1,401 matches
-
era cu adevărat genial: — Uită-te, Îmi spunea el. Uită-te bine. Vedeam, unul lîngă altul, chipul vesel al preotului iezuit și corpul cambrat al unei femei care nu lăsa să-i fie ignorat nici unul dintre farmece. — Ei bine, François, nădăjduiesc că Îți vei aminti de imaginea asta. CÎnd te vei căsători, să alegi o bucățică bună. Mai avea și alte fotografii? De ce nu le scosese pe toate? După ce mă auzise la spovedanie, se gîndise oare că aceea era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le dea În legătură cu Cehoslovacia, abandonată din motive de coexistență pașnică zbirilor lui Brejnev. Medicul acela nu acceptase să-i plătesc. Ar fi cel mai elementar lucru să-i scriu o scrisoare În care să-l Înștiințez că mă simt bine, nădăjduind că scriindu-i mă voi simți Încă și mai bine. Am pregătit un ceainic cu Lapsang Souchong și am instalat pe terasă o măsuță de joc cu picioare rabatabile, care se afla În salon. Mi-am scos din valiză o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
invocarea ajutorului divin al lui Apollon, zeul care-i este îndatorat pentru primirea caldă făcută lui odinioară când a fost trimis de Zeus să slujească timp de un an un muritor drept sancțiune pentru uciderea ciclopilor. Casa părintească de unde Admetos nădăjduiește o clipă că i-ar putea veni salvarea îi apare ca un cuib, spre care duce o cărare albită de lună (I, p. 196). Tatăl, care a observat larga pată de umbră ce-i însoțește fiul (I, p. 203), este
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
celor care i-au pricinuit toate vechile nenorociri, căci presimte că îl vor face să plătească scump lămuririle lor : mi-e teamă de prețul pe care mi-l vor cere zeii pentru a răspunde la întrebarea mea (I 1). El nădăjduiește să întâlnească un trecător în stare să-i arate drumul pentru a nu mai fi silit să implore ajutorul de sus ce s-ar putea dovedi mai cumplit ca pribegia (Decât să le cer lor, lor care m-au năpăstuit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi cald? Impulsul destructiv caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O singurătate neîndulcită de înduioșări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului în adâncime are de privit numai o problemă: ce direcție trebuie să dăm singurătății, acest cadru ideal al ruinei și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
instrument de mediocritate. Ne agităm, credem și gândim ca să ne scuzăm existența. Este ca și cum cineva ne-ar privi din altă lume cu dispreț, iar noi, pentru a nu cădea victime ale dezgustului său, ne justificăm prin gesturi, vorbe și fapte. Nădăjduim astfel să obținem îndurarea sa, iertarea curiozității de a fi. - Iar când acel cineva e botezat Dumnezeu, împodobim jalnicul nostru spectacol, ca și cum acesta ar fi altceva decât oglinda Marelui Amărât. Totul mă rănește și raiul îmi pare prea brutal. Orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici În justiția care l-a dezavantajat adesea prin deciziile sale. Astăzi, Însă pentru el și alți nedreptățiți mai exista și Instanța cea mare - de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la Strassbourg. Cartea mea vorbește și despre această posibilitate. Să nădăjduim că nici lupta lui Alexandru Malin Tăcu și a altora că el - pentru că au fost și au rămas numeroși luptătorii, nu rămâne zadarnica! istanța de la vremea când feciorul lui Ghiță Tăcu din Burdusaci Își exprimă bucuriile și necazurile În fața reporterei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui de moarte, fără să se implice nici pe sine, nici pe el. — Nero? șoptește sugrumat Seianus. Tiberius își cumpănește atent răspunsul: — Vezi tu, dragul meu, pentru orice muritor hotărârile pe care le ia atârnă de folosul personal pe care nădăjduiește să-l aibă. Îl privește compătimitor. Alb la față, Seianus își controlează cu greu mâinile să nu tremure. — Soarta mea, în calitate de viitor împărat, este însă cu totul deosebită. În cele mai mici fapte din viață, trebuie să țin seama de ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
culoar. Mașina-i mulțumi politicos și-i returnă credit cardul. Ca mai toate lucrurile de pe Gateway, distribuitorul era inodor. La fel ca lichidul întunecat care curgea din el. Despre gogoși, nici să nu mai vorbim. ― I-ai aranjat, declară Burke nădăjduind să-i mai ridice moralul. Ea îi fu recunoscătoare, chiar dacă nu reușise. Dar nu avea nici un motiv să-și verse focul pe acest bărbat. Mai multe bucăți de zahăr și puțină frișcă sintetică reușiră să-i dea un oarecare gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ochi cu veselă murdară, deși spălătorul de vase era gol. Purta un halat care, parcă îmbătrânea la fel de repede ca și proprietara lui. În camera de alături, lângă pat era un morman de cearșafuri și cuverturi. Jones dădea târcoale prin bucătărie, nădăjduind că va da peste vreo bucățică mai de doamne-ajută. Zadarnică osteneală. Bucătăria se menținea într-o stare de curățenie acceptabilă, în ciuda lipsei de cooperare a ocupantei acestor locuri. ― Hei, Bob! behăi un glas din ecranul mural. Se aude că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rog", ceea ce o făcu răbdătoare până când în locul lor apăru figura lui Burke îl trezise, ochii bărbatului erau pe jumătate deschiși; era neras, dar schiță un zâmbet când o recunoscu. ― Da? A, Ripley. Salut. ― Burke, să-mi promiți un singur lucru. (Nădăjduia că era prea puțină lumină ca interlocutorul să-i poată vedea expresia.) Că sunteți hotărâți să-i omorâți și nu să-i studiați sau să-i aduceți pe Pământ. Ci doar să-i frigem, să-i stârpim odată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
plângă în hohote. Femeia simțea cum curgeau lacrimile pe gâtul ei. O legănă în brațe murmurându-i cuvinte de alinare. Apoi închise ochii pentru a strivi propriile-i lacrimi, temeri și prezența morții care bântuia centrul de exploatare din Hadley, nădăjduind că va putea să-și țină legământul. Lovitura de teatru care avusese loc își avu corespondentul în sala vecină. Hudson strigă triumfător. ― Ha! Gata, am reușit! Le-am reperat. Dați-mi o mașină ca lumea și vă găsesc portofelul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
brațele pentru a-și apăra fața. I se mai întâmplase să fie în această situație primejdioasă: la bordul capsulei de salvare a lui Nostromo, așezată la un alt post de pilotaj, fiind momeală pentru o altă creatură de acest fel, nădăjduind că o va expulza prin sas. Dar transportorul ăsta nu putea fi represurizat și ea nu beneficia nici de protecția iluzorie a unui scafandru spațial. Nu avea ce vicleșug să încerce și nici vreme să găsească vreunul. Călcă pedala frânei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai și confesează. Înțeleg prin sinceritatea ce anume?: impetuozitate, mers până la capăt (desigur, cu pudori lingvistice inerente unui discurs civilizat), autolivrare performantă și neamăgire. Sunt convinsă că acest lucru nu poate deranja decât dacă este perceput În chip fundamentalist. Ceea ce nădăjduiesc să nu se Întâmple. Mi-a plăcut Întotdeauna sfătoșenia cărților pe care le-am citit. Nu pentru presupusa Înțelepciune a acestor sfaturi, ci pentru epicitatea lor. Căci În sfătoșenie există Întotdeauna și o poveste. Iar povestea, ei, da, povestea este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
săpun, două mici haltere, un ponei, mă rog, tot ce trebuie. Am adus și dinții - zise Metodiu, scoțând săculețul. — Excelent! - făcu Bijinski. Mi-am dat seama imediat că sunteți oameni de înțeles. Episodul 122 IOVĂNUȚ REDIVIVUS Cetitoriul acestui îndelungat și - nădăjduim - folositor exercițiu de narare va fi băgat de seamă fără doar și poate că de multe episoade atenția distributivă a autorilor pare să fi slăbit; în adevăr, cum altfel s-ar putea explica faptul că un atât de promițător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
or să mai fie și altele, multe altele... Vai de capul „liberaților”... Tata a murit În 1967, n-a mai apucat „și altele”: Praga, Kabul - iar pentru că tot vorbim de ucraineni: Fântâna Albă, Lunca, masacrele din aprilie 1941... Bietul tata: nădăjduia din toată inima că exagerează atunci când spunea ce spunea despre Rus... Și despre Ucrainean... TRĂIASCĂ GUTENBERG! Stau În calidor. În calidorul casei. Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor și tremur. Tremur acum, pentru tremuratul de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răul din noi și din jur, dar singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, al sfinților și îngerilor, nu putem rezista tentațiilor și atacurilor de tot felul. De multe ori am spus, cei care îl iubim pe Dumnezeu din suflet, suntem frați. Nădăjduiesc să apuc ziua în care va exista pe pământ o singură religie, a iubirii, celelalte se vor rușina în fața adevărului sfânt. Adevărul va ieși la suprafață, dar haideți ca împreună, toți cei care o cunoaștem pe Sfânta Fecioară Maria să
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
întâmplat în imediata lor apropiere. Fumau și mâncau semințe. Alți tineri, în sala de sport de la Școala nr. 4 băteau zgomotos mingea în timpul slujbelor de seară, iar bătaia aceea ritmică a mingii era o sfidare a tot ceea ce se întâmpla. Nădăjduiesc, va veni și la noi vremea în care oamenii vor sta în genunchi în timpul Sfintei Liturghii, în stradă, pentru că nu mai încap în biserici, cum se întâmplă la ruși. Sunt în Vaslui biserici care nu sunt nici măcar pe jumătate pline
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
citea, se vorbea, se așezau temeliile viitorului, se punea la cale izbăvirea neamului, căci mai ales aceasta era preocuparea de căpetenie a maestrului: ce putem face pentru țara care trecea prin vâltoare cu capul la fund și pe care abia nădăjduiam să o scoatem leșinată pe malul pustiu de viitura apelor. De aici planuri de acțiuni mari și adânci. Partid al ordinei, ligă a dreptății, reviste, gazete și alte organe active care ca varga magilor căutau să trăznească și să tămăduiască
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Cârjă, D. Iov, I. Valerian, Ioan Antonovici, Virgil Duiculescu, N.N. Vasiliu și G. V. Botez, spiritul bârlădean și scopurile publicisticii s-au păstrat: „Desfășurând de pe zidurile vechii cetăți de cultură, care a fost Bârladul, steagul credințelor și aspirațiilor de odinioară, nădăjduim să reușim să strângem din nou rândurile luptătorilor vechi și noi, pentru a începe cu toții munca de desțelenire a ogorului, deopotrivă de scump fiecăruia. Faima de altădată a Palodei, vechile ei tradiții culturale, exemplul fecund al înaintașilor, sperăm să fie
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
continuator a lui Alexe Mateevici și admirator al lui Aron Cotruș (căruia Îi și dedică un poemă. Deși un text se numește Anxietate, deși admite cu Heraclit că Toate curg, el crede În Decebal și În legende; Îl luminează Ștefan-Vodă, nădăjduiește În Învierea Basarabiei martire și caută sprijin În Codrii Lăpușnei și ai Orheiului - „Eu vin să Înseninez pe cel ce moare... Eu vin s’aprind lumina ce se stinge”. Cuvântul se vrea o formă de Eshatologie. Îl țin În loc Meșterul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
proprii În Leandro Alem și Tucumán. Ah, preadevotata și nestatornica Madame Hsin! În timp ce cu ochiul drept plânge moartea amicului, cu stângul trebuie să râdă, ca să-i scoată din minți pe marinari. Dar, vai mie, să nu vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
verde. Nu-i curajos cel care calcă tigrul pe coadă, ci cel care, ajungând În inima codrului, adastă clipa Încă de la facerea lumii hotărâtă pentru saltul său mortal. Zis și făcut: am stat cu perseverență cocoțat În salcia din fund, nădăjduind, precum salamandra, să mă pot arunca În foc, la primul strigăt plin de delicatețe scos de Madame Hsin. Pe bună dreptate se zice că vede mai bine un pește de pe acoperiș decât o familie de vulturi de pe fundul mării. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
neînzestrat, cel mai ignorant e deja actor, chiar tu Însuți; viața e libretul. Înflorește o artă E incredibil, dar sintagma arhitectură funcțională, pe care oamenii din birou nu o emit fără să surâdă cu milă, continuă să fascineze marele public. Nădăjduind să lămurim conceptul, vom trasa În linii mari complicata panoramă a curentelor arhitectonice la modă În zilele noastre. Originile sale, deși foarte apropiate În timp, se pierd În ceața polemică. Două nume Își dispută intâietatea: Adam Quincey, care În 1937
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la Mott, dar către mare nu-l trimisese și nu-l atrăsese nimic. Știa că mai are foarte puțin, vreo patruzeci de kilometri pînă la mal, dar nimic nu arăta. Gara mirosea a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]