1,379 matches
-
laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă". Această descriere a iubirii o reprezintă pe cea adevărată, cea care dă atâta flexibilitate personalității umane. Dacă lipsesc doar câteva elemente din descrierea apostolului, deja ea nu mai este dragostea pură, adevărată. Iubirea reprezintă o frântură din
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dovedit nu doar că se pot sincroniza cu mișcări și curente de amploare universală, precum literatura absurdului și postmodernismul, dar că le pot chiar premerge. Deși fiecare capitol al lucrării poate constitui punctul de plecare al unui nou demers critic, nădăjduim că am reușit să atingem obiectivele centrale: marcarea diacronică a înrâuririi produse de opera lui Caragiale asupra literaturii românești, urmărind totodată evoluția comicului și a absurdului în cadrul acesteia, precum și construcția unui corpus de texte genealogic înrudite, întrucât toate găzduiesc, într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reușit acum cu destulă trudă să ridicăm aceste clădiri noi care să poată primi omenește mulțimea de credincioși veniți din toată țara la sărbătorile noastre, N-aș vrea să par acum inoportun și să-ți tulbur liniștea pe care Dumnezeu nădăjduiesc că ți-a adus-o în suflet, după suferința operației îndurate astă-toamnă, dar nădăjduiesc că vindecarea ta s-a împlinit în tot timpul acesta, Îți scriu cu speranța că foarte curând vei putea să-mi dai un semn de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
omenește mulțimea de credincioși veniți din toată țara la sărbătorile noastre, N-aș vrea să par acum inoportun și să-ți tulbur liniștea pe care Dumnezeu nădăjduiesc că ți-a adus-o în suflet, după suferința operației îndurate astă-toamnă, dar nădăjduiesc că vindecarea ta s-a împlinit în tot timpul acesta, Îți scriu cu speranța că foarte curând vei putea să-mi dai un semn de cele ce-ai de gând cu lucrarea ce ți-a fost încredințată în biserica cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ioan îmi încredințează pictura din biserică, vrea însă să știe dacă mai există în mine dorul acela care și părintele îmi explică în câteva cuvinte că are el motivele sale de a proceda astfel, deocamdată nu mi le poate dezvălui, nădăjduiește însă ca motivele lui de taină să nu vină în contradicție cu ascunsele căi ale Domnului, să sperăm, părinte! Îmi cere să-i transmit cât mai degrabă răspunsul meu, 12 martie, răspunsul meu este da și a plecat astăzi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reflecție a bătrânului inflexibil despre Ceață, încă o expresie a unei notații fundamentale din Cum se face un roman, valabilă pentru întreaga operă a lui Unamuno și valabilă și pentru noi, cei ce murim pe rând în succesiunea morților sale, nădăjduind să învingem Cerul prin speranță: „Speranța vie învinge voința divină! A crede în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri!“ București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acel bărbat care... Era ceva care-i unea. — Vin, domnule - începu cu suspușenie Mauricio -, spre a vă mulțumi pentru favoarea deosebită pe care, prin intervenția Eugeniei, ați binevoit să mi-o faceți... — Nu aveți de ce să-mi mulțumiți, domnule, și nădăjduiesc că de acum înainte o veți lăsa în pace pe cea care îmi va fi soție. Dar cum, eu unul n-am necăjit-o câtuși de puțin! Știu ce spun. De când m-a alungat, și bine-a făcut că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că istoria Cavalerului a scos-o dintr-o carte arabă a lui Cide Hamete Benengeli, vrea să ne spună că n-a fost o simplă născocire a fanteziei sale. Apariția lui Cide Hamete Benengeli ascunde o învățătură profundă pe care nădăjduiesc s-o dezvolt cândva. Pentru că acum sunt nevoit să trec, dus de hazardul comentariului, la altceva. La locul unde Cassou comentează ceea ce am spus și-am scris, și încă de multe ori, despre Spania mea, și anume că ea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cap, cu mirare prefăcută. — Ei bine, nici c-ar fi putut fi mai Încântat. Nu c-ar fi vrut să se lipsească de mine - a zis că nu știe cum o să se descurce fără mine. Dar s-a vădit că nădăjduia că o să mă Înscriu voluntar Încă de când izbucnise războiul. Care va să zică, gândeam amândoi la fel de două săptămâni fără să... O bătaie grăbită În ușa căsuței Îl făcu pe Burgess să Își Întrerupă povestirea chiar Înainte de final. Era Minnie Kidd, cu un șal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bucătărie, dezbat incitați știrile. — Eu zic că ar fi trebuit să-i spună, se pronunță Joan Anderson. Dacă moare peste noapte? — Ah, nu mai spune una ca asta! zice Minnie. — Bătrânul filfizon n-o să dea Încă ortul popii, spune Burgess. Nădăjduiesc doar că mâine, când or să-i spună, o să fie În stare să priceapă. Oricum, ar trebui să bem un păhărel În sănătatea lui, nu? Ce zici, doamnă Anderson? Joan răspunde că bea Întotdeauna cu plăcere un pahar de porto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrisoarea luni de zile, căutând zadarnic o ocazie pentru a face uz de ea. În prima sa călătorie către Europa, În luna decembrie a anului precedent, Împreună cu sora sa, Clara, și cu fiica acesteia, Claire, se oprise inițial la Londra, nădăjduind să Îl găsească pe Henry acolo, dar aflând că el părăsise orașul, pentru a petrece Crăciunul la Paris. Traversase Canalul Mânecii spre Franța imediat după Anul Nou, dar el se mutase În Italia. În fine, Îl prinsese din urmă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu o caligrafie ordonată. — A, pentru asta mă tem că e prea târziu, Îi răspunse el. În plus, probabil că aș aduce-o pe biata femeie În pragul nebuniei cu bâjbâiala mea după le mot juste. — E drept, eu nu nădăjduiesc să ating același stil desăvârșit ca al tău, zise Du Maurier modest. — Nu, nu, dragul meu, nu asta am vrut să spun, Tu ai o elocvență naturală și neforțată, pe care ți-o invidiez. Continue, mon bon! În lunile următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de dl Ibsen. Era limpede că nu cronicile aveau să aducă succesul spectacolului, de aceea speranțele atârnau acum de ceea ce Compton numise „păreri care trec din gură În gură“. Timp de câteva săptămâni urmăriră câștigurile modeste de la casele de bilete, nădăjduind În zadar Într-o schimbare În bine. Henry i se văită lui Alice că avea de Îngrijit doi invalizi, pe ea și piesa, dar gluma ascundea un sumbru presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar acum, Alexander recunoscu și că acceptase, În principiu, să monteze, imediat după ea, o piesă a lui Henry Arthur Jones. Lăsă să se Înțeleagă că se Îndoia că textul lui Jones avea să fie gata la timp și Henry, nădăjduind În mod egoist că avea dreptate, se puse pe treabă pentru a termina Guy Domville (după cum căzuseră acum de acord să o intituleze), pentru a fi pregătită să intre În producție În clipa În care se decidea Închiderea seriei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sens. Îi răspunse pe loc că trebuie să Îi fi lăsat drei Woolson o impresie greșită În legătură cu seriozitatea intențiilor sale, că era doar un vis cu care cocheta din când În când, care nu avea nici o perspectivă de realizare practică. Nădăjduia că dna Curtis avea să Îi transmită acest mesaj și lui Fenimore. În aceeași scrisoare, menționă că s-ar putea să viziteze Italia În cursul iernii, dar că Învățase din experiență să nu Își facă planuri prea ferme. Și aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ușor, iar el va putea lua prânzul la Reform. — Să strâng masa, domnule? Tresări; nici nu observase că Smith intrase iar În cameră. Da, da, te rog. Mulțumesc, Smith. Se ridică, adună plicurile și le duse, Împreună cu ziarul, În birou. Nădăjduia să Îi apară În intestine o senzație care să precipite o evacuare, dar nu avu noroc. Se așeză În fotoliu, răsfoind ziarul fără a găsi nimic care să Îi rețină atenția mai mult de câteva clipe. Din Europa Răsăriteană păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un gentleman. Femeile mâncau portocale și prăjituri pe care le aduseseră cu ele În pungi de hârtie cafenie, trecându-și sticle cu suc de ghimbir. Majoritatea bărbaților ieșiră În căutare de băuturi mai tari și se Întoarseră mai bine dispuși, nădăjduind să vadă ceva divertisment mai robust În actul al doilea.] „- Ceai, lady Markby? — Nu, mulțumesc, draga mea. Am promis că mă duc zece minute să o văd pe biata lady Brancaster, care e tare necăjită. Fiica ei, o fată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai spuse o dată „Fii bun cu ea“ și Închise Încet ușa. O clipă mai târziu, apăru În culise, pe partea cealaltă, ștergându-și transpirația de pe frunte cu batista. Pe deasupra scenei unde ceilalți doi actori schimbau ultimele replici - „Doamnă Peverel... voi nădăjdui“ „Așteaptă!“ - Îl zări pe Henry și Îi aruncă o privire pe care acesta nu reuși să o descifreze. Apoi cortina căzu și se auzi sunetul aplauzelor, unul cum nu mai auzise niciodată. Erau puternice și prelungite, dar, printre bătăile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
banii ăștia. Dar dumneata, domnule Wells? Te Întreții din scris? — Încerc. Am predat la un colegiu cu cursuri prin corespondență, dar am abandonat. — Ești căsătorit? — Sunt În proces de divorț și locuiesc cu femeia pe care o iubesc, spuse Herbert, nădăjduind să Îl impresioneze astfel pe liber-cugetătorul Shaw. — Sună costisitor, comentă sec irlandezul. — Sunt convins că Îmi pot câștiga traiul atâta timp cât mă ține sănătatea, zise Herbert. Tocmai am vândut la The New Review o povestire În foileton, pe o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi lăsă să termine vinul și urcă la etaj, să vadă dacă cel mic dormea bine. Warren Îl Întrebă ce scrie și Îi povesti despre Vechiturile, pe care Atlantic acceptase, din fericire, să o publice În foileton și pe care nădăjduia să o termine până la finele anului. Și piese de teatru ai să mai scrii? Sper din tot sufletul că experiența nenorocită din ianuarie nu te-a convins să renunți. Șovăi o clipă să rupă legământul de tăcere pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cruzime În presă și mai mulți prieteni Îi mărturisiseră Între patru ochi dezamăgirea față de noua carte. Cun aveau să o privească pe Martia, când aveau să ajungă la ea? Cei care făceau comerț cu reputații pe piața literară și care nădăjduiau, după cum Kiki Însuși profețise, că, după succesul lui Trilby, avea să urmeze o cădere, Își vor manifesta cu bucurie disprețul față de Marțian. Nu avea nici cea mai mică dorință de a-i Încuraja, dar, cinstit vorbind, nici nu avea argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și În drumul estetic dificil pe care și-l croise și Îl urmase cu atâtea eforturi - În ciuda tuturor acestora, trebuie să i se fi părut că a dat greș În a-și impune viziunea asupra conștiinței colective a lumii, așa cum nădăjduise să facă atunci când Își Începuse cariera literară. De aceea, este tentant să te lași purtat de imaginație și să te Întorci În timp, până În după-amiaza aceea de la sfârșitul lui februarie 1916, să te strecori În dormitorul mare al apartamentului 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
proprii În Leandro Alem și Tucumán. Ah, preadevotata și nestatornica Madame Hsin! În timp ce cu ochiul drept plânge moartea amicului, cu stângul trebuie să râdă, ca să-i scoată din minți pe marinari. Dar, vai mie, să nu vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
verde. Nu-i curajos cel care calcă tigrul pe coadă, ci cel care, ajungând În inima codrului, adastă clipa Încă de la facerea lumii hotărâtă pentru saltul său mortal. Zis și făcut: am stat cu perseverență cocoțat În salcia din fund, nădăjduind, precum salamandra, să mă pot arunca În foc, la primul strigăt plin de delicatețe scos de Madame Hsin. Pe bună dreptate se zice că vede mai bine un pește de pe acoperiș decât o familie de vulturi de pe fundul mării. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
neînzestrat, cel mai ignorant e deja actor, chiar tu Însuți; viața e libretul. Înflorește o artă E incredibil, dar sintagma arhitectură funcțională, pe care oamenii din birou nu o emit fără să surâdă cu milă, continuă să fascineze marele public. Nădăjduind să lămurim conceptul, vom trasa În linii mari complicata panoramă a curentelor arhitectonice la modă În zilele noastre. Originile sale, deși foarte apropiate În timp, se pierd În ceața polemică. Două nume Își dispută intâietatea: Adam Quincey, care În 1937
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]