KorAP: Find »[drukola/base=monoparental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...47 >

1,152 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

bărbat-femeie 185 7.2.2. Avantaje și dezavantaje ale recăsătoririi 186 7.2.3. Familia reconstituită: părinți vitregi-copii vitregi 188 7.3. Alternative nonmaritale 195 7.3.1. Persoane singure (celibatul) 195 7.3.2. Persoane singure cu copii: familiile monoparentale 197 7.3.3. Coabitarea (concubinajul) și sexualitatea premaritală 200 7.3.4. Cupluri (familii) de homosexuali 205 Capitolul 8 Familia și societatea în lumea contemporană 8.1. Condiționări reciproce societate-familie 209 8.2. Controlul social prin familie 211 8

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cel mai larg este alocat însă analizei vieții de familie tipice culturiieuro-americane, insistând și asupra unui fenomen din ce în ce mai răspândit, divorțul, și asupra dezvăluirii consecințelor lui. De asemenea, am analizat procesul semnificativ al perioadei premaritale, precum și alternativele nonmaritale (celibatul, coabitarea, familiile monoparentale, văduvia), ilustrate și cu date statistice. Preîntâmpin în acest sens un posibil reproș. S-ar putea spune că, deși multe cifre se referă la situații de după anul 2000, sunt numeroase și cele din anii ’70 și ’80 ai secolului abia

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
conținut, prezentând multiple limite. În cazul ultimei definiții menționate, de pildă, ne întrebăm cum răspund copiii (mici) în fața societății pentru ceea ce au făcut părinții lor. Apoi, astăzi este recunoscută social ca familie și configurația un părinte cu copil (copii), familia monoparentală. Nu puține sunt cazurile în care cei doi soți nu mai au relații intime (împreună), dar sub celelalte aspecte cuplul sau grupul se prezintă ca familie. O delimitare marcantă o constituie și faptul că, în anumite societăți, inclusiv creșterea și

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
că societatea occidentală, și nu numai, cunoaște o rapidă extensie a familiilor matrifocale, datorită tot mai multor cazuri în care mama singură își crește copiii sau are soți fluctuanți. Familiile matrifocale (sau matricentrate) formează partea cea mai numeroasă dintre familiile monoparentale - copii cu un singur părinte -, ponderea cazurilor de copii crescuți numai de tată nefiind însă nici ea neînsemnată. 3.2.4. Familia și gospodăria. Grupul domestictc "3.2.4. Familia și gospodăria. Grupul domestic" Grupul domestic este „...un ansamblu de

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
general în contemporaneitate în țările dezvoltate, ci mai ales o scădere a numărului de copii născuți și crescuți în familia conjugală. Astăzi a crescut destul de rapid proporția copiilor femeilor necăsătorite, a celor rezultați din coabitare și a celor din familiile monoparentale ca urmare a divorțului. Mult mai mult decât micșorarea beneficiilor, în tendința actuală a cuplurilor de a avea copii puțini contează creșterea costurilor implicate. Aceasta se exprimă elocvent în costul oportunității de timp, care marchează atât de pregnant viața în

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
deoarece familiile cu practici abuzive față de copii sunt semnificativ mai expuse șomajului și sărăciei; izolate social, fără prieteni, firav prinse în rețeaua de rude și viața comunitară; situate în vecinătăți nesigure social (cu o rată mare de infracționalitate); sunt preponderent monoparentale (sau cu un soț bolnav); abuzurile fizice (vom vedea că mai ales sexuale) sunt mai frecvente unde există un părinte vitreg și așa se explică probabil rata mare de violență față de copii la familiile biparentale în SUA, unde circa 6

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
profesionalizarea copiilor, presiunile grupului și ale familiei extinse etc.) conduce la o mai mare libertate de dizolvare oficială a cuplurilor carențate, urmată de alegerea unui nou partener sau posibilitatea de a opta pentru o alternativă de viață nonmaritală (concubinaj, familie monoparentală, singurătate și libertate sexuală). Cultivarea nevoilor expresive este posibilă datorită schimbărilor macrosociale care au făcut ca individul să devină potențial independent de familie. S-au modificat, altfel spus, funcțiile și natura familiei: socializarea și educația sunt asigurate acum de instituții

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
tată). Există însă avantaje și dezavantaje atât pentru monocustodie, cât și pentru custodia comună. Față de monocustodie, cea comună are avantajul că amândoi partenerii își continuă rolul de părinți, însă dacă ei nu colaborează autentic, ci se ceartă, e preferabilă cea monoparentală. 2. Studiile au arătat că stima de sine (self-esteem) a copilului este afectată mai mult (negativ) la familiile cu conflicte decât la cele monoparentale (Cooper et al., 1983). Însă și alte comportamente ale sinelui și personalității sunt negativizate mai pronunțat

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
continuă rolul de părinți, însă dacă ei nu colaborează autentic, ci se ceartă, e preferabilă cea monoparentală. 2. Studiile au arătat că stima de sine (self-esteem) a copilului este afectată mai mult (negativ) la familiile cu conflicte decât la cele monoparentale (Cooper et al., 1983). Însă și alte comportamente ale sinelui și personalității sunt negativizate mai pronunțat în familiile cu tensiuni majore decât în cele monoparentale. Când la neînțelegerile grave din cuplu se adaugă abandonul, abuzul, uneori sexual, față de copii sau

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
self-esteem) a copilului este afectată mai mult (negativ) la familiile cu conflicte decât la cele monoparentale (Cooper et al., 1983). Însă și alte comportamente ale sinelui și personalității sunt negativizate mai pronunțat în familiile cu tensiuni majore decât în cele monoparentale. Când la neînțelegerile grave din cuplu se adaugă abandonul, abuzul, uneori sexual, față de copii sau dereglările mentale, apare limpede pericolul pentru sănătatea fizică și psihică a copiilor. Pe drept cuvânt, se consideră că mediul cel mai propice al dezvoltării tinerelor

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
a copiilor. Pe drept cuvânt, se consideră că mediul cel mai propice al dezvoltării tinerelor ființe umane este familia intactă fericită sau, oricum, cu o bună înțelegere matrimonială, iar cel mai nepotrivit, familiile ce au problemele mai sus amintite. Familia monoparentală este undeva la mijloc, și pentru ca ea să funcționeze bine, cheia este lipsa conflictelor între părinții divorțați. 3. Comportamentul social (antisocial) al copilului și performanțele sale școlare nu sunt afectate radical de lipsa unui părinte, în particular a tatălui. Avem

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
antisocial) al copilului și performanțele sale școlare nu sunt afectate radical de lipsa unui părinte, în particular a tatălui. Avem aici însă un exemplu elocvent de influență mascată a unor variabile. Dacă facem o comparație brută între copiii biparentali și monoparentali, rezultă că ultimii au performanțe școlare mai slabe, în cazul lor existând mai multe situații de devianță. Controlând însă variabila „venituri”, diferența se reduce extrem de mult. Într-adevăr, proporțional, familiile monoparentale (matrifocale, de obicei) sunt mai sărace. Studii de mai

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Dacă facem o comparație brută între copiii biparentali și monoparentali, rezultă că ultimii au performanțe școlare mai slabe, în cazul lor existând mai multe situații de devianță. Controlând însă variabila „venituri”, diferența se reduce extrem de mult. Într-adevăr, proporțional, familiile monoparentale (matrifocale, de obicei) sunt mai sărace. Studii de mai mare finețe dovedesc că, izolând factorul „sărăcie”, lipsa tatălui are totuși efecte de încurajare a comportamentului deviant, nu însă în măsura prezumată de simțul comun. 4. Impactul negativ al divorțului asupra

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
dintr-o altă căsătorie, la unul dintre parteneri sau la amândoi, creează probleme. Studiile empirice converg în sublinierea faptului că în familiile reconstruite copiii au mai multe probleme nu numai față de familiile biparentale, cu părinți proprii, ci și în comparație cu cele monoparentale. Și părinții vitregi au dificultăți, legate cu precădere tocmai de faptul că propriul copil este copil vitreg pentru partenerul lui. În special în asemenea contexte, părinții vitregi simt o criză de autoritate. Cercetări mai extinse și profunde (Furstenberg, Spanier, 1987

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
părintele vitreg. • Relația dintre copil și părintele său natural afectează puternic viața noului cuplu. Aceasta se întâmplă întrucât, de regulă, înainte de recăsătorire copilul a petrecut un timp îndelungat cu părintele în a cărui custodie a rămas (a ființat ca familie monoparentală), s-au dezvoltat legături afective strânse și bogate, care par acum perturbate de cel nou-venit. La rândul lui, acesta din urmă simte de multe ori că e văzut ca un intrus și trebuie să intre cumva în competiție cu copilul

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
șansele de reușită în viață; nu lipsit de importanță este faptul că, în noua situație, copilul poate avea doi părinți care se înțeleg bine și se iubesc, fericirea acestora răsfrângându-se benefic și asupra stării sale psihice. 2. Prin familia monoparentală, dar mai cu seamă prin cea reconstituită suntem, în zilele noastre, în fața unui nou tip de familie. Societatea va trebui, prin legislație și politica familială, să găsească soluții la aceste noi configurații, care au existat și în trecut, dar care

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
7,5%, în cel din 2002, la bărbați figurează 18% și la femei 10,6%. Desigur, o parte dintre aceștiaconstituie persoane singure trăind în coabitare, dar sunt puține șanse să se căsătorească. 7.3.2. Persoane singure cu copii: familiile monoparentale tc " 7.3.2. Persoane singure cu copii\: familiile monoparentale " Cu toate că în societățile simple, tradiționale există cazuri de familii cu un singur părinte, ele sunt rare și au drept cauză moartea soțului, fiind, totodată, în general temporare, practicându-se foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și la femei 10,6%. Desigur, o parte dintre aceștiaconstituie persoane singure trăind în coabitare, dar sunt puține șanse să se căsătorească. 7.3.2. Persoane singure cu copii: familiile monoparentale tc " 7.3.2. Persoane singure cu copii\: familiile monoparentale " Cu toate că în societățile simple, tradiționale există cazuri de familii cu un singur părinte, ele sunt rare și au drept cauză moartea soțului, fiind, totodată, în general temporare, practicându-se foarte frecvent recăsătoririle, uneori sub forma de levirat sau sororat (vezi

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
singur părinte, ele sunt rare și au drept cauză moartea soțului, fiind, totodată, în general temporare, practicându-se foarte frecvent recăsătoririle, uneori sub forma de levirat sau sororat (vezi 3.3.3., „Tipuri de mariaj”). În țările vestice, ponderea familiilor monoparentale a crescut dramatic. Astfel, în SUA, în anii ’60 ai secolului XX, aproximativ 9% din totalul familiilor erau cu un singur părinte, pe când în anii ’80 cifra a sărit la 24%. Tot în SUA, între anii 1974 și 1984, numărul

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
început că și aici explicația este complexă: deoarece nu avem un model valid pentru toate țările, abordarea trebuie să fie mai degrabă ideografico-contextuală. Mai întâi, e nevoie să luăm în considerare modalitățile prin care se ajunge la starea de familie monoparentală (care, într-o majoritate covârșitoare, este matriparentală, matrifocală). Ele sunt: divorțul sau separarea; moartea unuia dintre soți; nașterile neprogramate în afara căsătoriei, decizia de a avea copii fără a te căsători. Toate aceste situații, mai puțin ultima, nu înseamnă automat existența

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Toate aceste situații, mai puțin ultima, nu înseamnă automat existența de durată a familiei cu un singur părinte. Recăsătorirea ar rezolva problema. Și am văzut că majoritatea soților divorțați sau văduvi se recăsătoresc. De ce rămân totuși atât de multe familii monoparentale? O primă explicație este că femeilor nu le este deloc ușor să se recăsătorească. Aceasta fie pentru că la nivelul unei țări, la un moment dat, poate fi o criză de bărbați - cum s-a întâmplat în anii de după cel de-

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
de bărbați de aceeași rasă. Iar dacă socotim și importanța faptului ca ei să aibă o slujbă întreagă sau parțială, numărul se reduce la 50, întrucât mulți dintre ei sunt șomeri. Un alt factor ar fi că statutul de familie monoparentală este încurajat de ajutorul substanțial dat de stat. Într-adevăr, în Suedia acest lucru s-a întâmplat, numărul familiilor cu un singur părinte fiind în anii ’70 de 13%. În aceeași perioadă însă, în Islanda, ajutorul statului a fost minim

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
obține un ajutor considerabil de la stat (în unele cazuri, ele având de fapt un soț, dar nu legal). Iar ca o comparație interculturală, e clar că societatea modernă, bazată pe economie de piață, slujbe plătite, ajutor guvernamental, face posibilă familia monoparentală, spre deosebire de societățile simple, arhaice, unde femeia e dependentă de hrana și serviciile familiei extinse și ale parentalității. Într-adevăr, societățile moderne și postmoderne fac posibilă existența familiilor monoparentale, dar pentru marea lor majoritate viața nu este deloc roz. Copiii din

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
bazată pe economie de piață, slujbe plătite, ajutor guvernamental, face posibilă familia monoparentală, spre deosebire de societățile simple, arhaice, unde femeia e dependentă de hrana și serviciile familiei extinse și ale parentalității. Într-adevăr, societățile moderne și postmoderne fac posibilă existența familiilor monoparentale, dar pentru marea lor majoritate viața nu este deloc roz. Copiii din aceste familii au mai mari șanse decât cei biparentali să nu termine liceul sau colegiul, adolescentele să rămână însărcinate, băieții să comită infracțiuni, să ajungă la închisoare și

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
majoritate viața nu este deloc roz. Copiii din aceste familii au mai mari șanse decât cei biparentali să nu termine liceul sau colegiul, adolescentele să rămână însărcinate, băieții să comită infracțiuni, să ajungă la închisoare și/sau șomeri. Întrucât familiile monoparentale sunt, cu puține excepții, matrifocale, este în joc și lipsa tatălui, atât ca autoritate educativă, cât și ca model de „cel care câștigă cinstit pâinea”. Factorii psihoeducativi sunt importanți și despre ei va fi vorba în capitolele dedicate asistenței familiei

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]