4,856 matches
-
de energie vitală, eliberată de aceste lanțuri și cătușe... Lanțuri și cătușe pe care le preia trupul, interveni Filip. Corect! Dar lipsa libertății fizice este compensată și echilibrată de sporirea libertății spirituale. Mintea se limpezește, trăirile afective și spirituale se multiplică, imaginația se amplifică pentru a suplini lipsa comunicării și sărăcia evenimentelor din mediul strict înconjurător. Cele mai profunde și mai zguduitoare cărți în închisori s-au scris... Aici Carol făcu o pauză pentru a lăsa ca efectul celor spuse să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în șir nemișcat în fața oglinzii, după care făcea brusc și pe neașteptate un gest, cu gândul s-o înșele. N-a reușit niciodată și a hotărât s-o distrugă. O sparse, dar află cu umilință că nu făcuse decât să multiplice fenomenul și că partea păstrează nealterată esența întregului. A ocolit apoi toată viața oglinda, ferindu-se din calea ochilor ei hulpavi, ceea ce nu l-a împiedicat să care cu el peste tot o veche oglindă de familie, acoperită în permanență
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din partea șefei. Destul de iritat, am solicitat explicații „doamnei”, care m-a informat: - Am văzut chestionarul, este bun dar era nevoie de unele mici modificări pe care le-am hotărât împreună cu doctorul Moreanu. După ce îl bate la mașină îl dăm la multiplicat și ... la treabă! - Stați puțin! - zic. Dar nu este bun, nu corespunde cu ceea ce am făcut eu! Dumneavoastră nu aveți de unde să știți cum trebuie conceput un chestionar psihosociologic pentru un studiu în teren, pentru că nu sunteți de specialitate. - Termină
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
s-au petrecut în ultimul timp. Și apoi mai sunt atâtea probe care se contrazic în timp, sau, chiar cu înțelesuri inverse, se suprapun. Ca să fiu sincer, nu pot afirma nimic. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât se multiplică detaliile și văd mai puțin clar. E dureros că sufletul omenesc este așa de lipsit de consistență. Și cu groază văd că se poate ca Irina să fi luat hotărâri exagerate sau atâtea altele intermediare. Se poate, admițând posibilitățile cele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este adevărat. Aici sunt așa de puțini oameni, încît fiecare pare important, și cum, fatal, asiști la zilnicele lui ocupații și necazuri, mă socot obligat să-l înregistrez. Cei câțiva oameni măresc pustiul, după cum lampa lui Mihali mărește întunericul și multiplică înfiorările. Câteodată recurg la stratageme ca să aflu tot ce-a făcut Ioana. E ciudată această alegere de a afla anumite detalii și de a înconjura, ca să nu aflu, pe altele, chiar dacă toate sunt la fel de chinuitoare. Poate pentru că nu vreau să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ce importanță căpăta fiecare milimetru din carnea Ioanei, hainele, gesturile, din care trebuia să construiesc mai târziu o mie de presupuneri! Am văzut-o numai puțin și n-am putut memora exact înfățișarea ei, încît mai târziu interpretările mele se multiplicau încă. Și acum o am pe Ioana întreagă, la dispoziție; ca și la început, și ca și atunci de atâtea ori mă plictisesc cu ea! Îmi spuneam lângă ei: "Pot să-i vorbesc, dar ce să-i vorbesc?" Aveam atâtea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rupe pe rând și fără să se grăbească aripile, apoi picioarele și la urmă capul. Cred că instincte similare se găsesc în orice om. La mine iau forme oribile. Și acum îmi imaginez moartea lui Viky, prelungesc scena și-mi multiplic detaliile, ca să nu-mi epuizez prea repede spectacolul. Asta nu mă împiedică să fiu terorizat zilnic de această posibilitate și aș face tot ce e posibil ca să împiedec această moarte, așa de adânci sunt scrupulele săpate în mine de educație
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl judecă pe eul care a trăit și gândit într-un anume fel: eul povestirii dublează așadar eul aventurii. Mai mult, conștiința celor scrise dublează adesea scriitura (naratorul reflectează, aduce corecturi sau aruncă o umbră asupra celor afirmate). Naratorul își multiplică eurile, revelîndu-ni-se din succesiunea și ciocnirea lor. Chinurile provocate și întreținute de gelozia lui Sandu se consumă nu numai în plan mental, ci și în acela al comunicării, al dialogului cu Ioana: există în lungile lor conversații o adevărată voluptate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunt cele complet discordante, aberante sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecând de aici, semnificațiile termenului s-au tot multiplicat: „îngrozitor“ „nebunesc“, „elucubrant“, „aiuritor“, „ilogic“, „irațional“. După cum vedem, înțelesuri mai ales negative. Există însă și o altă zonă semantică a cuvântului, întâlnită oarecum mai rar. De pildă, când se are în vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sunt cele complet discordante, aberante sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecând de aici, semnificațiile termenului s-au tot multiplicat: „îngrozitor“ „nebunesc“, „elucubrant“, „aiuritor“, „ilogic“, „irațional“. După cum vedem, înțelesuri mai ales negative. Există însă și o altă zonă semantică a cuvântului, întâlnită oarecum mai rar. De pildă, când se are în vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nevoie să fie pacificată. De la această dată însă și până în zilele noastre (1934), marea preocupare a oamenilor politici este concordia portughezilor. De ce a izbucnit neînțelegerea? De ce au făcut dintr-o singură națiune, două națiuni, care în decursul timpului s-au multiplicat într-un asemenea chip încît în prezent e greu de spus câte națiuni portugheze trăiesc înăuntrul Statului Portughez?" Fapt este că o seamă de oameni, adăpați la luminile secolului XVIII, la Revoluția Franceză, la masonerie, sau liberalismul lui Guizot, voiau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cuceri puterea, a exercita puterea pentru a transforma în articole de lege iluzii care, dacă ar fi realizate, ar diminua capacitatea de producție mondială și ar distruge temeliile solide ale stabilității sociale, nu înseamnă a rezolva conflictele, ci a le multiplica; nu înseamnă a căuta pacea, ci a pregăti războiul; nu înseamnă dobândirea fericirii, ci sporirea mizeriei și a durerii. În fața acestor porniri luciferice, alimentate de iluziile marxismului, Salazar amintește de "bazele morale ale revoluției noastre sociale", adică ale creștinismului social
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de energie vitală, eliberată de aceste lanțuri și cătușe... Lanțuri și cătușe pe care le preia trupul, interveni Filip. Corect! Dar lipsa libertății fizice este compensată și echilibrată de sporirea libertății spirituale. Mintea se limpezește, trăirile afective și spirituale se multiplică, imaginația se amplifică pentru a suplini lipsa comunicării și sărăcia evenimentelor din mediul strict înconjurător. Cele mai profunde și mai zguduitoare cărți în închisori s-au scris... Aici Carol făcu o pauză pentru a lăsa ca efectul celor spuse să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în șir nemișcat în fața oglinzii, după care făcea brusc și pe neașteptate un gest, cu gândul s-o înșele. N-a reușit niciodată și a hotărât s-o distrugă. O sparse, dar află cu umilință că nu făcuse decât să multiplice fenomenul și că partea păstrează nealterată esența întregului. A ocolit apoi toată viața oglinda, ferindu-se din calea ochilor ei hulpavi, ceea ce nu l-a împiedicat să care cu el peste tot o veche oglindă de familie, acoperită în permanență
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
al evoluției cosmice. A devenit unică. Credeam că am pierdut pentru totdeauna facultatea de a uniciza o femeie.) Începe să-mi fie scump tot ce e al ei și, mai scump decât totul, ușoara asimetrie a gurii, când zâmbește, care multiplică farmecele zâmbetului ei. Dar mi-e scump nu numai tot ce este ea și tot ce face ea, ci și rochiile ei (mai ales rochiile ei!), mantila ei, galoșii ei mici, adorabili, și săculețul ei, din care am scos într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
posibile, deveneau sigure. Vedeam la capăt pe Adela murind, mă înduioșam asupra vieții ei stinse, mă înduioșam încă și mai mult asupra mea. De la o vreme, am băgat în sfârșit de seamă că mă excit singur, că simt plăcerea să multiplic nenorocirile posibile din viitor și să le simt întîmplate, concrete. La douăsprezece, temperatura se coborâse cu două grade. Când îi luam pulsul, mi-a pus pe mână mâna ei liberă și mi-a șoptit: "Ești foarte bun, ești prea bun
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
chipul care-l privește sparge oglinda, rupe hârtia, sfâșie pânza. Dacă oglinda se află într-o dependență absolută față de privitor, fotografia are avantajul unei independențe relative în raport cu acesta. Cel care crede că se recunoaște în fotografii se vede, de fapt, multiplicat în ipostaze trecute, vede diferite aparențe ale propriei neființe. O "imagine goală" se dovedește a fi de această dată privitorul însuși, cel fotografiat care, privindu-și chipul încremenit și trecut, își descoperă propria-i goliciune "istorică". Privirea organică se bazează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-l cu uimire. - Am glumit, spuse oaspetele. Nu ne Înmulțim prin ouă. - Dar cum? Întrebă din nou gazda. - Oarecum independent... - Cum adică independent? făcu ea. - Independent, Își Întări spusele Extraterestrul. Adică dacă eu vreau să mă Înmulțesc și să mă multiplic, n-am decât să mă divid și m-am Înmulțit. Iar dacă se divid la rândul lor și entitățile ce rezultă din mine, Înseamnă că a avut loc nu numai fenomenul de Înmulțire, ci și cel de multiplicare. La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doar să te lămuresc asupra unor chestiuni privind identitatea mea și să elimin din mintea ta anumite clișee pe care ți le-ai Însușit cu sau fără voia ta. Dar să-mi continui ideea: puteam să obțin aprobarea să fiu multiplicat În sute sau chiar În zeci de mii de trupuri. Satul vostru e Însă destul de mic. Si atunci, pentru a nu crea panică, m-am limitat la un număr ce nu trece de șaptezeci... Am mai multe trupuri, Înțelegi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Se Întoarse relativ repede fluturând În mână unele hârtii pe care le așeză Într’un anume fel În văzul tinerilor milițieni, rostind cu o voce violentă, deosebit de gravă. “Domnule inginer, În numele Poporului ești arestat...!” Ultimul cuvânt răsună strident În Încăpere, multiplicat la scară fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de metal și l-a aruncat pe bandă ca să separe lucrurile mele de ale lui. Mi-am dat seama că oamenii singuri sunt foarte prefăcuți unii cu alții. Le e frică că dacă se întâlnesc cu cei asemenea lor își multiplică astfel monstruozitatea. Când am fost cu Jennifer la Paris, am văzut cum un angajat de pe Heathrow a întrebat doi oameni foarte grași care se aflau la check in unde merg amândoi. Cei doi grași nu erau din întâmplare un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și eu o victimă a bătăliei pe care specia lor o poartă de mii de ani împotriva omului. Faraonii, la Nil, nu s-au bucurat de cruțarea lor; nici Por-Împărat la Gange; nici Alexandru Macedon la Oxus. Generațiile lor se multiplică numai ca să ne distrugă; noi n-aveam rost decât ca să-i hrănim. —Ho, goangelor! strigă Mitrea Pescăruș, ca și cum ar fi înțeles problema. O înțelesese, deoarece avea argumente. Unul din argumente era alt maldăr de stuf; celelalte argumente erau combinațiile verbale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toți colegii de clasă ai lui Sampath își găsiseră de lucru. Chiar și cei ale căror carnete de note erau ca al lui. Carnete pe care nota F, trecută cu roșu, apărea de atâtea ori, că părea a se fi multiplicat, fiind lipsită de orice competiție din partea celorlalte note. Numai Sampath stătea degeaba, petrecând multe ore pașnice, de visare, în scaunele pentru ceai și cântând pentru sine în grădinile publice, până când, în cele din urmă, domnul Chawla îi găsise fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sau un antreprenor găsește o cameră încăpătoare, o transformă într-un labirint, într-un puzzle chinezesc. Placa pe care sunt puse butoanele soneriilor de la intrarea în clădiri seamănă cu tabloul de comandă al străvechilor aeronave. Camerele se divid, camerele se multiplică. Numărul proprietarilor crește - casele sunt parcate câte trei. Și oamenii se înmulțesc, se împart și se despart. Când cresc necazurile, împărțim pierderile. Nu e de mirare că dăm cu capul de pereți... Îmi place să-mi consider apartamentul din West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în cele din urmă cade.“ Chiar dacă alegerea a fost făcută, Biblioteca rămâne un spațiu la care se revine mereu în roman (Ioan Lăcustă practică aceste variațiuni pe temă cu o voluptate deosebită). Poate pentru că Biblioteca este spațiul revelației: scrisul nu multiplică Textul, ci smulge hălci din el. Trăirea vieții cu acea detașare „cinematografică“ despre care vorbeam este singurul mod de a hrăni organismul textual. De aici și permanenta pendulare între cele două spații sacre. Sunt sigur că va suna ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]