1,121 matches
-
profeți”. Profeția din Israel și Iuda reprezenta, prin urmare, doar unul dintre diferitele feluri prin care se putea ajunge la cunoașterea voinței divine (cf. și Ier 27,9 și 29,8). Pentru a descrie foarte succint realitatea profetismului în epoca monarhică, e bine să ținem cont că toate cărțile profetice atribuite profeților scriitori au fost reelaborate substanțial din punct de vedere literar, iar teologia lor a fost unificată semnificativ astfel încât imaginea profeților să fie cât mai asemănătoare cu figura lui Moise
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Aleppo, în prezența lui Abuhalim (Scrisoarea lui Nur-Sîn către regele din Mari, Zimri-Lim; Nissinen, 2003, n.1, liniile 52-61). Aceste informații, deși insuficiente și pasibile de interpretări multiple, mi se pare că ne conduc spre concluzia că în timpul perioadei monarhice fenomenul profetic era prevalent corelat cu organizarea palatului. O confirmare în această direcție provine și din cele două unice mențiuni ale termenului năbî’ în izvoarele epigrafice ebraice preexilice. Una se află pe un fragment de ostraca din Lachiș n. 16
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ceea ce se întâmpla efectiv în familiile israelite. Această opinie este de asemenea confirmată de arheologie care a scos la lumină sute de amulete, talismane și figurine cu rol protector și apotropaic pe întreg teritoriul lui Israel și Iuda în timpul epocii monarhice până în epoca persană, în special, în ambiente domestice și funerare (cf. Herrmann, 1994). Cel care purta aceste amulete nu numai că era convins că ele aveau o funcție apotropaică împotriva forțelor rele, dar adesea se așteptau la o adevărată efuziune
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
doar teoretice. De obicei, trupul defunctului era depus într-un mormânt, loc de unde se considera că poate ajunge în lumea de dincolo. Pentru că nu putem descrie integral modalitățile de înmormântare și tipurile de morminte din Israel și Iuda în epoca monarhică, cititorul care dorește mai multe detalii arheologice va trebui să se consulte bibliografia (Bloch-Smith, 1992; Nurkowicz, 2006). Simplificând și schematizând argumentul, mormintele puteau fi individuale sau să conțină mai multe corpuri, excavate în stâncă sau în cavități naturale, săpate în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a lui Yhwh. Fenomenul demitologizării a avut loc pentru că aceste concepții, admițând că existau din vremuri străvechi, nu mai puteau fi acceptate de ebraismul mai recent. Din acest motiv, unii autori consideră că concepția ebraică despre lumea morților în epoca monarhică nu poate fi descrisă fără a o compara cu concepțiile popoarelor vecine (cf. Podella, 1987). Biblia utilizează mai mulți termeni pentru a indica lumea de dincolo. Cel mai frecvent este še’ôl, cuvânt cu etimologie incertă și fără paralelisme extrabiblice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a desfășurat pe durata întregii epoci persane (Grabbe, 2004, pp. 224-230). Cât privește sfera credințelor religioase, monoteismul ebraic s-a dezvoltat chiar în perioada persană. După cum am menționat mai sus (cf. Excursus 1), monoteismul nu a existat în toată perioada monarhică și nu poate fi considerat o caracteristică originară a yahwismului. În același timp, tocmai în această perioadă, aproape ca o compensare față de eliminarea tuturor divinităților mai mici care formau consiliul de curte al lui Yhwh, s-a dezvoltat tendința construirii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al istoriei. În felul acesta s-au dezvoltat în Iuda teologiile „gloriei” (ebr. kăbôd) proprii preoției babiloniene (cf. Cartea lui Ezechiel) și ușor-ușor au fost eliminate formele teologice ale prezenței iconice și mai puțin abstracte ale lui Dumnezeu specifice epocii monarhice. Cât privește opera teologică scrisă, de obicei, originea unor cărți profetice primite apoi în canonul biblic, precum Tritoisaia (Is 56-66), Ageu, Zaharia, Ioel, Iona, e contextualizată în perioada persană. Aceste cărți propun o viziune universală în care Yhwh nu mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o serie de casolete de ars mirodenii realizate, fie în formă de tulpină de floare, având în vârf o cupă, fie în formă de altăraș de marmură ca o „casetă” (cf. Fig. 16). Acest fel de altărașe, introduse spre epoca monarhică târzie prin influența asiriană, s-au răspândit destul de mult pe tot teritoriul palestinian (de exemplu, în Samaria, în câmpia Șaron, în Filisteea și Fenicia), dar mai ales în Iuda și în Idumeea (Stern, 2001, p. 513). Uzanța de a arde
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care vor vedea în noua lor prosperitate semnul unui succes demn de a fi onorat. Astfel se explică faptul că în această parte a Europei o societate legitim organizată prin fragmentarea feudală în interstiții urbane sau ecleziastice preexistă dezvoltării statelor monarhice centralizatoare. Aceasta este și baza prealabilă pe care Biserica are inițiativa de a crea instituțiile medievale reprezentative nu-mite în funcție de zonă state generale, dietă, Cortis, casa comunelor sau a seniorilor, în care puterii regale i se opun mandatarii celor trei clase
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
recentă, ce separa lumea ex-comunistă de democrațiile occidentale. În intervalul secolelor XV-XVIII, iobăgia dispare pe spații largi în Europa de Vest, cel puțin în formele sale cele mai dure, în vreme ce în Europa de Est toc-mai se instalează, cu o intensitate fără asemănare. Deși absolutismul monarhic se instalează în același timp în ambele regiuni, el nu are nici aceeași față, nici aceeași semnificație. Absolutismul regal din Vest se poate interpreta ca "o compensație pentru dispariția iobăgiei" și acesta se dezvoltă într-un context din ce în ce mai urban, asupra
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
statului modern, creînd premizele naționalismului de după 1800. Ideea de frontieră, așa cum o înțelegem noi astăzi, începe să existe abia în secolul al XVII-lea ca urmare a tratatelor Westphalice din 1648.85 Accepția teritorială a ideii de naționalitate definește statul monarhic absolutist, conferind termenului de națiune înțelesul său actual, politic și geografic totodată. În consecință, na-țiunile medievale trebuie considerate dintr-un alt punct de vedere, unul politic, desigur, dar nu numai atît, ci și antropologic, dacă putem spune așa. Privind din
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ca acela al sfîntului de la Reims. De asemenea, monarhii spanioli nu au făcut nicio-dată caz de talente miraculoase vindecarea scrofulozei, de exemplu, cum se credeau obligați s-o demonstreze regii Franței sau suveranii normanzi ai Angliei. Între spanioli și instituția monarhică nu există o astfel de distanță. Regii nu aveau nici o nevoie de "escrocheriile de dincolo de Pirinei"105 pentru că du-pă secolul al XV-lea identitatea lor politică era suficient de puternică. Națiunile medievale Nu e cazul să luăm drept literă de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
diferit de ideea patriotismului național al secolelor XIX-XX. Fragmentate în caste, urmînd mai curînd un pricipiu al incomunicabilității, ansamblurile sociale ale Evului Mediu sau ale vechiului regim au ignorat total omogenitatea culturală a societăților industriale. Acestea făceau parte din state monarhice a căror logică politică nu necesita deloc mobilizarea popoarelor. Acestea puteau rămîne acolo unde se aflau, fără ca guvernanții să le solicite în alt mod decît ca mînă de lucru pentru pămînturi, pentru noile șantiere sau pentru armatele cu efective reduse
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
poporului.Punctul de plecare al acestei schimbări constă în lupta corporațiilor de artizani împotriva patriciatului urban ce bulversează Florența și mai ales Flandra, în special la Gand în 1379 sub egida lui Van Artevelde. Fenomenul afectează de asemenea și statele monarhice prin revolte conduse de Étienne Marcel la Paris (1357-1358) sau prin cea purtată de Van Tyler în Anglia (1384). Ea se manifestă în chipuri multiple care, adesea, reînvie "erezii sociale"117 de tip albigeois, jacquerii țărănești clasice ca acea din
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de "toscanofoni" fac astfel încît 10 % dintre persoane îi înțeleg în mod pasiv.153 Mai rămîne să aflăm esențialul. Cum au putut aceste limbi să devină naționale fără a fi familiare imensei majorități? Nu trebuie să ne înșelăm asupra centralismului monarhic cînd acesta a existat, cu atît mai mult asupra fondatorilor intelectuali ai sintaxei și vocabularului recunoscute mai tîrziu drept norme literare. În Anglia, Wycliffe realizează o traducere deja clasică a Bibliei din 1382. În Spania, Antonio de Nebrija publică o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o manieră ce nu-l contrazice cu nimic pe Hobbes. Ambii, ca și Hobbes, consideră că națiunea este regele, acest Léviathan 159 a cărui putere nu are limite pentru că el se identifică cu supușii săi. Însă în același timp, statul monarhic se modernizează profund. În Franța mai cu seamă, birocrația devine "rațională", o dată cu reformele lui Turgot, Malesherbes și Maurepas de după 1750, sau cu crearea semnificativă a școlii de drumuri și poduri. Presiunea fiscală este în creștere. În Anglia, aceasta trece de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1783 și la 27 % în 1801160, în timp ce acestă prelevare atinge în Europa de Vest o creștere între 15 și 30 % în secolul al XVIII-lea, față de 5-10 % în secolul al XVII-lea și 3-5 % în secolul al VI-lea161. Această schimbare a statului monarhic afectează profund întreaga Europă, în mod deosebit țările mai puțin dezvoltate supuse unor despoți luminați cum ar fi în Prusia Frederic II, apoi Frederic Guillaume III, în Austria Josef II, în Spania Charles III și chiar în Portugalia. În cazul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
numărul cît și mizeria. Societatea civilă britanică atinsese stadiul de ma-turitate încă din 1750. Însă ea excludea poporul și avea toate motivele să rămînă insensibilă față de ideea unei comunități naționale lărgite la nivelul întregii populații. Devenită mai puternică decît puterea monarhică, societatea conducătoare nu încearcă nici o nevoie de-a reclama un sprijin popular, de care se temea mai mult decît de orice. În fapt, cînd elitele britanice vorbeau despre "binele public" se refereau la binele lor ce era foarte diferit de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
manieră diferită, în altă parte. Peste tot în Europa se simțea o nevoie presantă, desigur, în grade diferite, de a reînnoi in-dicii de autoritate, întrucît moartea fizică sau simbolică a regi-lor crease o atmosferă de deteriorare, de abandonare a prince-piului monarhic propriu Vechiului Regim. Sigur, englezii, ce inauguraseră seria regicidelor moderne decapitîndu-l pe Charles I în 1649, au putut să amortizeze progresiv această transgresie ireversibilă a unei ascultări, pînă atunci sacre. Dar către sfîrșitul secolului al XVIII-lea, asemenea asasinate s-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Vechiul Regim, prin Testamentul politic al lui Richelieu; fuseseră aplicate du-pă tratatul de la Utrecht, pentru a delimita provincia franceză Dauphiné de regiunea învecinată a Piemontului; în plus, existau de mult, în stare latentă în opinia publică. Cu toate acestea, guvernanții monarhici nu le luaseră deloc în serios, ministrul Vergennes, spre exemplu, argumentînd că "Franța, așa cum este constituită, trebuie mai curînd să se teamă de extinderi decît să le provoace". În ianuarie 1793, Danton adoptă o cu totul altă atitudine: "Hotarele Franței
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nordică se organizează într-un număr restrîns de mari unități politice și nimic nu anunță încă proliferarea micilor State din sud-est, prin dezmembrarea imperiilor turc și austriac. Obosiți de atîtea războaie fals liberatoare, europenii par a consimți la restaurarea legăturilor monarhice și a reparațiilor teritoriale pe care Herder le găsea bizare. Bizareria acestora se păstrează cu unele simplificări. Italia rămîne împărțită în opt state, dar noua Confederație germanică nu adună decît 39 de state suverane din cele 320 cît avea Sfîntul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fost integrate în Confederația germanică în vreme ce altele nu se bucură de această onoare. Aceste edificii baroce sînt atît de fragile și vulnerabile încît suveranii trebuie să le susțină invocînd rațiunea divină devenită deja anacronică, nu atît pentru a sacraliza autoritatea monarhică cît pentru a mai potoli cel puțin, febra naționalistă. Ar fi greu de găsit un alt liant mai bun, capabil să concilieze popoare heteroclite care, din fericire, împărtășesc aceeași religie, și cu atît mai mult, populații de confesiuni diferite. Mistic
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
regăsit. Instrumentele acestei acțiuni sînt cu-noscute; ele aparțin repertoriului perfect rodat al ritualurilor inventate în secolul al XIX-lea de către naționalismul de stat și versiunea sa liberală și civică. Acest repertoriu este folosit în Anglia, unde exaltarea deliberată a legăturii monarhice se oprește la vremea reginei Victoria, și unde celebrările pe jumătate regale, pe jumătate parlamentare percepute ca fiind tradiționale nu sînt în realitate cu nimic mai vechi. În sens mai larg, rețetele acestui ritual au servit în ansamblul întregii Europe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
să urmeze pentru a fi recuperat. Toată această "grijă părintească" a personalului din azilele psihiatrice a fost problematizată de Foucault. Doar într-o societate precum cea europeană din secolul al XVIII-lea, o societate în curs de eliberare de absolutismul monarhic, a putut fi observată nebunia ca stare cotidiană, arătată acolo unde își face simțită prezența printr-o încălcare a normelor epocii, dar nu controlată și cu atât mai puțin înțeleasă. Nebunia devine o temă de discurs "cu Brant, cu Erasmus
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
catolice, ale Vaticanului! Închisoarea, școala, fabricile sunt locuri unde confruntarea dintre suflete și tehnologii este mai vizibilă decât în alte instituții ale puterii-cunoaștere. Ele au fost organizate ca spații ale puterii. În sistemul penitenciar omul condamnat, cândva victimă a absolutismului monarhic, a devenit, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, omul-măsură al puterii. Prin intermediul omului modern, al sufletului său se măsoară și se formează puterea modernă! Omul modern este element de prelucrat, element de putere și de sporire a puterii politice! Vocabularul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]