73,760 matches
-
Gabriel Dimisianu Cine se dedică scrisului foiletonistic se presupune că s-a împăcat cu destinul de efemeridă al textelor sale. Știe că le este sortit să trăiască puțin, că mor, cele mai multe, o dată cu numărul de gazetă în care apar. Ultimul foileton publicat îl împinge în uitare pe cel dinainte, iar cel de mâine va face același lucru cu cel de azi. Și totuși, aproape toți practicienii foiletonului țin să înfrângă această
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
aer, a confundat ușa de la balcon cu cea de la șifonier și n-a mai vrut să iasă până a doua zi dimineața când nevastă-sa, după ce a bătut discret în ușa șifonierului, i-a zis: -Hai, brié, ieși, că o murit capra vecinului și ne dă și nouă de-o tochitură cu mămăliguță... -Ei, așa da!, s-a auzit vocea lui Haralampy. Și, viața a reintrat în normal, adică se anunța la un jurnal tv majorarea prețului la energie electrică începând
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
chiar și pe Sechelarie și Iacubov, admițând că nu sunt decât niște coloși cu picioare de lut. Știu, totul e o mascaradă, un menuet grobian între vechi și indestructibili complici. Dar e totuși un pas înainte. Un fel de memento mori! adus la cunoștința unei bande de profitori ce se credeau infailibili. Probabil că trecerea acestor căpetenii prin faza "ciocul mic" e doar un tablou dintr-o piesă binecunoscută în partid. Pe vremuri, ea se numea "rotația cadrelor". Azi, "demisie de
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
Georgiana Leancă Reporter: Vorbiți-mi, vă rog, despre Mogoșoaia. Mariana Drăgescu: Am cunoscut-o pe Martha la sărbătorile de Sf. Gheorghe. A fost de două ori, că pe urmă a venit '44. Bibescu a murit în '41 și noi în '42 și '43 am fost în grupul ăsta de aviatori, ne-a invitat de SF. Gheorghe la această masă în amintirea lui. Și masa o puneau în parcul castelului; Sf. Gheorghe e în aprilie și
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
Rusia, că au rezistat finlandezii extraordinar, era o populație de 4 milioane și Rusia se întindea pe două continente, și au rezistat; și rușii au pierdut destul pentru că au intrat în mlaștinile alea înghețate din sudul Finlandei și acolo au murit. Sigur, finlandezii au pierdut Carelia, partea asta ca o coadă, pe asta le-a luat-o rușii, dar au rezistat 4 ani și le-au făcut pierderi rușilor foarte mari. Și soțiile multora dintre comandanți din ăștia veneau în timpul iernii
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
aviația, nu despre altceva. Acolo avea niște albume cu amintiri din activitatea ei și pe astea le comenta... întâlniri cu diverși lorzi, cu diverși miniștri... Când am văzut-o pe ea, era deja văduvă, nu mai trăia Bibescu, el a murit în "41. Și ea și-a făcut datoria, toate mesele astea erau mese de pomenire și asta spunea: ,,V-am chemat în memoria lui și pentru că e ziua lui de nume, Sf. Gheorghe". Deci a respectat asta, i-a cinstit
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
transformat cu titlul de ambasadori - multe dintre ambasadele de la noi au părăsit Bucureștiul, și și-au găsit adăpostul prin diferite locuri, în afară de București. Or, la Mogoșoaia, se găsea retrasă în timpul bombardamentelor americane Ambasada Elveției. Ambasadorului, cu un an înainte, îi murise soția și era singur. Și ambasada era evacuată la Mogoșoaia și găzduită la palat. Acolo s-a pus la cale această căsătorie de formă, absolut de formă. Cei care se căsătoreau cu străini aveau voie să plece din țară. R.
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
Marina, pe soțul ei și pe copii, tot prin Crucea Roșie. Marina a ajuns în Anglia , avea o soră acolo plecată demult, dar soțul surorii ei, George Cantacuzino, n-a mai ajuns să se întâlnească cu soția lui și a murit aicea. ...A făcut atâta bine și imediat după război a lucrat cu organizații suedeze și altele, ajuta populația săracă, a lucrat mult cu organizațiile astea de salvare. R.: Martha Bibescu a fost învinuită că era prietenă cu germanii, că era
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
de moartea lui ar fi staliniștii. Stau și mă crucesc. Tocmai cancelarul de bronz care a patronat arestarea din 1948 și omorul din 1954 vine să facă mea culpa și să-l proclame erou și martir al proletariatului? Stalin a murit în primăvara anului 1953. Pătrășcanu a fost asasinat cu un an mai tîrziu, în primăvara anului 1954, de către actuala echipă de guvernare. Ei n-au fost staliniști? Ipocrizia este demnă de Tartuffe". Viclenia: "Horia Lovinescu a scris o nuvelă unde
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
în Partidul Comunist. Le-am dat o mînă de ajutor. Nu ai pe cine ajuta. Sînt niște ticăloși. Da, nouă cîtorva scriitori, ne-a creat condiții de viață luxoase. în jurul meu sînt 60 de cerșetori din familie și foști prieteni. Mor de foame. Poți trăi în aceste condițiuni? De altminteri, evenimentele internaționale sînt în curs și vom asista la multe prăbușiri. Așa vorbește un pilon al regimului, farul său cel mai strălucitor!". În acest climat al degradării își deschid corola caracterele
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
de spiritul urbanistic și edilitar animat de înclinația spre monumental, al fostului suveran, Lovinescu, cu un gest de superbă, dar nu mai puțin crudă nepăsare, conchidea: "Peste 50 de ani istoria nu-și va mai aminti de cei ce au murit de foame, dar bulevardele, monumentele și palatele vor rămâne să vorbească generațiilor viitoare despre trecutul și cultura noastră!" N-aș putea spune că Lovinescu era un adulator necondiționat al lui Carol al II-lea. în 1940 refuzase să aducă vreun
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
volumul lui Dan C. Mihăilescu, București.Carte de bucăți) sau interbelic (Ioana Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic). Nu există încă, din păcate, o carte credibilă despre viața cotidiană în Bucureștiul perioadei comuniste. Prin cele două volume ale cărții sale Cînd moare o epocă, Dan Ciachir devine, alături de Mircea Cărtărescu (fragmentele memorialistice din Orbitor și din volumul de publicistică Pururi tînăr, înfășurat în pixeli) principalul cronicar al Bucureștiului anilor "50-"80. Pe urmele lui Proust și Cărtărescu, Dan Ciachir retrăiește, scriind, anii
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
frac, tînără, suplă, cu părul lung și negru ca noaptea, Aura Urziceanu cînta muzică de jazz" (pp. 35-36). Pe lîngă superba evocare a Bucureștiului din deceniile șase, șapte și opt ale secolului XX cel de-al doilea volum din Cînd moare o epocă conține un foarte nuanțat portret al controversatului scriitor Eugen Barbu. Colaborator într-o vreme al revistei de tristă amintire "Săptămîna", Dan Ciachir a avut șansa (?) de a sta în apropierea lui Eugen Barbu în momente cruciale pentru cariera
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
că aceasta îl face fericit, Eugen Barbu i-ar fi tăiat-o scurt: "Ăsta e cu adevărat un critic. Eu îl salut primul pe stradă obligîndu-l în felul acesta să-mi răspundă" (vezi pp. 101-102). Cartea lui Dan Ciachir, Cînd moare o epocă, este un excelent remember al unei lumi prin care am trecut toți și pe care am cam început să o uităm.
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
enciclopedică. S-a afirmat adeseori că egal în erudiție i-ar fi contemporanul B.P. Hasdeu, cu diferența specifică dintre romantismul învolburat al "magului de la Câmpina" și clasicismul congenital al "anticarului". Născut la 23 iunie 1834 în casele părintești de la Curtea-Veche, moare în același București declarat a-i fi fost "în oroare", la 10 noiembrie 1895, în urma unei supradoze de morfină. Deși s-au scurs 170 de ani de la nașterea postpașoptistului estet, nuvelele sale istorice mai persistă prin listele de lecturi particulare
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
duhnea a ploaie, / mi-am pus impermeabilul peste inimă / și-am ieșit / să delirez versurile cu ochii." (Intermezzo) Am putea merge chiar mai departe, la ,,Lăsați ploaia să rîdă ca o zănatică-n vînt" și pînă la ,,Lăsați ploaia să moară cu noi.." (Petiție), însă cele opt mii de semne s-au cam epuizat, și, oricum, indiferent cum ar scrie, se pare că poetele noastre dintotdeauna...iubesc ploile... Strașnic le mai iubesc!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
fost directorul uzinelor lui Georges Valentin Bibescu, la Comarnic, care era de ciment și s-a transformat în uzină de muniție, de armament, în 1914, între "14 și "16. Și pe urmă, la război, era în Direcțiunea armamentului. Și a murit de gripă spaniolă în 1918, la spartul tîrgului. A murit chiar în ziua în care s-a semnat armistițiul. Și noi deci am rămas orfani de copii. Dar ce voiam să spun este că în momentul în care se căsătorește
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
era de ciment și s-a transformat în uzină de muniție, de armament, în 1914, între "14 și "16. Și pe urmă, la război, era în Direcțiunea armamentului. Și a murit de gripă spaniolă în 1918, la spartul tîrgului. A murit chiar în ziua în care s-a semnat armistițiul. Și noi deci am rămas orfani de copii. Dar ce voiam să spun este că în momentul în care se căsătorește taică-meu cu mama, sau mama cu taică-meu, exista
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
dumneavoastră ? - Dar ce obiecte să am de la dînsa decît tabloul... De pildă în camera mea am o frumoasă acuarelă făcută de un pictor italian cu mama mea, dar altceva nu prea mai am de la ea. Să știți că dînsa a murit într-un apartament minuscul pe care fratele meu îl făcuse într-un garaj, în cartierul Gemeni, pe-acolo. Bine, noi n-am mai avut nimica. Am pierdut totul. E miraculos că am regăsit o grămadă de tablouri, așa pe la unii
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Da, e o poveste fantastică într-un sens. Adică în momentul cînd, după Mărășești, în fine,să nu uităm totuși că în lunile care au urmat situația în Moldova a devenit absolut dramatică, și taică-meu s-a temut că murim de foame, ca să zic așa. Și cum tatăl lui era ministrul României în Belgia, și deci refugiat cu guvernul belgian și curtea belgiană la Le Havre, în Franța, unde cu tot războiul care dura de trei ani de zile, nu
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
foame, ca să zic așa. Și cum tatăl lui era ministrul României în Belgia, și deci refugiat cu guvernul belgian și curtea belgiană la Le Havre, în Franța, unde cu tot războiul care dura de trei ani de zile, nu se murea de foame. Și-atuncea s-a gîndit să-și trimită familia" Dar nu se putea ajunge în Franța decît traversînd Rusia.Și deci mama a plecat pe la Odesa, însă însoțită de o soră a ei mai tînără, care nu era
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
de vreme ce însuși Bush-junior ne-a văzut "capul de pod" ideal spre zona stepelor... Dar să lăsăm geopolitica și să vedem ce se întâmplă dincoace de fruntarii. Dac-ar fi să credem ziarele, de când au intrat în UE, ungurii încep să moară de foame... Numai așa se explică invazia "lăcustelor hunice" (după cum le numea cineva) în spledidele nostre piețe și măcelării din Carei, Marghita, Salonta sau Nădlac. Prilej de juisare intensă și de nostalgică aducere-aminte a vremurilor când, prin anii '60, generoasa
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
nimic neobișnuit. Dar felul în care a fost prezentat la București acest "exod" are ceva apocaliptic. Nu poți să nu vezi dincolo de rânduri și un periculos avertisment: iată ce se va întâmpla cu noi când vom intra în Uniunea Europeană - vom muri de foame! și, spre deosebire de unguri, care se aprovizionează azi în Transilvania, românii n-or să aibă unde să meargă! În loc să vedem avantajele unei piețe europene imense, vedem catastrofa cauzată de renunțarea la bățul mioritic în care ne sprijinim bărbia de
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
pădurile Învecinate. Acum era sprijinit de omul lui Stalin, Bodnaras, pe carel adăpostise sub Antonescu. Marină era șeful organizației P.N.T. din județul sau. I se propusese scaunul de Patriarh ! Dar,pentru asta, trebuia să fie mitropolit al Moldovei. Soția Îi murise și avea un băiat și o fată, pe care-i crescuse singur. “Domnule Președinte, am fost Înștiințat prin tovarășul Bodnaras că P.C.R. vrea să mă numească Patriarh. Poate că vi se pare insolenta declarația mea, dar chiar așa se va
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
cei care mîncau rahat și cei care chipurile n-au făcut-o." Dumitru Iuga a fost unul singur! De-aia l-au și băgat în pușcărie! Nu știi ce intrigăraie era între ei... Se reducea numărul de ore de emisie. Mureau de frică să nu-i dea afară... Se mîncau între ei, se turnau la șefi..." Dar turnătoria la Securitate? " Se turnau și la Securitate..." Se turnau toți la Securitate? "Ei știu, că și-ar fi pus piedică pe culoare, să
Dosare care mai frig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12803_a_14128]