1,414 matches
-
Închiși, vărsînd lacrimi din belșug. — Flăcău, de ce-a ars Ray hainele pe care le-ați purtat noaptea trecută? Acum Jones Începu să bocească tare. — Pentru că erau murdare de sînge, nu-i așa? Ați omorît șase nenorociți și v-ați murdărit de sînge. Ray a făcut curățenie. A avut grijă de chestiile compromițătoare. El e cel care a ascuns puștile. El e șeful. El dă ordine Încă de pe vremea cînd tu Îți puneai găoaza la bătaie la Casitas. Vorbește, fir-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
opri pe Julius să se instaleze În caleașca străbunicului-președinte. Aici Își petrecea toată ziulica, așezat pe canapeaua ruptă de catifea albastră tivită cu aur, trăgînd necontenit asupra guvernantelor și majordomilor care cădeau În fiecare zi secerați de gloanțe lîngă caleașca, murdărindu-și halatele pe care stăpîna Îi obligase să le cumpere ca să nu-și strice uniformele și acum trebuiau să cadă morți la pămînt ori de cîte ori Julius avea chef să-i doboare ciuruindu-i cu gloanțe din caleașca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gogoloaie de pămînt moale care cădeau de sus, azvîrlite de un bun țintaș. Strigăte, rîsete, vaiete și Vilma, ca o cloșcă, Îi acoperi cuprinzîndu-i cu brațele și Încercînd să-i ascundă la pieptul ei, fără să-i pese că-și murdărește uniforma de sărbătoare și se apucă să strige: doamnă! doamnă!, pînă cînd veni doamna și totul se opri cînd Începură să răsune poruncile ei: să coboare Rafaelito! să coboare În clipa asta! că era insuportabil! că nu știa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
I-au adus din nou În grădină cu hainele puțin scămoșate. Cinthia era zgribulită de frig și tușea, Julius era furios și Își ținea mîinile lipite de corp, iar Vilma Încă mai scuipa fire de țărînă. Era supărată că-și murdărise uniforma de sărbătoare și se gîndea la ce-o să spună majordomul, dar În același timp era Îngrijorată de tusea Cinthiei, pe care tocmai o cuprinsese un nou acces, de cîte ori i-am spus doamnei, tușește din ce În ce mai tare, doamnă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a intrat cu mingea În poartă) și un șut imparabil al lui Martin care a făcut țăndări o fereastră a castelului. Acum Începuse să se Întunece și guvernantele le ștergeau fețele asudate cu prosoape umede și călduțe, cum ți-ai murdărit hainele, pentru numele lui Dumnezeu!, reușeau să-i curețe cu o Îndemînare extraordinară, de păreau ca scoși din cutie, fiindcă nu mai era mult și Începea spectacolul: anul ăsta, În loc de film, un scamator. I-au așezat pe scăunele aliniate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grădină și așteptau acolo ca mama sau șoferul să vină să-i ia acasă. Luminaseră totul cu becuri de toate culorile și fețele guvernantelor erau palide, aproape la fel de albe ca șorțurile. Singura lor grijă era ca nu cumva să se murdărească iarăși copiii, căci nu mai era mult și aveau să vină ca să-i ia acasă. Îi strigau pe nume și prenume, pe rînd și se retrăgeau după ce doamna Susana Îi săruta pe copii În dreptul ușii de la intrare și după ce Rafaelito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
credea el că urma să plece Cinthia, un avion care de fapt pleca mult mai tîrziu, dar era avionul pe care-l alesese el și aștepta să le vadă urcînd, cînd deodată i se făcu rău și Începu să vomite. Murdări pantalonii unui domn care stătea lîngă el, bineînțeles că domnul se supără, dar Juan Lucas, cu distincția lui desăvîrșită, rezolvă problema cu cîteva cuvinte bine alese și cu o batistă de mătase parfumată pe care i-o Întinse cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu cîteva zile. Și pe urmă Întâlnirea din piață cu pictorul Peter Înrăutățise și mai mult relațiile. Julius se uita la Vilma parcă cerînd ajutor, nu reușea să-și revină. Se uita cînd la scîndurile de pe jos pe care le murdărise, cînd la Vilma, cînd la Nilda care continua să-și alăpteze copilul, cu sînul uriaș complet dezgolit. Vilma tăbărî asupra Nildei, aducîndu-i o mulțime de acuzații grave și Sălbatica Îi spuse: „Așteaptă să termin de alăptat copilul, că te omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Sălbatica Îi spuse: „Așteaptă să termin de alăptat copilul, că te omor“. Din fericire, tocmai atunci intră Celso, anunțîndu-i că un tînăr pe nume Palomino venise pentru injecții. Vilma se uită cu atenție să vadă dacă nu cumva Julius Își murdărise hainele și-l șterse la gură cu un mic ștergar parfumat. Știa că acum era sănătos și că vărsase din altă pricină decît boala, așa că era mai bine să nu afle nimeni și În nici un caz medicii și practicantul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unei provocări mult mai importante. Arzubiaga spuse că el rămînea acolo, era ușor de găsit și nu fugea de nimeni, era grozav Arzubiaga ăsta. Grasul Martinto o luă la goană cu știrea, bineînțeles că pe drum a căzut și-a murdărit uniforma de noroi și s-a julit din nou la genunchi. Dar s-a ridicat imediat, a scuipat pămîntul care-i intrase În gură și a luat-o din nou la fugă, ca nu cumva să se termine recreația fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd o să fie muștruluiți. Ridicînd glasul, maica stareță le spuse că erau Îngrozitori; Îi făcu să-și dea seama cît de Înglodați În datorii erau din pricina noului colegiu, mai rămăseseră atîtea de făcut și ei s-au și apucat să murdărească și să strice tot. De acum Înainte Îi vor pedepsi aspru pe copiii răi, pe toți cei care nu se astîmpără și au de gînd să distrugă un lăcaș nou-nouț. Maica stareță era gata să plîngă; lor le părea nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mea și spune că o să-mi ridice un monument... Și cînd te gîndești că nu le dau bani niciodată. Vin la noi acasă pentru medicamente sau pentru injecții, Întotdeauna sînt bine primiți și ajutați cu tot ce au nevoie... — Și murdăresc grilajul cu labele lor... — So funny!... SÎnt atît de cumsecade.. Uneori le fac injecții și mă Întreabă: cît vă datorez, domnișoară? — Și ea nu le cere nimic, de asta o să-i facă un monument printre grajduri și-o să foiască muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bei decît o gură, Îi spuse meșterul și adăugă: iar voi gata, la treabă, să poată veni și ceilalți. Julius, care ținea sticla cu amîndouă mîinile, o duse la gură fără să-și poată stăpîni o strîmbătură de scîrbă și, murdărindu-și gulerul cu spuma care se prelingea pe de lături, reuși să Înghită două-trei guri din băutura aceea amară. Apoi zîmbi, fiindcă socotea că acum e prieten la toartă cu toată lumea de pe șantier. Libarcă, printre Înjurături admirative, Îl Întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În lacrimi prăpădindu-se de rîs și atunci Își aminti de celălalt copilaș și Întinse din nou mîinile spre pachetul cu cămăși, voia să-l sărute, nici mai mult nici mai puțin și Arminda se temea să nu i-l murdărească, tocmai voia să-i atragă atenția, cînd autobuzul se opri În stație și se urcă un bărbat blond; avea ceva de ungur, poate că era ungur cu adevărat, un tip vînjos, cu un păr obișnuit, probabil că maică-sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așezat În sfîrșit și ea și-și bea ceaiul nemișcată, ca o moartă, printre plescăiturile lui Carlos, care-și soarbe ceaiul Înghițind odată cu lichidul și bucățile de pîine pe care le-a lăsat să se moaie și mușcă Îmbucături uriașe murdărindu-și mustața și mestecă de zor, plescăiturile acestea sînt singurul zgomot, ascuțit ca un junghi sub becul reumatic și se repetă datorită foamei cumplite și vesele a lui Carlos, se repetă și capătă treptat un ritm, se transformă Încet-Încet Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult mai mult. Trată incidentul ca pe o Întîlnire de monopoluri milionare și se gîndea: dacă el are șaizeci, eu am o sută, cînd deodată o Înjurătură cu un accent foarte ciudat Îl făcu să coboare numaidecît și să-și murdărească pantofii, Dumnezeu știe de ce, fiindcă n-avea de gînd s-o pleznească pe uriașa blondă care se dădea jos iute dintr-un MG sport și care, Înaltă și Îmbrăcată cu pantaloni și cu un accent și mai ciudat decît Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ea de frică nu Înțelegea nimic și el Își spuse: pare americancă, așa blondă cum e și ca să-i traducă nu găsi un mijloc mai bun decît să-și frece tricoul murdar pe care-l purta de oglindă, o murdări că nu mai vedeai nimic În ea, acum era sigură că ăsta era Începutul unei crime Îngrozitoare și ea era victima rătăcită În țara asta de sălbatici. Suedeza sări Într-o parte și căzu pe iarbă, de partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se speriau și nici nu le era scîrbă de tipul ăsta, nimănui nu-i trecea prin cap să cheme un polițist ca să-l ducă la balamuc. Dimpotrivă, bărbații Îi lăsau În grijă automobilul, „păzește-l, dar vezi să nu-l murdărești“, Îi spuneau În glumă și unii Îl băteau ușor cu palma pe umăr, cu toate că mai mult ca sigur avea lepră sau scabie, cum au cîinii. Tipul Însă nu era prost și știa foarte bine cînd cineva nu e peruvian, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
engleza, fiindcă străinul nu Înțelegea nici măcar durerile În spaniolă. Printre elevii mari I Frații arenas veniră la școală murdari. Se pare că În ajun Își probaseră uniformele și cum nimeni nu avea grijă niciodată ca puștii ăștia să nu se murdărească ei rămaseră Îmbrăcați cu uniformele și peste o jumătate de oră erau ca niște porci. Cineva spuse că dormiseră cu uniformele pe ei, fapt e că Într-adevăr aveau uniformele foarte șifonate cînd au venit la școală. Își făcură apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care stătea. Corpul ei, care avea nevoie disperată de o baie, zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele umede și mototolite murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către pat. Da, teritoriu propice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care zăcea. Corpul ei care avea nevoie disperată de o baie zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele, umede și mototlite, murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către pat. Da, teritoriu propice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
49). De fapt, el vrea să știe dacă să dea curs poruncii tatălui de a-l urma în meseria de tăbăcar sau să încerce să stea alături de înțelepți în pofida originii sale umile : Murdă rindu-mi mâinile de argăseală, nu mi-aș murdări oare și sufletul ? Pot eu să devin filosof ? Eu, Eurites, un neisprăvit și un neobrăzat ? (p. 49). Într-o discuție particulară cu Socrate, tânărul îi declară direct că îl urăște din pricina minciunilor spuse de el cu privire la posibilitatea ca oamenii să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lucru pe care el Îl făcea, ca Întotdeauna, era să Încerce să mă protejeze. Însă nu căzu nici o lovitură. Numai biciuirea acelor ochi plini de dispreț. Fumero se mărgini să mă bată peste obraz. Fii liniștit, copile. Eu nu-mi murdăresc mîna cu lașii. Cei doi polițiști rîseră de poantă, mai relaxați cînd constatară că spectacolul luase sfîrșit. Dorința lor de a părăsi scena era evidentă. Se Îndepărtară rîzÎnd În Întuneric. CÎnd am dat fuga să-l ajut, Fermín se lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mie îmi spuneți aceste lucruri? Păi eu, numai din devotament, rămân acum lângă dumneavoastră și dacă, de pildă, va apărea vreo primejdie... De altminteri, mărturisesc că m-a apucat o curiozitate nespusă. N-am vrut decât să spun că vor murdări covoarele sau, poate, vor sparge ceva... De fapt, cred că n-ar trebuie să-i primiți deloc, Nastasia Filippovna! — Rogojin în persoană! anunță Ferdâșcenko. — Ce ziceți, Afanasi Ivanovici, se grăbi generalul să-i șoptească lui Toțki, oare nu cumva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privire rivalei ei și deocamdată stătea cu ochii în pământ, căzută parcă pe gânduri. De vreo două ori, ca în treacăt, cuprinse camera cu privirea; dezgustul i se întipări vizibil pe față, ca și cum s-ar fi temut să nu se murdărească aici. Cu gesturi mașinale, își aranja veșmintele și într-un rând își schimbă chiar locul, mutându-se cu un aer neliniștit spre capătul canapelei. Puțin probabil ca aceste mișcări să le fi făcut în mod conștient, dar tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]