2,147 matches
-
Valea Siretului Șosele din Moldova • Neglijență, pietricele, puhoaie • Frumosul târg • Valea și înfățișarea Romanului • Bacău • La poalele Carpaților • Bogatele domenii ale prinților Sturdza • Adjud • Poște cu cai • Focșani • Râmnic • Să fugim din aceste locuri neprimitoare • Întoarcere la Buzău • Un puhoi monstruos • Noi accidente • Poșta suportă cheltuielile • Întoarcere la București Moldovenii sunt foarte mândri de șoselele lor, ca și ieșenii de pavajul lor; primul punct este dintre cele mai discutabile. La câțiva pași de mahala, șoseaua ce duce spre valea Siretului este
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mai repede în canalul grădinii episcopale și a ne purifica de murdăriile de la Râmnicu Sărat! Ce să mai zicem de plaja nisipoasă, uscată, roasă de trei torente, care separă Râmnicul de Buzău? Ce să spunem mai ales despre acest puhoi monstruos, ale cărui aluviuni, pietricele, ape noroioase se mișcă fără încetare; care a înghițit atâția călători; care își macină malurile neîncetat și distruge culturile sau recoltele; care nu acceptă vreun bac, care smulge podurile și îi desfide pe ingineri să mai
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
convulsiv și fruntea sclipindu-i de sudoare. Iar tăciunele brăzda întunericul ca o sabie pe care sângele vreunei victime străpunse se răspândea în mii de scântei pe fața ucigașului, o față îngrozită, schimonosită și delirantă, însă triumfătoare, precum pupilele marinarilor monstruoși care taie frânghiile de care se agață naufragiații. Sălbatic, un extaz frenetic străbătea toate fibrele acelei nenorociri, toți mușchii acelor obraji pe care saliva curgea printre perii murdari ai bărbii". Alt somn, al unui gropar beat: "Dormea sprijinit de o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
obligați să poarte steaua galbenă și li se interzice accesul în anumite locuri publice. Începînd din 1938, naziștii declanșează împotriva evreilor germani un val de persecuții care, extinse în întreaga Europă ocupată, va da naștere în timpul războiului la cel mai monstruos genocid din istorie. Dar pînă la încheierea socotelilor cu acest "dușman principal al poporului arian", Germania trebuie scoasă din criză și pregătită pentru înfruntarea inevitabilă cu statele democratice. Contrar obiectivelor sale inițiale, nazismul nu încearcă să distrugă capitalismul. Dictatura hitleristă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
octombrie 1942 sînt țiganii, este în principal sarcina SS-ului, a cărui ocupație sinistră a fost totuși înlesnită și sprijinită de autoritățile unor țări ocupate. Această "luptă" culminează cu masacrul populațiilor slave din Europa de Est (polonezi, ruși) și mai ales cu monstruoasa "soluție finală a problemei evreilor", adică exterminarea populațiilor de religie israelită începută în 1942. În toate țările ocupate de germani, evreii sînt arestați cu sutele de mii, deportați în Germania sau Polonia în lagăre unde sînt obligați să muncească în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
astfel în totalitate "rasa evreiască". În 1945, Europa va descoperi cu groază că 9 milioane de persoane dintre care 6 milioane de evrei au avut parte de această moarte oribilă în lagărele de exterminare: Auschwitz, Treblinka, Ravensbruck etc. Acest genocid monstruos s-a înfăptuit, și repetăm acest lucru, cu complicitatea tacită sau explicită a unei minorități a populației europene care, din motive ideologice sau pur și simplu dintr-un oportunism obtuz, care i-a făcut să treacă de partea celui mai
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care contrastează cu procesul de îmburghezire și cu mediocritatea societății de după război cum este cazul unor autori ca Montherlant, Drieu La Rochelle, Joseph Kessel, Raymond Escholier, Ernst Jünger, Mario Carli și F.T. Marinetti și scriitorii care denunță caracterul absurd și monstruos al războiului (Louis Ferdinand Céline în Călătorie la capătul nopții) și formulează un adevărat act de acuzare împotriva unui sistem care a permis declanșarea dezastrului. După ce a publicat una după alta Viața martirilor în 1917 și Civilizație în 1918, Georges
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
vor continua în alt mod după eliberare, prin execuții sumare și printr-o "epurare" uneori fără discernămînt. Punctul culminant al ororilor a fost atins totuși de Germania hitleristă, unde lagărele de exterminare cu camerele de gazare și crematoriile lor, experiențele monstruoase efectuate pe "cobai" umani de către "medicii morții", răpirea de către SS pe teritoriile est-europene a unor copii considerați "elemente ariene pure", copii supuși dresurii barbare a "Ordinului Negru", utilizarea sistematică a torturii de către Gestapo, rămîn simbolurile degradării conștiinței umane și ale
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Chiar în cazul cadrelor care absentează de la acțiuni să se ia măsuri drastice. Mai arată că "ar trebui impusă o distanță mai mare între profesor și elev". Ce se întâmplase la Dolj? D.T.: A fost un scandal cu niște chefuri monstruoase pe acolo, prin căminele studențești, la Craiova. A fost o anchetă și prin Scînteia tineretului. S.B.: Să vorbim puțin și despre adeziuni. Adunarea de dare de seamă și alegeri a organizație din IPI din 2 octombrie 198473 a fost prezidată
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
vidat de tușe apocaliptice, ce fac apologia ironică a noului avatar, până atunci considerat indestructibil, al speciei dominante compuse din entități invizibile și aproape lipsite de materialitate: "casa nu mai era acum decât o vâlvătaie oribilă și superbă, un rug monstruos, luminând tot pământul, un rug unde ardeau oamenii și unde ardea și El, El, prizonierul meu, Ființa nouă, noul stăpân, Horla". Însă nu durează mult și îndoiala înfricoșătoare începe să-l roadă pe învingătorul aparent. Aceasta se transformă în certitudinea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu acțiuni paralele, care augmentează spaima: În același timp văzui la fereastră în zarea lunei un ce alb, lung și transparent, care se mișca necontenit și a cărei forme se schimbau când în om, când în elefant, când în șerpe [...]". Monstruoasa creatură ivită la capătul complexei metamorfoze antropo-elefantino-ofiomorfă se dovedește a fi, într-un anticlimax ironic, un simplu prosop agățat la fereastră și scăldat de lumina rece a lunii. Naratorul știe să dozeze suspansul, astfel încât, după aparent liniștitoarea descoperire, tânărul este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
chiar plurivalența sensurilor implicate la nivelul unei narațiuni, echivocul care planează, asemenea unei păsări stimfalide, peste Arcadia simplă și fericită a vieților umane obișnuite. După cum, într-un autentic film de teroare, cea mai gravă eroare a regizorului rezidă în materializarea monstruoasă, pe ecran, a spaimelor eroului, într-o proză terifiantă, efectul estetic este micșorat de cantonarea acțiunii într-un plan fenomenologic bine definit, fie el plauzibil sau neverosimil. Autorii care știu să evite această capcană de construcție se bucură de cel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de râmă, cu picioare subțiri ca niște peri, apoi scolopendre de toate felurile". Vedeta expoziției este scolopendra gigantică de la Tropice, creatură descrisă cu aplomb și decupată, parcă, din imaginarul bestial al unor Bosch sau Goya: "Singură într-o colivie, gângania monstruoasă, lungă de un sfert de metru, își întindea trupul gălbui, inelat și sprijinit pe optzeci de picioare, cu antenele vibrând, la pândă printre pietrele împrăștiate pe fundul bine căptușit cu nisip al cuștii". Întregul muzeu constituise o adevărată sursă de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de cele mai bune intenții pedagogice, Manole își invita fiul să privească, prin lupă, arachnidele, nerealizând că astfel își va catapulta fiul într-o cavernă onirică de orori, experimentabile, grație imaginației, inclusiv tactil: "Sub lupă, trupul catifelat al păianjenului apărea monstruos, acoperit de peri groși, ca niște țepi. Copilul închidea ochii. Noaptea, se visa în cușca scolopendrelor, se simțea furnicat de mii de picioare subțiri, gâdilat de antene și înțepat de colți otrăviți". Întors în casa părintească, fiul lui Manole pare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sarabanda nocturnă, cu aceeași oripilare experimentată diurn: "Sub tălpi, în glodul dezgustător, simțeam vietățile băloase încovrigându-se în jurul degetelor, îmi scuturam piciorul din fugă și goneam încă". În afară de prezența spectrală, un alt personaj își face, subit, apariția, asemenea ubicuului și monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea șuierându-și răsuflarea din cimpoul de carne". Urmărirea simplă se transformă într-o dublă încatenare: "Cu toate puterile adunate, am început să gonesc mai deznădăjduit; înainte, fugărind
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
puternică: "Ceva s-a prăbușit în creștet, tosnindu-mi țeasta; [...] am căzut cu fața în glodul vâscos". Universul acvatic mustește de viață elementară, iar insolitul explorator se crede înveșmântat în scafandru, contemplând adâncurile pline de "viermi, crabi, moluște și toate jivinele monstruoase și fantastice". Gușatul care-l extrage din smârcuri devine, în imaginația înfierbântată a victimei, "o caracatiță enormă, care-și întinde multiplele brațe, cu ventuze în capăt, să mă cuprindă". Agitația înspăimântată, cu parfum agonistic, pare inutilă: "Mă zvârcolesc fără putere
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus, cu exactitate, că „și-a găsit expresia convenabilă în ornamentația excesivă, în acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, înșelată de scânteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică a lui Ilarie Voronca și câștigă, și pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
celebru, mai ales post mortem, pentru povestirile lui tenebroase, ce abundă în omucideri teratologice. Una foarte scurtă de altfel -, The Cask of Amontillado/Balerca de Amontillado pe numele ei, își propune ceva mai mult decît să relateze etapele unui asasinat monstruos. Vrea să descrie detaliile crimei perfecte. Să urmărim împreună fazele acestui plan diabolic și să încercăm să înțelegem de unde vine aura amintitei perfecțiuni! Acțiunea e plasată în Italia tradițională, la momentul Carnavalului venețian. Ar fi bine să reținem, încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
preotul. Deoarece narațiunea stabilește o "ruptură" de jumătate de secol între fapte și prezentarea lor, avem ocazia să plusăm și să presupunem că bătrînul Montresor se află pe patul de moarte, iar aceasta reprezintă ultima sa spovedanie anamneza unui păcat monstruos pe care conștiința lui de bun catolic refuză să și-l asume nemărturisit înaintea Judecății de Apoi. Dacă presupunerea capătă valabilitate în ochii noștri și trebuie să o facă, indiciile sînt destul de coerente! -, vom observa, legitim, că acest al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
emoțional pentru tot restul zilei. Paradoxal rămîne faptul că între cei doi există o relație pozitivă, eroul mărturisind explicit că bătrînul "nu mă jignise niciodată și nu rîvneam la aurul lui" (p.45). Tensiunea psihologică derivă exclusiv din prezența ochiului monstruos, identificat, de altfel, ca "Ochiul cel Rău" și devenit ex abrupto motivul esențial al eliminării fizice a posesorului său. Crima, ca model exemplar de luciditate și prefigurare, devine acțiunea prin excelență ingenioasă, la care vorbitorul s-a referit de la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dickens ne atenționează acolo că vom vedea universul prin ochii acestui copil/adolescent/tînăr, iar dacă viziunea lui asupra realității va fi alterată, așa vom privi și noi nemediat peisajul. În casa domnișoarei Havisham, cititorul deslușește desfășurarea unui plan "educațional" monstruos. Pip însă, deturnat de emoțiile devastatoare (care, mai tîrziu, devin însuși modul lui de viață), preferă "să vadă" în continuare lumea cu susul în jos, îndrăgostindu-se fără speranță de (mutilata sufletește) Estella. Mai apoi, cînd toți din jurul său se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Afirmă că și-a tocat, cu multă grijă, consoarta (și pe însoțitorii ei americani!), la fabrica de mezeluri Sweet breads. De acolo, victimele au sfîrșit, cu siguranță, în plăcintele cu carne și cîrnații localnicilor. Înnebunit de fericire, Flint declanșează un monstruos proces de analiză, în laboratoarele criminalistice, a mezelurilor și conservelor de la Sweetbreads. Lumea este oripilată de vești, dezvoltînd nevroze canibalice. Presa, poliția și opinia publică privesc, cu siderare și, totodată, cu mînie mocnită, către detectivul surmenat. Nici o analiză, nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
transformă din cauza vântului în ceva bizar: De îndată ce începea să sufle, ea își legăna capul de la dreapta la stânga, pătimaș, narcotică, unduioasă, ca o liană. Ochii i se măreau în orbite până îi devorau tot chipul. Nu știu cum făcea ca să atingă acele dimensiuni monstruoase. Gâtul i se lungea. Nu mai erau decât gâtul acela, tija aceea, ochii aceia deveniți canioane și vântul" (pp. 99-100). Cu cât femeile păstrează mai multe amintiri, cu atât devin mai grele și nu sunt luate de pe trotuar, însă personajul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ancestrale/ se furișează/ absorbindu-le priveliștilor/ fostele semnificații” (Întunecatul april). Atent de fiecare dată la „compoziție”, M. posedă o veritabilă știință a limbajului poetic ce poartă adesea conotații încifrate: „Tovarășii tăi/ cu capete de lup sau de câine/ cu urechi monstruoase și cu ochi scăpărători/ [...] în desișurile ceva mai îndepărtate/ fără a avea totuși prea mult din aspectul/ altădată atât de negrelor păduri nibelunge” (Vis cu Pan). Surprinde adoptarea livresc-halucinantă a unui limbaj tehnic, specializat, care, departe de a afecta claritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
socială fiind principala armă în impunerea „dictaturii proletariatului”. Unul dintre personaje, Savin, constată la un moment dat: „În scurtul timp al dominației legionare, noțiunile de drept și justiție au mai fost călcate în picioare, e drept că nu în aceeași monstruoasă proporție ca sub stăpânirea «republicii populare». Justiția aceasta nu-și are rădăcinile în egalitatea tuturor în fața legii: femeia cu privirea acoperită, care atât de sugestiv reprezenta justiția altădată, a fost izgonită din templul dreptății.” Există în carte o sumedenie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289394_a_290723]