2,283 matches
-
femeie tânără cu un chip pământiu, în timp ce un tânăr cu același chip de cartof se rezeamă nesigur de spătarul scaunului ei. Ochii copilului, ca niște nasturi, îl privesc acuzator din fotografie. — Erai și tu tare plăpând, zice mătușa Berthilda. Da, mormăie Jonathan, răgușit. — Știi, practic eu l-am crescut pe tatăl tău. Eram ruda lui preferată - presupun că ți-a spus ceva din poveștile... Când vede că Jonathan nu-i răspunde, îi spune ea una, relatându-i cum Bridgeman senior stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din zid, când observă un chip urmărindu-i dintre copaci. Este un chip de heruvim, pe care nu-l poate confunda. Este Waller, Târfa Casei, cu fața încadrată de bucle castanii și priviri calculate, viclene. Când Gertler aterizează lângă el mormăind și căzând pe o parte, Jonathan i-l arată cu degetul. Waller sesizează c-a fost observat și se ascunde după un tufiș. Se vede cum fuge printre copaci. Gertler aleargă după el, înjurând. Oripilat, Jonathan se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Levine spune că totul este doar o conspirație împotriva spălatului. Se poate purta același guler mai multe zile. —Uită-te naibii pe unde mergi! A dat peste un tânăr uscățiv, care a ieșit din Trinity, sprijinindu-se într-un baston. Mormăie niște scuze și se grăbește mai departe. Fantomă. În Oxford sunt multe, care au luptat în război, apoi s-au întors. Au tendința de a trăi cât mai departe de centru, pe cât le permit regulamentele și nu vor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Selwyn ia un aer foarte acru. Nu pare să moară de dorința de a-l revedea pe Jonathan. Star face prezentările, Selwyn îi adresează un foarte scurt ce mai faci, abia atingându-și degetele de ale lui Jonathan. Este important, mormăie el, întorcându-și atenția asupra unei femei cu un nas coroiat și un turban enorm de mătase ca un munte, să ne pierdem speranța. Dacă nu facem asta, negăm condiția de bază sub care trăim. Suntem oamenii care trăiesc niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de interioare interesante, și pe Astarte Chapel încă mândră, dar mai supusă la brațul lui. Doarme mai bine. Când este invitat să-și petreacă Crăciunul cu familia Chapel, o interpretează ca pe un semn bun. Pagină separată În biserica satului, mormăie colinde, bucurându-se de gustul celui mai bun vin al profesorului. Noi trei magi... Lumânări și vitralii și afară un ajun de Crăciun proaspăt la Costwold. Îl așteaptă încă alte trei zile de paradis; zăpada din jur fiind adâncă, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se insinuează în orice deschizătură a șorturilor și cămășilor, provocând o frenezie de pleznituri și aplicații inutile de unsori cu miros de lămâie.Ca să scape de ei, Jonathan se târăște până la biserică și stă acolo cu Short, întins pe pat, mormăind. La intervale, acesta devine coerent și întreține o conversație, deși rareori ceea spune are sens. — Știi ce? repetă frecvent. N-am mai văzut de doi ani o femeie albă. Ce zici de asta, Johnny? Petrec două săptămâni de groază la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
te face să mărești iuțeala... chiar asta i-a stricat viața: necontenita, nebuna accelerație. Homer se uită la ceas. Mai avea destul până la destinație, gândi, destul ca să i se facă lehamite. Nu bănuia că-i mai rămâneau trei minute. Progresul! mormăi ca o sudalmă. Și Barbara invoca progresul, deși n-o interesa decât standingul... Altă iluzie, de vreme ce te scoate din minți și te duce de râpă. Apăsă distrat pe butonul care comanda vizibilitatea carcasei. Înaintea lui se deschise priveliștea exaltantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
exprimați urarea, să păstrați tăcerea și să răspundeți numai atunci când se vorbește cu voi. Printre noi se răspândește o stare de neliniște. O fată începe să plângă necontrolat. Este imediat luată de acolo de către eunuci. O altă fată începe să mormăie de una singură. Este și ea scoasă afară. Devin conștientă de prezența constantă a eunucilor. În cea mai mare parte a timpului ei stau lângă pereți, tăcuți și cu fețe lipsite de expresie. Fann Sora cea Mare m-a avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
găsește pe platformă. Este arestat și condamnat. La proces, după ce se face de către procuror proba că acuzatul este perfect normal, este întrebat, bineînțeles, ce-a avut cu cei trei pe care i-a tăiat? La care el le-a dat, mormăind flegmatic, următorul răspuns: "...Să-mi facă ei mie așa o figură!" " Păi nu ți-au facut-o ei, ăștia pe care i-ai tăiat, i s-a spus, ci ceilalți, care plecaseră!" "Ei și!?" Va să zică asta era! I se făcuse
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în fața creației literare care nu caută, în mod premeditat, nici o rază de lumină într-o lume în care consumul de lumină fizică al așezărilor umane de pe pământ face să pălească, în nopțile senine, luna de pe ce$... " Da, da. Da, da," mormăia cititorul meu, care era un vechi prieten, cercetând rafturile, nu prea atent la spusele mele, da, da! Și își alegea de ici, de colo cîte-o carte. Da, da, te ascult." Dar nu mă asculta deloc. Am tăcut și pe urmă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-l oprească, alergase ca un smintit până acasă, apucase un cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul grădinii, apoi pe câmpuri, spre pădurea ce se zărea, vânătă, În depărtare, tremurată de căldură și Înconjurată de Apa Morților. Pe drum mormăia, Întărâtat la Început, mai târziu cu vorbe care se Îmblânziră. „Să nu te joci tu cu mine! Eu nu sunt bătaia ta de joc. Poate ți-a Îmbătrânit mintea și s-a zărghit; poate sângele s-a Împuținat ori s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la ureche. L-a Început n-am Înțeles, apoi am deslușit ce șuiera el acolo: „Cinci lei!”. Moneda de cinci lei ieșise de mult din circulație; i-am dat una de cinci sute - că de când cu inflația asta... A plecat mormăind Încântat, așa mi s-a părut. Atât pentru azi. Cu toată amărăciunea care mă asaltează, trebuie să vă spun: când ieșiți, nu vă alergați, nu spargeți geamuri, nu trageți fetele de țâțe, iar voi, caprelor, nu-i Întărâtați. Spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încurci locu’! Nu prindem nici mormoloci cu tine În apă. Stai acolo și, când ne apropiem, să ne ajuți să săltăm. Măcar atâta să faci și tu!” „Lasă-l, mă, În pace! Ce-ai cu el? N-a făcut nimica!” mormăi Lică să nu-l audă decât Scurtul. „Păi tocmai d-aia, că nu face nimic și mă umple de draci. Ia uită-te la el cât e de prost!” Către ăl de pe mal: „Scoate-ți, dracu’, lipitorile alea de pe șale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și el, apucă un fir de buruiană și porni să-l mestece, mulțumit de cele ce i se Întâmplau și cumva toropit de o lene mângâietoare. Nea Mitu vorbi primul. „E aicea, nu?” Întrebă, arătând spre buruienile din spatele său. „Îhî!” mormăi Cap de Șobolan, puțin nemulțumit și Încurcat. „Stai liniștit, nu-ți face nimic. Nici măcar n-o să te bage În seamă și n-o să vorbească cu tine. Fă-te și tu că nu-l vezi.” „Nu e bine de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făină. Fiecare strachină avea pe fund câte o bucată de mămăligă rece. Mâncaseră cu plescăituri. „Ia uite ce-i place lu’ boier mâncarea noastră!” se mirase prefăcut femeia și pe Ectoraș Îl usturase la ficați. „Nu mai există azi boieri”, mormăise el. „Toți oamenii e egali.” Șovăise puțin Înainte să zică e În loc de sunt, dar Își făcuse la repezeală socoteala că s-ar fi dovedit Încă și mai boier dacă ar fi vorbit cu sclifoseli de oraș. Vieru, după ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și picioarele primite nu Îl dureau așa cum se așteptase. Pe Baronu Îl Încuiase mamă-sa Într-o odaie fără geam. Când se Întorsese de la Cazan, nițeluș afumat - așa cum Îi șade bine oricui Își face rachiul -, tatăl nu zisese mare lucru. Mormăise din când În când la spusele femeii, se ridicase și-și desfăcuse cureaua lată de la nădragi. Intrase În odaie și-și altoise temeinic odrasla. În acea noapte Baronu dormise În pod, pe un maldăr de țoale vechi, pline de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care n-avea să se dea nici o bătălie. Fără să apuce să se lupte prea mult, nemții fuseseră doborâți. Cei care mișcau căpătaseră câte un glonț În cap. În timpul scurtei Înfruntări, Locotenentul zăcuse În nămol, cu inima cât un purice. Mormăise mulți ani după aceea Colonelul În somnul său din patul de văduvă al Tușii: „Ce era să fac, domnule? Ivan habar n-avea că țările noastre se Împrieteniseră cumva și se pregătea să ducă la capăt ce Începuseră nemții, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Prost am fost când m-am Încurcat cu unu’ ca tine. Mâine vin doar cu Ectoraș că căutăm În altă pâlnie, iar tu să rămâi dracului acasă și să păzești gâștele mă-tii! Nu-i așa, Ectorașe?” „Mâine am treabă”, mormăi fiul Directorului. „Da, sigur, să Împletești ilice pentru țânțari! Duceți-vă dracului amândoi și altă dată să nu vă mai prind cu nasu’ la curu’ meu, că dau cu voi de pământ!” Vieru o și luase la goană cu bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă-tii de bou!” izbucni Odraslă, apoi se ridică și-și continuă bombăneala În timp ce se Îndepărta. „Lua-te-ar dracu’ de tâmpit și de dobitoc! Huo, neputinciosule, să-mi porți păcatele pe lumea ailaltă, neisprăvitule!” După Încă vreo câțiva pași mormăi ca pentru el: „Mai vrea să meargă și la Război, nărodu’, să-i verse vreunuia creierii pe-acolo...!” Enin Îl lăsă să plece nepedepsit, deși vorbele grele Îl Împungeau cu ascuțișul lor. Nu apucă să ofteze a ușurare, că auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o viță, și ne altoia cu un băț de sânger ori de corn, apoi tăia cu un cuțitoi mingea de cauciuc și ne-o azvârlea. Nu izbutisem niciodată să deslușim ce Îndruga bătrânul: mormăia numai, supărat și agresiv. Mi-a venit și mie rândul de câteva ori să sar gardul după minge și, mai fraier fiind, am gustat cu spinarea tăria și suplețea nuielelor de sânger și de corn. Ca să salveze mingea de la tăiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acestea, Directorul luase liniștit reclamația de pe biroul plutonierului, o rupsese și o aruncase la coșul de gunoi. Fără să spună nimic altceva În afară de bună ziua, o luase tăcut și neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
banchetă - „te-ai cam Înmuiat, moșule! Ții minte când m-ai pocnit În cap c-un linguroi când ți-am spus că n-ai tocat destulă ceapă În perișoare? Acuma nu mai ești puternic? Ți s-a stafidit bărbăția?” Tatapopii mormăi ceva din care femeia cea țâfnoasă pricepu că ar fi trebuit să fie cărată cu targa după ce s-ar fi Încumetat să primească Între picioare avânturile armăsărești ale negustorului și Împunsăturile mădularului său ce ar fi putut-o străbate până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi dat dovadă de prevedere dacă și-ar fi pregătit sicriul, căci, după Încăibărarea cu ea, n-avea cum să rămână În viață. Bătrânul nu-i Întoarse vorba și o luă, domol, către fundul autobuzului. Abia după ce făcu trei pași mormăi pentru sine: „Ia mai taci din gura aia...”. Se așeză pe scaunele de pe motor. Printre ele urca un firișor de fum de motorină arsă. Își puse pălăria pe ochi și bărbia În piept și În curând adormi. Peste vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pică mucii până pe piept de bolnavă ce e. Paraschivo! Trage dracu’ de cămașa aia mai jos că ți se vede - iertare, tovarăși - toată pizda!”. Apoi omul Își trimise fiicele În odaie și așteptă curios să vadă ce zic ceilalți. „Bine”, mormăi Directorul, „las’ că vedem noi cum facem!” Foiște chicotea: „Astea da nevoi, domnule! Păcat că Iamandi n-o să mai apuce să se bucure de societatea ideală: ar trăi ca un boier și ar huzuri toată ziua pe cuptor În timp ce alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Și noi care credeam că e unul singur... Mă Întreb, Repetentule, dacă voi izbuti În timpul somniei mele să-l pun pe dealul ăla - știi tu care - să-și nască taina. ― E un fel de moarte ce facem noi aicea, nu? mormăi mai mult pentru sine cel tânăr. ― Ai zis ceva? Întrebă cu glas nefiresc de puternic Foiște. ― N-am zis nimica... Căutau din ochi locuri unde să se așeze. Foiște părea că se distrează: ― Doi dumnezei zănatici! Știai, Repetentule, că zănatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]