KorAP: Find »[drukola/base=musulman & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...175 >

4,361 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

au uitat, sau atunci au preferat băutura care-l transformă pe om în dobitoc târâtor, Cuvântului care făgăduiește Raiul. Una din cârciumile astea e ținută de o evreică, nimeni nu ignoră acest lucru, dar celelalte trei sunt ținute, astaghfirullah! de musulmani. Și de altfel, mușteriii lor nu sunt nici jidovi, nici creștini, după câte știu! Unii dintre ei se află poate printre noi în vinerea asta, plecându-și umili obrazul în fața Ziditorului lor, în vreme ce ieri-seară se prosternau în fața cupei, prăvăliți în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
noi era un viciu; important era să te conformezi învățămintelor Celui-de-Sus așa cum au fost ele înțelese și comentate de cei vechi. „Cine se încumetă să pretindă că se află mai aproape de Adevăr decât au fost Profetul și însoțitorii săi? Dacă musulmanii au pierdut din putere în fața vrăjmașilor lor, este pentru că ei s-au îndepărtat de la calea cea dreaptă, pentru că au lăsat să le fie corupte moravurile și ideile.“ Pentru medic, în schimb, învățămintele Istoriei erau cu totul altele. „Cea mai frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
filosofie și medicină în compania unor poeți pe jumătate beți. Iar Andaluzia era oare în suferință pe vremea când vizirul Abderrahman spunea râzând: «O, tu, care strigi: veniți la rugăciune! Ai face mai bine dacă ai striga: veniți să bem!»? Musulmanii n-au slăbit decât atunci când tăcerea, frica și supunerea le-au întunecat mințile.“ Mi se vădea că tatăl meu urmărise îndeaproape toate acele dezbateri, dar fără a rosti vreodată vreo judecată definitivă. Zece ani mai târziu, cuvintele lui rămâneau lipsite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Alhambra spre a fi arătat sultanului. Nimeni nu l-a mai văzut vreodată. Însă multă vreme încă s-a mai auzit vorbindu-se despre el, din gura medicului, evident, care nu obosea repetând că doar cu ajutorul tunului și-ar putea musulmanii învinge dușmanii, că, atâta timp cât ei nu se vor hotărî să facă rost sau să fabrice un mare număr de asemenea mașini de război, regatele lor se vor afla în pericol. Astaghfirullah predica cu totul altceva: doar prin jertfa luptătorilor pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
au trimis mesageri împovărați de daruri, dar nu nouă, ci lui Ferdinand, că să-i jure că nu vor pune niciodată mâna pe arme împotriva lui! Granada a rămas singură astăzi, căci celelalte orașe ale regatului sunt deja pierdute, iar musulmanii celorlalte ținuturi sunt surzi la chemarea noastră. Ce soluție ne mai rămâne?“ O tăcere grea domnea peste cei de față, care se mulțumeau să scoată la răstimpuri mârâieli aprobatoare. Al-Mulih deschise gura ca și cum s-ar fi pregătit să-și continue

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
asemenea, dreptul, pentru cei care o doresc, să plece dincolo de mare spre Maghreb, luându-și cu ei toate bunurile, cu un răgaz de trei ani pentru a alege, și păstrând libertatea de a-și vinde posesiunile, la prețul cuvenit, unor musulmani sau unor creștini. Iată lucrurile asupra cărora am dorit să obțin acordul lui Ferdinand, punându-l să jure pe Evanghelie că îl va respecta până la moarte, la fel ca și urmașii lui. Am greșit oare?“ Al-Mulih nu s-a oprit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
tărăgăna; asta aș face dacă n-aș umbla decât după laudele proștilor și ale falșilor cucernici. Le-aș furniza solilor lui Ferdinand mii de pretexte pentru a întârzia încheierea păcii. Dar ar fi oare acest lucru cu adevărat în interesul musulmanilor? E iarnă, forțele inamicului sunt mai dispersate, iar zăpada l-a silit să-și reducă atacurile. Se adăpostește îndărătul zidurilor din Santa Fe și a fortificațiilor pe care le-a construit, mulțumindu-se să ne interzică accesul pe drumuri. Peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci, învârtindu-se năuci pe străzi și, tresărind la cel mai mărunt zgomot. Mama m-a tras după ea dintr-o ulicioară într-alta până la Sabika, de unde nu s-a postat ore întregi, urmărind tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
s-au împăcat și ei fără probleme cu stăpânirea creștinilor, rumii, care se dovedeau înțelegători în primele zile ale victoriei. De fapt, viața și-a reluat pe dată cursul în Granada ocupată, ca și cum Ferdinand ar fi dorit să evite ca musulmanii să plece în masă în pribegie. Ostatecii s-au întors la familiile lor chiar a doua zi după intrarea regelui și a reginei în oraș, iar tata ne-a povestit că fusese tratat cu mai multă considerație decât dacă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
a colaborat în cele din urmă cu el așa cum ar fi făcut-o cu orice alt șef al poliției, nu fără să mârâie totuși câte-o ocară atunci când își amintea de speranța pe care odinioară o întruchipase acel om pentru musulmani. Prezența lui Yahya le dădea de altfel asigurări notabilităților orașului, unii cunoscându-l bine, astfel că și unii, și alții au început să-l frecventeze cu mult mai mare sârguință decât pe vremea când era nefericitul rival al lui Boabdil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mai bate capul să-i scoată din robie. Gândește-te la ei, fiule, și ajută-mă să mai răscumpăr vreo câțiva, mai degrabă decât să umbli după o himeră, căci, fii sigur de acest lucru, niciodată pe pământ andaluz un musulman nu va mai putea porunci unui creștin, nici măcar unei creștine. Și dacă te îndărătnicești să vrei s-o recuperezi pe femeia asta, va trebui să treci printr-o biserică“. Dădu drumul unei înjurături și își trecu palmele peste față, înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
îndoială, chiar și în propria ta familie. Oare Cartea Sfântă nu le-a recomandat bărbaților în putere să le ia sub ocrotirea lor? Se cuvine ca la ceasul marilor nenorociri, cum e cea care s-a abătut asupra noastră, un musulman generos să-și ia două, trei sau chiar patru neveste, căci el face o faptă lăudabilă și folositoare comunității, sporindu-și totodată plăcerile. Mâine, e sărbătoare; gândește-te la toate cele care o vor întâmpina cu lacrimi“. L-am părăsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
traversarea mării spre Maghreb se dovedea riscantă începând cu luna octombrie, era mai bine să plecăm primăvara sau, cel mai târziu, vara. Aceluia care voia să rămână îi fusese lipit cuvântul, aflat deja la ordinea zilei, care-l desemna pe musulmanul locuind pe teritoriu creștin: „subjugat“, „mudajjan“, cuvânt deformat de castilieni în „mudejar“. În ciuda acestei denumiri dezonorante, mulți granadini șovăiau. Consfătuirea pe șoptite din patio-ul casei noastre din Albaicin - facă Domnul ca ea să ni se reîntoarcă! - era la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
într-o țară cucerită de necredincioși e oprit de religie, așa cum e oprit să consumi animale moarte, sânge, carne de porc, așa cum e oprit să săvârșești moarte de om. Adăugă, lăsându-și mâna să apese pe umărul lui Saad: — Orice musulman care rămâne la Granada sporește numărul locuitorilor țării necredincioșilor și contribuie astfel la sporirea numărului dușmanilor lui Dumnezeu și ai Profetului său. O lacrimă se scurse pe obrazul bătrânului, înainte de a se pierde, timidă, printre firele bărbii: — Sunt prea bătrân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mai aveau strălucire. Cele mai frumoase case din oraș se goliseră, prăvăliile din suk rămăseseră fără tejghele, vacarmul de pe străzi se stinsese, până și în cartierele sărace. În piețele publice, soldații castilieni nu mai treceau decât pe lângă cerșetori, căci toți musulmanii grijulii cu onorabilitatea lor, dacă nu plecaseră, se rușinau să se arate privirilor. Și ea mai adăugă, cu o voce covârșită de tristețe: — Atunci când nu asculți de voia Celui-de-Sus, e mai bine s-o faci pe ascuns, căci a te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să lase o monedă de aur în mâna vreunui ofițer mai stăruitor. Pe plajă, negustoriile se desfășurau din plin, iar proprietarii ambarcațiunilor erau necontenit mustrați amintindu-li-se soarta pe care Dumnezeu le-o rezervă celor ce profită de pe urma nefericirilor musulmanilor; aparent fără rezultat, deoarece tarifele pentru traversarea mării continuau să crească din oră în oră. Momeala câștigului adoarme conștiințele, iar momentele când oamenii își pierd cumpătul sunt puțin propice mărinimiei. Resemnați, oamenii își dezlegau baierile pungii, făcând semn familiei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pământului ca pe o insectă dăunătoare. O, Doamne, judecă-mă chiar astăzi, căci conștiința mea e mult prea greu de dus. Tu mi-ai încredințat cel mai frumos dintre orașele Tale, Tu ai pus în mânile mele viața și cinstea musulmanilor, pentru ce nu mă chemi să-mi ceri socoteală? Khâli nădușise, la fel ca toți cei din preajma lui Boabdil. Acesta era livid ca un spic de șofran. S-ar fi putut spune că sângele lui regal îl abandonase pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
persoane au fost date chinurilor o dată cu el. De mai multe luni, veștile cele mai îngrijorătoare ne ajungeau la urechi venind dinspre fosta noastră patrie, dar puțini erau cei care prevedeau catastrofa ce avea să se abată asupra celor din urmă musulmani din Andaluzia. Totul începuse cu sosirea la Granada a unui grup de inchizitori, călugări fanatici care au proclamat din capul locului că toți creștinii convertiți la islam erau datori să se întoarcă le religia de început. Câteva persoane s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
s-a răspândit, pe străzi au răsunat chemări la luptă. Dintre toți oamenii de vază ai cartierului Albaicin, Hamed rămăsese singur pe loc, nu ca să se apropie de dușman, ci pentru a-și continua misiunea căreia îi închinase viața: dezrobirea musulmanilor captivi. Date fiind nobila sa activitate și vârsta sa, dată fiind ura ținută în frâu până atunci în cartier, reacția musulmanilor nu s-a lăsat așteptată. S-au înălțat bariere în calea dușmanilor, au fost masacrați soldați, funcționari, călugări. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
pe loc, nu ca să se apropie de dușman, ci pentru a-și continua misiunea căreia îi închinase viața: dezrobirea musulmanilor captivi. Date fiind nobila sa activitate și vârsta sa, dată fiind ura ținută în frâu până atunci în cartier, reacția musulmanilor nu s-a lăsat așteptată. S-au înălțat bariere în calea dușmanilor, au fost masacrați soldați, funcționari, călugări. A fost o adevărată răzmeriță. Desigur, orășenii nu erau în măsură să țină piept armatei de ocupație Cu câteva arbalete, câteva săbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
câteva bâte, ei interziseră trupelor castiliene accesul în Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul sfânt. Însă, după două zile de lupte, au fost striviți. Și a început masacrul. Autoritățile proclamară că toți musulmanii aveau să fie executați pentru rebeliune împotriva suveranilor, adăugând în chip insidios că ar putea scăpa doar cei care s-ar fi convertit la creștinism. Străzi întregi din populația Granadei s-au lăsat atunci botezate. În unele sate din munții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Nimeni nu mai putea spune „Allahu akbar“ pe pământul Andaluziei, unde, vreme de opt veacuri, glasul muezinului îi chemase pe fideli la rugăciune. Nimeni nu mai putea recita Fatiha la mormântul părintelui său. Cel puțin nu în public, căci acei musulmani convertiți de-a sila refuzau să-și renege religia. Ei au trimis la Fès mesaje sfâșietoate. Fraților, spunea una dintre epistolele lor, dacă la căderea Granadei am dat greș cu datoria noastră de a porni în pribegie, a fost doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
cu el sau să-i pună la îndoială răspunsurile. Este adevărat că problema, așa cum o punea el, cerea o profundă cunoaștere a Legii și a Tradiției, dar și un mare curaj în interpretare: a accepta ca sute de mii de musulmani să renege credința în Profet era de neconceput; a cere unei populații întregi să moară pe rug era monstruos. Mi-aduc de asemenea aminte de vorbele oranezului, rostite cu voce caldă și senină: — Fraților, ne aflăm aici, Domnul fie lăudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
nu se strămutaseră, trăiau cea mai cumplită dintre torturi, muftiul le dădu numele de Ghuraba, Străini, referindu-se la Cuvântul Trimisului lui Dumnezeu: „Islamul a început străin și va sfârși străin. Raiul este al Străinilor“. * * * Pentru a-i chema pe musulmanii din toate ținuturile să-i salveze pe acei nefericiți, comunitatea granadină din Fès a hotărât să trimită niște soli la principalii suverani ai islamului, Marele Turc, noul Sufiu al Persiei, sultanul din Egipt și mulți alții de mai mică însemnătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
trebuie dată ca răsplată unui negustor bătrân la încheierea unei învoieli? — La vârsta mea, doar naivitatea mai izbutește să mă scandalizeze. M-am întors spre maică-mea, arțăgos: — Și tu crezi că individul ăsta are dreptul să stoarcă bani de la musulmani, să-și ia o sută de neveste în loc de patru, să-și bată astfel joc de Legea lui Dumnezeu? Ea își află adăpost îndărătul unui verset de revelație divină: — Omul devine răzvrătit de îndată ce se pomenește în belșug. Fără s-o salut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]