4,695 matches
-
-i cobora încet bikini-ul, îi acoperea cu sărutări pulpele transfigurate de senzații și plăcere. Fata ținea cu o rezistență din ce în ce mai slabă de bikini-ul care cobora fără mare împotrivire spre covorul persan al dormitorului. - Nu, Cris, nu, nu vreau, murmura mereu fata, mângâindu-l și răsfirându-și degetele cu afecțiune prin părul lui, dar tânărul îi acoperi cu sărutări din nou buzele, iar limba îi inundă cerul gurii mângâindu-l cu delicatețe și voluptate. Frământa neîncetat când sânii și mugureii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
timp gândului să se abată Pătrunzi lin, prin a Sărutului Poartă Iar lumea dinafară-ți pare un gol imens Când în Iubire găsești al lumii sens! Pasărea măiastra știe un singur cânt Ce nu-l imită nimeni pe Pământ, Îl murmură doar îndrăgostiții-n noapte Când văzduhul este plin de șoapte! * Constantin Brâncuși (19 februarie 1876 - 16 martie 1957) Dr. Elena ARMENESCU București 19 Februarie 2011 Referință Bibliografică: GÂND PENTRU BRÂNCUȘI / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 52, Anul
GÂND PENTRU BRÂNCUŞI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349607_a_350936]
-
e inima ca floarea de plăpândă Și simt și văd cum râd în floare merii Și-aud cum plânge vița cea de vie, În toate e un semn al Învierii, Al unei împăcări ce va să vie... Adam din mine murmură sub Pom, De-aceeași goliciune i-e rușine, Îți multumesc, Părinte, că sunt Om Și pot grăi Aici și-Acum cu Tine... SĂRUTUL... „Pe cine-L voi săruta, Acela este!” Matei 26,48. Mă mistuie Gândul și nu-l pot
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
mă agresați, Angineriferi Proconsulari Și Dezmăț, călcându-mi drepturile cetățenești în picioare, acum când femeia poate să facă, să ceară, să ofere, să profeseze și să strige orice. Poate vă voi spune despre cele șapte greșeli. Numai șapte? veți sări murmurând: “Degrabă, degrabă să prindem o babă”, Moșcotioți Culiosologi Pamperfarizei. Nu veți afla nimic din secretele părții frumoase ale planetei. Poate doar cele șapte greșeli ale aplicării fondului de ten, greșeli ce ar produce multă suferință doamnelor cochete. Nu știu ce loc ocupă
MIGDALE DULCI-AMARE: „O EVĂ PENTRU FIECARE ADAM” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349681_a_351010]
-
strâns masa, a spălat vasele și a dat mâncare la câine, lucrurile s-au liniștit. Bunicuțu s-a așezat în genunchi cu mine alături, și cu fața spre Răsărit a citit din Biblie, s-a închinat, apoi s-a ridicat murmurând: “ Că a Ta este împărăția și puterea și slava în vecii vecilor, amin!” Bunicuța a plecat în sat, la tușa Dobra a lui unchiu Niculaie Ene, pe care n-o mai văzuse de ceva timp. - Să continuăm povestea, zice bunicuțu
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
fost?”, răcni Hira, accentuând și strigând cuvintele în urechile mele. Dar eu îți spun: bine ai revenit pe tărâmul care îți va aduce un sfârșit grabnic și dureros... Ha, ha, ha..., mi-am reamintit replica din vis. ”Nu înțeleg”, am murmurat, tot mai pierdut. ”Ei bine, dacă vrei să înțelegi, privește repede... Înainte de a muri...”. O mică scenă holografică animată s-a desfășurat în fața mea. Eram eu, mai tânăr cu probabil zece ani, în Palatul Blestemelor Eterne, împreună cu Shira, fiica cea
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
următor? Eu o aud în fiecare zori de zi, atunci când lumea este încă imaculată, când uită, pentru o singură clipă, ce este păcatul... Știu, îți cer imposibilul - tu nu poți auzi o tăcere, tu ești surd pur și simplu...”, am murmurat, ca pentru mine. (1) Aluzie la marele scriitor ceh Franz Kafka. (2) „Dumnezeu iartă”. (3) „Călăreți în furtună” - titlul unei piese The Doors. (4) „Nu plânge, fiul meu. Dumnezeu iartă...”. (5) „Eh, voiam să spun că Dumnezeu a înțeles toate
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
-mi să cred. Da, da. Vorbesc serios. Dă-mi timp o săptămână sau două și încerc să fac rost de numărul lui de mobil. Vedem cât cere pe rețetă - găsim noi o soluție”. Asta ar fi cu adevărat extraordinar”, am murmurat. După ce tânăra thailandeză a plecat, m-am întins pe spate, aproape răsuflând ușurat. Înseamnă că nu sunt invincibili. Am plecat în concediu. M-am dus la mare, la plajă, pentru a vedea, în sfârșit, natura îndeaproape, pentru a nu fi
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
propria satisfacție și pentru propriul amuzament... Atât de tare urăsc bărbații!”. ”Incredibil!”, am rostit, tremurând. Eram cu adevărat șocat. ”Vedeți, că n-am uitat. Învăț repede. Literatura trebuie să aibă conflict, pasiune, nebunie... Nu așa ați spus?”. ”Ba da”, am murmurat, pierdut. ”Exact așa...” S-a lăsat o tăcere adâncă, împovărătoare pentru amândoi. ”De fapt”, reluă Liviu, ”știam și eu asta. Am trișat la început, când v-am trimis acele materiale, ”Divorțul” și ”Vecinul”, care v-au înfuriat atât. Aveam nevoie
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
doua zi o vei lua mereu de la început". "Aha? Și?". "Până azi... Azi s-a întâmplat ceva. Am presimțirea că blestemata asta e o regizoare deghizată... care tocmai adineauri a schimbat finalul unei piese. Dar nu mai pot face nimic", murmură și lăsă arma în pământ. Și astfel, regizoarea narcisistă, cea care nu-și vedea decât propriul interes, cea care condiționa iubirea, într-o sclipire de geniu, a fost atât de autentică, de devotată cauzei, de îndrăgostită de artă, încât a
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
nu le-a rămas de făcut altceva decât să aștepte din nou. După o săptămână, niciun răspuns. Cei trei au început să se agite, să se consulte tot mai des, încercând să găsească o soluție. Erau dezorientați. „Ce ne facem?...”, murmura Dan, care nu mai știa ce să creadă. De altfel, nici ceilalți nu erau mai dumiriți. Când a trecut o lună și nu s-a înregistrat nicio cerere de înscriere, au înțeles: dăduseră greș și de această dată, chiar dacă puseseră
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
spital. Stau la coadă din nou. - Un formular pentru reclamații, vă rog. Persoana cu ecuson de voluntar mă privește din spatele ghișeului ca și cum nu ar înțelege ceea ce-i cer. - Trebuie să aveți un astfel de formular pentru reclamații. - Suntem spital universitar. Murmură voluntara cu la-crimi în ochi. - Vreau să vorbesc cu managerul, vă rog. Colega ei îmi dă două formulare de după ghișeu. Ca să am de rezervă. 13.50 pm. Ies din clădirea spitalului și merg spre stația de autobuz și aștept. Nu
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
să nu mă pierzi, încât m-ai pus să-i omor fratele? Să-mi distrug propria iubire? Să ajung să nu mai am pentru ce să trăiesc? Nu pot accepta. În regulă, v-am iubit pe amândouă... Pe amândouă", am murmurat. "Și eu te-am iubit... Întotdeauna... Și, în plus, trebuia să-mi pun în scenă și piesa...". "Te cred. Dar înțelege că scena se poate umple și dacă tragedia nu e completă, și dacă nu împingi dramatismul dincolo de limitele suportabilului
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
fiecare dintre voi... Promit să nu vă înșel așteptările... Și lasă-mă să-mi scriu singur finalul". "Ufff... E atât de greu să duci o viață dublă... Bine, vom proceda întocmai". Dar va mai veni lumea la premieră?". Da...", am murmurat. "Va veni...". * Mai am doar câteva minute... Două... Aproape unul. Același loc, aceeași oră, aceeași scenă. Repetată la infinit, cu aceiași actori, deși în ipostaze complet diferite, până când unul dintre ei va înțelege că în afara jocului suntem tot noi... Dar
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
perete, cumpărat de Domnul John, tatăl Domnișoarei Jackie din Munții Pădurea Neagră într-un extravagant moment de uitare, domina biblioteca pe doi pereți tapetați - Domnișoara Jackie era gata să explodeze într-o moțoacă obișnuită Măicuța Domnișoarei Jackie se întoarse și murmură cu vocea ca mierea: Fii bună și stai calmă! În ciuda tuturor obstacolelor, geanta de mână era calmă pe biroul Domnișoarei Jackie Măicuța o privea ca pe-o cadră Din zbor, scutură un praf rebel de pe jacheta Domnișoarei Jackie Îi ură
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
ba mi-a sunat mobilul, ba diverși trecători mi-au cerut un foc. În cele din urmă, s-a apropiat de mine după ce am urcat treptele de piatră. „Trăiești!”, exclama, cu uimire și bucurie, în același timp. „Da, desigur...”, am murmurat, nedumerit. „Oh...”. Părea să-și revină foarte greu dintr-un șoc pe care il avusese recent. „N-ai să mă crezi, dar s-a întâmplat ceva îngrozitor... Sunt foarte confuză...”. „După ce mi-ai dat ID-ul, ți-am mulțumit și
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
întrebare ar fi stat sensul întregii noastre întâlniri. „Lumea? O iluzie”, îmi răspunse, apoi se apropie încet și își lipi buzele de ale mele. „Am așteptat atât de mult... Trăiești... Vino, fii lângă mine, simte-mi prezenta...”. „O iluzie”... am murmurat, cuprinzând-o cu brațele. * Am ajuns la intersecție cu un sentiment de ușurare, de eliberare. Avea să fie pentru totdeauna acolo, cântând din vioară ei magică, dând o reprezentație grandioasă în fața unei lumi care își îngroapă sensurile cele mai profunde
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Am dat din cap afirmativ, apoi am îmbrățișat-o. „Aș vrea să mergem la tine acasă”, i-am spus, pe neașteptate. Își lasă privirea în jos, ca și cum s-ar fi rușinat. „Ce e? Am spus ceva nepotrivit?”. „Nu, doar că...”, murmura, încurcata. Am stat să mă gândesc un pic. „Oh... Iartă-mă. Am mare nevoie de tine. Dar dacă cumva ai vreun alt prieten sau e ceva care...”. „Nu, e în regulă. Am avut o amintire trecătoare. Putem merge, mi-ar
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ce?”. „Că sunt moartă deja?”, rosti, și din cicatricea de la gât începu să-i curgă sânge. „Oh, nu... NUUUUU! NU!!”, am răcnit, îngrozit. „Nu, orice, orice pot indura, numai asta nu!”.”NUUUUUUU Stăteam lângă mormântul ei de ore, zile, luni, murmurând continuu aceleași cuvinte: „Vreau să fie totul că la început”... „Vreau să fie totul că la început... Te iubesc”. Acest preț cumplit îl plătesc numai pentru că am vrut sa stiu atunci când nu trebuia. La fel ca Adam și Eva. Pe
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Polițistul de la Circulație s-a îndreptat fix către ea, apostrofându-l pe șofer: „Nu vezi că n-ai voie să parchezi aici? Hai, dispari, până nu te amendez!”. Șoferul a murmurat ceva, ca pentru sine, si a accelerat, dispărând în viteză. M-am întors către față. „Nu vei ști niciodată cât de... cât de greu mi-a fost să reușesc să ajungem la acest început. Artiștii dau aceeași reprezentație, pentru zeci
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
derapat și a izbit cu putere un copac aflat la marginea drumului. Nu au fost supraviețuitori”. „În ce lume trăim...”, zise față, în timp ce stăteam amândoi în apartamentul meu, pe canapea. „Astfel de nenorociri se întâmplă în fiecare zi...”. „Da”, am murmurat, în timp ce o mângâiam ușor pe spate. „Așa e. În fiecare zi...”. „Toți vorbeau, râzând într-o doară, Eu voiam să le spun despre tine, Mă gândeam numai la tine... Eu plângeam, ei râdeau. Ce ciudat! Iar țiganii cântau din vioară
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
IISUS-BĂLCESCU M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea prin neguri și lumine
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
simte o înțepătură profundă în brațul stâng. Buzele ei groase se deschid ca o insectă gata să decoleze. Perișorii de pe brațe fac drepți. Nu mai aude tropăitul cailor care se pierd pe șosea. -Ce, ce? Este tot ce poate să murmure. Iar profilul ei grec perfect se apleacă precum o crenguță de vișin într-un borcan cu murături. Referință Bibliografică: Cu autobuzul / Mariana Zavati Gardner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CU AUTOBUZUL de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350440_a_351769]
-
rupă iarba din jur. Andrei a ținut în ploaie o slujbă pentru veșnica lui pomenire și parcă și-a luat încă o dată rămas bun de la el, mulțumindu-i pentru rolul jucat în viața lui. - O să fiu ca Dometie. Promit - a murmurat el. De atunci nu l-am mai văzut pe Andrei. Am aflat că a plecat la scurt timp pe Athos, dar n-am știut la ce mânăstire sau schit s-a așezat, ori dacă s-a pustnicit. Adevărul e că
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
lume schilodită, într-o lume confuză, pe care, iată, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară! Lumea de azi se găsește într-un continuu process de urâțire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marșul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă. Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanității, în luptă cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]