4,032 matches
-
arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din bătrâni, scund și voinic, cu părul cărunt și mustața răsucită, se Întoarse spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților, că aista-i măria sa Ștefan! Întreaga adunare Îngenunchie, iar cei care aveau cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă voievodul. Și ce faceți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aveau mașini de găurit, în coordonate, cu precizie de micron, care trebuia să stea la o anumită temperatură, mașina, scula și așa era la-nceput. Oricum, faptul că erau mulți meseriași, au fost puși directori de fabrici, Gîlea la IMAMUS, Mustață la CUG, pe Mustață l-am avut eu șef la Mecanicu'-șef... Budacea, cu care ați stat de vorbă, un director bun. Un director..., era complet diferit de ceilalți doi... Ștef era un ardelean, care trecea pe-aicea, la cantină
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în coordonate, cu precizie de micron, care trebuia să stea la o anumită temperatură, mașina, scula și așa era la-nceput. Oricum, faptul că erau mulți meseriași, au fost puși directori de fabrici, Gîlea la IMAMUS, Mustață la CUG, pe Mustață l-am avut eu șef la Mecanicu'-șef... Budacea, cu care ați stat de vorbă, un director bun. Un director..., era complet diferit de ceilalți doi... Ștef era un ardelean, care trecea pe-aicea, la cantină, se ducea la cantină
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
asumă "slăbiciunea" și produc filozofie efemeră de pahar. Mâncarea din cazarmă este atât de infectă, încât o parte dintre colegii mei s-au organizat și au reclamat comandantului unității calitatea acesteia. Plutonierul responsabil, gros și unsuros (la propriu, are mereu mustața din jurul gurii plină de diverse grăsimi) care are grijă de bucătărie năvălește brusc în dormitor și începe să urle: cine a îndrăznit să reclame, de ce nu suntem mulțumiți, de ce nu am venit mai întâi la el pentru a-i spune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
teatral: Ia spune bă, Bănică, este bună mâncarea aici? În plină absurditate, trebuie să joci absurd. Mobilizez toate resursele mele actoricești și cu tonul cel mai serios spun: Este foarte bună domnule plutonier, găsesc că ați fost reclamat pe nedrept. Mustață cea grasă rămâne suspendată pentru câteva secunde în aer, colegii mei nu știu la rândul lor dacă să râdă sau să mă ia la bătaie. Afișând apoi un zâmbet porcin, le spune colegilor mei de uniformă: Auziți, bă, dacă ăsta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
supravegheată tot de mine. Pentru moment mă simt minunat. Dar, ca toate lucrurile bune, simt că nu va dura foarte mult. Într-adevăr, nu a durat prea mult. Două săptămâni mai târziu, soțul lui Madame Shishiné, un iranian mândru, cu mustața pe oală, costum impecabil, mirosind a tutun de pipă, tipul de client al magazinului de lux Davidoff, m-a privit absent timp de câteva minute ce aranjam, ce oficiam în fața cuptorului, așezând înăuntrul acestuia vasele pentru ars ca pe niște
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am plânge cu vorbe ceva ce a murit pentru totdeauna. Ascult melodia Like a Prayer, Madonna, albumul din 1989. O melodie la începutul căreia inocentele mele colege de liceu se simțeau datoare să ne spună nouă, masculilor cu început de mustață, că: "accept să dansăm, dar să știi că nu este blues!" O dulce, hipnotică, îngrozitoare nostalgie fizică mă cuprinde. Am tot scris în acest fals jurnal despre muzică ca vehicul al nostalgiei. Muzica este cu adevărat purtătoare de memorie, așa cum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simplă, dar ingenioasă, de a alege ce soi de orez să planteze pentru a face față unui parazit local. În ciuda recomandărilor din manuale cu privire la tipul de orez indicat, populația mende dintr-o regiune din Sierra Leone a ales un soi cu mustața spicului și bracteele lungi. Autorii de manuale consideraseră probabil că aceste soiuri dau un randament mai mic și că respectivele caracteristici ar Însemna doar pleavă În plus după treierare. Raționamentul țăranilor era acela că mustața spicelor și bracteele lungi Împiedică
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
a ales un soi cu mustața spicului și bracteele lungi. Autorii de manuale consideraseră probabil că aceste soiuri dau un randament mai mic și că respectivele caracteristici ar Însemna doar pleavă În plus după treierare. Raționamentul țăranilor era acela că mustața spicelor și bracteele lungi Împiedică păsările să mănânce boabele Înainte de vremea treieratului. Aceste detalii legate de microirigații și de daunele cauzate de păsări sunt vitale pentru cultivatorii locali, Însă nu apar - și nici nu pot apărea - În schemele generale elaborate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
geniu, timpul oferindu-i operei sale un farmec greu de descris. Frescele bisericilor lui Ștefan cel Mare ne îngăduie să reconstituim portretul marelui domn. Până în 1884, s-a crezut, pornind de la o litografie făcută de Gh. Asachi, că domnul avea mustăți și o barbă impunătoare. Episcopul Melchisedec s-a străduit să îi convingă pe istorici că adevăratul portret al lui Ștefan cel Mare este cel din miniatura de pe o foaie din Tetraevanghelul de la Humor. Întâmpinată cu multe rezerve, opinia episcopului a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici un pic de burtă, semn al unui anumit ascetism bine chibzuit, deși în funcția pe care o deținea și la câte protocoale avea nu se putea zice că nu i se potriveau versurile lui Arghezi: "toate bunătățile / i-au mânjit mustățile!". Însă mustăți n-avea, părul îi era negru și des negru, deși după câte-am aflat, încă nu-l cănea. Tovarășul Miu l-a poftit pe profesorul Loghin să se așeze. A așteptat câteva clipe. Apoi s-a așezat în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de burtă, semn al unui anumit ascetism bine chibzuit, deși în funcția pe care o deținea și la câte protocoale avea nu se putea zice că nu i se potriveau versurile lui Arghezi: "toate bunătățile / i-au mânjit mustățile!". Însă mustăți n-avea, părul îi era negru și des negru, deși după câte-am aflat, încă nu-l cănea. Tovarășul Miu l-a poftit pe profesorul Loghin să se așeze. A așteptat câteva clipe. Apoi s-a așezat în fața acestuia, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
avea vreo 40 și ceva de ani. El fusese arestat de nu știu câte ori, de pe la 16-17 ani, că fusese În Frățiile de Cruce. Și era vesel, avea un tonus deosebit... Era obișnuit cu trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan, cu mustață. Făcuse teologie și drept... Și Întotdeauna Îl ținea un an, doi ani, trei sau patru, și cum Îl ghicea, cum Îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul lui Othello
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la un moment dat când a venit la un fel de inspecție anuală, el și tovarășul Gheorghiu. Era un om mai vârstnic, cam În jur de 50 de ani, cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel și avea un miros vag de votcă sau de ceva... oricum, de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: „Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pot să le spun numele acuma la toți. Și pe urmă de Sorin Botez mi-aduc aminte și de el la Canal, că noi mergeam la lucru și el venea În schimb de noapte și era Înfofolit complet și avea mustața albă de brumă... Așa mi-l amintesc, cu mustața albă de brumă, Înfrigurat tot. Era un băiat foarte inteligent așa, și când eram la izolare ne povestea din Alexandre Dumas și tot felul de romane dintr-ăstea... Era băiat de treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe urmă de Sorin Botez mi-aduc aminte și de el la Canal, că noi mergeam la lucru și el venea În schimb de noapte și era Înfofolit complet și avea mustața albă de brumă... Așa mi-l amintesc, cu mustața albă de brumă, Înfrigurat tot. Era un băiat foarte inteligent așa, și când eram la izolare ne povestea din Alexandre Dumas și tot felul de romane dintr-ăstea... Era băiat de treabă. Vă amintiți când v-au mutat de la Târgșor? Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo, de la elevi, ci o plecat de la careva dintre gardieni... Eu doar bănuiesc, nu știu sigur să zic... Ați putea să-i faceți un portret lui moș Dumitrache? Dumitrache, care s-o ocupat cu noi, era un bătrân cu o mustață de parcă era Stalin la Înfățișare... După revoluție, prima dată când ne-am adunat foștii deținuți politici de la Târgșor... ne-am adunat vreo 400 acolo. Pe când eram Închiși, unu’ dintre deținuți o fost Împușcat. S-o evadat, pe unul nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați auzit de el... E, ăsta ne-a făcut percheziția (râde - n.n.). Eu, pentru că Îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat Îmbrăcat În hainele pușcăriei. Ăilanți era Îmbrăcați În hainele lor. Și eu Îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa și dădeam impresia că sunt pușcăriaș vechi, dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la Început percheziție... Unii spuneau că să bate În Jilava, dar Dincă, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el... E, ăsta ne-a făcut percheziția (râde - n.n.). Eu, pentru că Îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat Îmbrăcat În hainele pușcăriei. Ăilanți era Îmbrăcați În hainele lor. Și eu Îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa și dădeam impresia că sunt pușcăriaș vechi, dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la Început percheziție... Unii spuneau că să bate În Jilava, dar Dincă, cel care ne turnase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
uite, eu am fost preot”... Domne, când l-a luat la o bătaie... Îi plângeai de milă. Ăla: „Lasă pe altu’!”. Și, În final, să uită În spate și mă vede pe mine. „Bă, ia vino mă-ncoa’, ăla cu mustățile mari! Din momentu’ ăsta ești șef de cameră! Tu ce-ai fost afară?” Io am avut și curaj așa, nu prea mi-a fost frică de bătaie, că am fost rezistent. Zâc: „Domne, mai mare În grad ca dumneavoastră!”. „Bă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știu... O liniște și... cum să spun io? O atmosferă... ce nu exista. Și ne Împărtășa În fiecare zi, pe la zece așa. Și era o atmosferă extraordinar de bună... La un moment dat a venit un ordin, așa, care are mustață, barbă și nu avea trecut la dosar treaba asta trebuia terminat. Preotul Iovan, probabil, așa zic eu, n-a avut barbă când l-a arestat... Și, țin minte ca acuma, a venit la etaju’ 4 plutonieru’ Șomlea. Era doi frați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venit la etaju’ 4 plutonieru’ Șomlea. Era doi frați Șomlea acolo... A venit, l-a scos și l-a dus la 99, la camera de gardă. Și a mai luat și un consătean de-al meu. Da’ el nu avea mustață, aveam eu, șmecher... Și i-a dus acolo. Când a venit Înapoi, erau rași, și la popă curgea sânge. Și a venit Șomlea și-i spune lu’ Iovan: „Ia spune-i, mă, lu’ dracu să vie să mă ieie În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să mă ieie În furcă!”. Așa. Eram tineri, na, 23-24 de ani și râdeam, na, acolo... Ce să faci? Că așa era. Da’ nu râdeam de popă, că râdeam de-al nostru, consăteanu’ meu, că și lui i-a tăiat mustața, deși nu o avea... Și așa a mers până când a venit un ordin... Era În iunie... La etaju’ 1, 2, 3 și 4 era plasă. Și te scotea și făceai pe aia... Și ne selecta. Dacă erai distrofic, că așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prin derularea meseriilor și profesiilor sub semnul baladescului pitoresc. O amplă desfășurare de personaje originale configurează atmosfera de epocă, perspectiva fiind a unui umorism superior, a anecdoticului dezvăluit cu voluptate, la modul hilar, în secvențe narativ-reportericești: lui Coșobea cel cu mustăți atât de lungi, acestea îi sunt scurtate ca să îi încapă în sicriu (Coșobea); un colonel xenofob își lasă averea celui mai pauper localnic din urbe, care se nimerește a fi chiar „o evreică - surdă și mută” (Norii); un preot de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
tocmai o bătea la mașină. Într-adevăr, a doua zi dimineață, la puțin timp după ce am ajuns la primărie, doctorul veterinar de la Consiliul Unic, însoțit de instructor, mi l-au prezentat pe noul medic veterinar, un bărbat tânăr, șaten cu mustață, înalt și frumos. Cu un zâmbet plăcut, puțin slugarnic și cu accent ardelenesc, mi-a spus că este hotărât să rămână în comună pentru tot restul vieții. L-am crezut doar în parte, dar m-am bucurat totuși. A dorit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]