10,170 matches
-
ce au loc În timpul și spațiul fizic. Normele morale general acceptate prezintă astfel o imprecizie caracteristică și ele sunt puțin numeroase prin raportarea mereu renăscândă a normelor juridice. Elementul interior are Întotdeauna o valoare interioară ireductibilă care face mereu posibile morale individuale, În permanență demne de a fi respectate. Pe de altă parte, el nu este direct comunicabil, ci apare ca o experiență trăită imediat și categoric personală. Orice cunoștință exterioară, În timpul și spațiul fizic este, dimpotrivă, esențial comunicabilă prin elementul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la celălalt În complexitatea ei imediată, e cea mai nocivă dintre nedreptăți și a constituit una dintre greșelile cele mai dureroase și mai sângeroase din istoria dreptului. Forul moral trebuie să rămână În afara judecăților pur juridice. Diferența dintre drept și morală se reduce astfel la natura activității care e luată ca obiect al judecății; Însă aceeași judecată se regăsește În cele două domenii, căci se stabilesc În cele două cazuri, valori raționale sub formă de obligații și de drepturi atribuite persoanelor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
judecății; Însă aceeași judecată se regăsește În cele două domenii, căci se stabilesc În cele două cazuri, valori raționale sub formă de obligații și de drepturi atribuite persoanelor. Există asfel o unitate fundamentală În structura rațională a dreptului și a moralei; acesta e motivul pentru care cele două discipline constituie un ansamblu caracterizat de cunoștințe, fără ca acesta să poată avea În mod rațional contradicții definitive Între cunoștințele componente; Însă ele sunt net distincte În raport cu celelalte cunoștințe practice și utilitare. O simplă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acțiunilor, ce-i drept, exteriorizate, Însă considerate prin prisma sursei lor reflectate interioare. Dreptul judecă astfel activitatea interioară reflectată, În același timp, cu acțiunea materială În care ea se exteriorizează. Se spune că dreptul public nu poate fi despărțit de morală și că orice afirmație juridică opusă acesteia din urmă n-ar putea fi decât o eroare. Orice generalizare În drept public nu poate, Într adevăr, să găsească o altă justificare decât un ideal moral comun, În dreptul privat nu mai poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acesteia din urmă n-ar putea fi decât o eroare. Orice generalizare În drept public nu poate, Într adevăr, să găsească o altă justificare decât un ideal moral comun, În dreptul privat nu mai poate exista normă justă, În contradicție cu morala, și toate legislațiile civilizate experimentează acest ideal moral În textele lor. La rândul său, dreptul penal ar fi monstruozitate dacă s-ar afla În opoziție cu morala. Progresului dreptului internațional, a cărui realitate se Înfățișează Într-o manieră atât de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
moral comun, În dreptul privat nu mai poate exista normă justă, În contradicție cu morala, și toate legislațiile civilizate experimentează acest ideal moral În textele lor. La rândul său, dreptul penal ar fi monstruozitate dacă s-ar afla În opoziție cu morala. Progresului dreptului internațional, a cărui realitate se Înfățișează Într-o manieră atât de tragică acum, și pe care O.N.U. se străduiește să-l orienteze În liniile lui generale, tinde către armonizarea cu idealul moral al umanității civilizate. În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
această bază, ea ar fi lipsită de orice justificare superioară. Morală și drept nu sunt deci discipline divergente, ci, dimpotrivă, complementare, cu toate că ele comportă obiective diferite. Se poate chiar afirma că, fiind distinct, dreptul Își are adânca lui rădăcină În morală. Unirea lor Începe de la aceeași judecată comună de natura rațională și cunoștințele lor trebuie, de asemenea, să posede aceeași structură logică! Diferența care există Între drept și morală nu poate deci să conducă la o diferență de natură Între elementele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
chiar afirma că, fiind distinct, dreptul Își are adânca lui rădăcină În morală. Unirea lor Începe de la aceeași judecată comună de natura rațională și cunoștințele lor trebuie, de asemenea, să posede aceeași structură logică! Diferența care există Între drept și morală nu poate deci să conducă la o diferență de natură Între elementele logice permanente care le constituie. Această diferență nu poate așadar să se spirjine pe distincție Între judecăți În același timp imperative și atributive pentru drept, și judecăți pur
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să conducă la o diferență de natură Între elementele logice permanente care le constituie. Această diferență nu poate așadar să se spirjine pe distincție Între judecăți În același timp imperative și atributive pentru drept, și judecăți pur imperative În cazul moralei, așa cum afirmă, chiar și În zilele noastre, autori de mare valoare. O analiză foarte atentă trebuie, dimpotrivă, să conducă la aceeași constatare, valabilă În cele două domenii, al dreptului și al moralei, și anume că orice obligație corespunde cu necesitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru drept, și judecăți pur imperative În cazul moralei, așa cum afirmă, chiar și În zilele noastre, autori de mare valoare. O analiză foarte atentă trebuie, dimpotrivă, să conducă la aceeași constatare, valabilă În cele două domenii, al dreptului și al moralei, și anume că orice obligație corespunde cu necesitate, dacă ea tinde să comporte un sens, unui drept având același obiect, la fel precum orice drept nu poate fi gândit decât prin obligația corespunzătoare; se concepe astfel o idee logică unitară
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
astfel o idee logică unitară, un raport Între doi termeni, pe care poate că ne-am permite să-1 denumim Într-un singur cuvânt „drept-obligație”. Totul este să se cadă de acord asupra a ceea ce se Înțelege În drept și În morală, prin ideea de persoană. Dacă o persoană trebuie Întotdeauna să fie concepută ca o realitate materială, așa cum se procedează cel mai adesea, sunt posibile orice fel de confuzii. Dar dacă ideea de persoană nu are nimic sensibil În domeniul nostru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
afirma că un organism biologic este o persoană atât timp cât constituie o unitate materială organizată. De asemenea, s-ar putea spune că, din punct de vedere psihologic, un psihism În complexitatea sa unitară, constituie o persoană. Dar În drept și În morală, nu putem spune despre un om că este o persoană numai pentru că el este făcut din carne și oase, sau pentru că are o conștiință psihologică; În acest caz, chiar și animalele ar trebui să fie concepute, În mod necesar, ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
centru juridic de convergență, obligații și drepturi. Ceea ce este adevărat În aceste câteva cazuri trebuie, de asemenea, să fie adevărat pentru orice persoană În general, fiind vorba de o ființă umană, atât timp cât este concepută ca persoană În drept și În morală, căci ideea de persoană nu-și poate schimba esența În funcție de circumstanțe, de la un caz la altul. Să examinăm deci corespondența reciprocă a ideilor de drept și de obligații, În primul rând În drept, unde este ușor de constatat. Într-adevăr
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a materializa persoanele În ființe distincte din punct de vedere fizic, În drept, persoanele sunt distincte deoarece judecata juridică nu poartă decât asupra acțiunilor materiale care li se atribuie și, astfel, relațiile lor se stabilesc prin intermediul acestor acțiuni. În morală, respectiva obișnuință se găsește În deficit și aceasta explică prima dezorientare a gândirii noastre. Dar corelația necesară Între ideea de obligație și cea de drept se verifică, de asemenea, În acest domeniu, contrar ceea ce s ar putea gândi la prima
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obiect forul interior. Experiența ne evidențiază zilnic acest tip de drept. De exemplu, se recunoaște foarte adesea, dreptul pe care cineva poate să-l aibă la respectul și simpatia altuia; se afirmă că sentimentele unei persoane În raport cu alta sunt contrare moralei; rezultă astfel că cineva poate avea dreptul la un asemenea comportament din partea altuia, fie el interior și, În consecință, pur moral. Ar fi de neconceput ca un nefericit să poată pretinde din punct de vedere juridic, mila noastră, dar acest
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
această concluzie este mai ușor de desprins În drept, fiindcă În domeniul juridic, judecata noastră ia ca obiect acțiuni exteriorizate și că, prin intermediul lor, fiecare persoană se prezintă astfel din punct de vedere material, distinctă de o alta. Totuși, În morală, această circumstanță dispare, căci nu e vorba decât de comportamente interioare. Trebuie deci să putem ajunge la conceperea Într-o altă manieră a unei multitudini de persoane; trebuie, categoric să ajungem la ideea pură a unei dedublări a persoanei care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că am meritat moral o suferință pe care o Îndurăm; acest exemplu exprimă categoric posibilitatea unui drept moral față de noi Înșine. Rațiunea creează, astfel un subiect logic nou de atribuire pe care ea Îl opune eului ce acționează interior. Analiza moralei se reunește astfel cu ce a dreptului, reducând pretutindeni și În aceeași manieră, În aceste două domenii, ideea de persoană la un simplu subiect logic. Prin urmare, unitatea intimă a structurii raționale a dreptului și a moralei iese În evidență
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acționează interior. Analiza moralei se reunește astfel cu ce a dreptului, reducând pretutindeni și În aceeași manieră, În aceste două domenii, ideea de persoană la un simplu subiect logic. Prin urmare, unitatea intimă a structurii raționale a dreptului și a moralei iese În evidență În toate cazurile posibile, la o analiză mai aprofundată, În ciuda aparențelor datorate obișnuitelor noastre spirituale. Grupul de cunoștințe morale și juridice se găsește astfel precis situat și delimitat ca judecată ce stabilește valoarea rațională În sine a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
judecată ce stabilește valoarea rațională În sine a activităților reale presupuse ca reflectate, nu numai În raport cu orice alte cunoștințe practice și utilitare dar, de asemenea, și În raport cu toate judecățile ce constată realități materiale, psihologice sau sociologice. În acest grup, obiectul moralei se distinge de cel al dreptului căci ca să existe drept, trebuie ca activitatea reflectată atribuită unei persoane să fie exteriorizată prin acte materiale. 3. Dreptul În sens obiectiv și În sens subiectiv Cele două Înțelesuri diverse ale cuvântului drept sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obiectiv”); În al doilea sens, dimpotrivă, Înseamnă pretenția sau facultatea de a pretinde („drept În sensul subiectiv”). Romanii au observat acest dublu aspect În care se prezintă jus, deosebind norma agendi de facultas agendi. E de notat Însă că și morala e norma agendi. De aceea, dacă am lua această formulă ca definiție a dreptului, ar fi insuficient. Același lucru se poate spune și despre formula facultas agendi: nu e greșită, ci incompletă (și forța fizică e o facultas agendi). Caracterele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
e o facultas agendi). Caracterele proprii ale dreptului În sens obiectiv, cu alte cuvinte, ale normei juridice, sunt bilateralitatea, generalitatea, imperativitatea și coercibilitatea, spune G. del Vecchio. Bilateralitatea a fost explicată mai sus, fiind vorba despre deosebirea dintre drept și morală. Al doilea caracter, generalitatea, nu e numaidecât esențial; de fapt, se poate concepe o normă juridică stabilită pentru un anumit raport individual determinat. Dar aceasta se Întâlnește numai În cazuri excepționale. De regulă, și conform naturii sale proprii, norma juridică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dintâi, și invers. Ceea ce e important de lămurit este că dreptul nu conține numai interziceri, nu se mărginește la prohibiții, ci cuprinde și comandamente pozitive, impune a se Împlini anumite acte, după cum am remarcat când am vorbit despre raporturile dintre morală și drept, În orice caz, În drept există Întotdeauna o datorie pozitivă, datorie genetică de supunere la ordinea juridică. Aceasta poate cuprinde, de ex. În cazul serviciului militar; chiar și obligația sacrificiului suprem. Mai sunt, apoi, datorii pozitive În raporturile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
orice explicare genetică-cauzală ar dispărea și ea ar fi imposibil a explica obligațiile existente, chiar pe cale psihologică sau sociologică. Problema astfel pusă este În realitate aceea pe care Kant și-a pus-o În Critica rațiunii practice („Cum e posibilă morala”), după cum și-o pusese și În Critica rațiunii pure („Cum e posibilă știința”). Pentru a funda cunoștința științifică, Kant a descoperit adevărul epocal, așa-zisa revoluție copernicană pe care el a realizat-o, că experiența nu se poate constitui fără
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
realității fenomenelor, un model ideal care tinde să se impună acestei realități”; pe scurt, „un principiu de apreciere a valorii”. Și este un principiu de apreciere a valorii, practic, pentru că referă la acțiune și la fapte”. Deosebind logic Dreptul de Morală, gânditorul insistă scriind că: „morala impune subiectului de alegere Între acțiunile pe care le poate Îndeplini; ea se referă la subiect În sine, adică confruntă o acțiune cu alta a aceluiași subiect. Dreptul, În schimb, confruntă o acțiune cu alta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care tinde să se impună acestei realități”; pe scurt, „un principiu de apreciere a valorii”. Și este un principiu de apreciere a valorii, practic, pentru că referă la acțiune și la fapte”. Deosebind logic Dreptul de Morală, gânditorul insistă scriind că: „morala impune subiectului de alegere Între acțiunile pe care le poate Îndeplini; ea se referă la subiect În sine, adică confruntă o acțiune cu alta a aceluiași subiect. Dreptul, În schimb, confruntă o acțiune cu alta, provenind de la subiecte diferite. Acest
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]