF, 1989, 23; Ștefan S. Gorovei, Semnificația unor documente false din secolul XVIII, AIX, t. XXVI, 1989, 1; Andrei Pippidi, O cronică munteană și un cronicar moldovean. O ipoteză, AIX, t. XXVI, 1989, 1; Gabriel Ștrempel, Introducere la Axinte Uricariul, Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei, I, îngr. Gabriel Ștrempel, București, 1993; Cătălina Velculescu, Din nou despre „Cronica paralelă” și „Letopisețul cantacuzinesc”, RITL, 1994, 3
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
o intensă activitate de valorificare a literaturii române, editând scrieri de Iulia Hasdeu, Al. Mateevici, G. V. Madan, C. Stere, Magda Isanos ș.a. SCRIERI: Din perspectiva actualității, Chișinău, 1975; Studii de teorie a literaturii (în colaborare), Chișinău, 1979; Creația scriitorilor moldoveni în școală: N. Costenco, A. Busuioc, V. Beșleagă, G. Malarciuc (în colaborare), Chișinău, 1990. Ediții: George V. Madan, Văzute și trăite, Chișinău, 1989; C. Stere, În preajma revoluției, I-IV, Chișinău, 1990-1991, În viață, în literatură, Chișinău, 1991; Ștefan Ciobanu, Cultura
BADIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285540_a_286869]
-
de Gh. Săulescu și Vasile Fabian, este deschiderea, la 28 martie 1828, a Școlii Normale și a Gimnaziului Vasilian, căruia i se adaugă, în 1832, un colegiu cu secții pentru bursieri. A contribuit la redactarea Regulamentului Organic, fiind secretarul delegației moldovene ce a susținut proiectul, la București și la Petersburg (1830). Sub conducerea lui, se deschid școli „ținutale”, școli sătești și pentru minorități (armeni, evrei). În 1834, ia ființă primul institut de educație a fetelor din Moldova și, în 1841, școala
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]