1,095 matches
-
un telefon, vrei să-ți arăt că dau și eu, uite-acuma vine! lasă-l, mă, că e prieten vechi, prieten de-al meu, vechi! îi boschetar, boschetar simplu! apa Bîrladului tăiată întîi, ...trec ape fără punți /Naintea lor se-nalță puternic vechii munți necontenit veghează la domesticit drumuri, să intre și ele în călătorie, Bîrzești firul tău de păr încurcat în clapeta mobilului, controlor și celălalt, amîndoi, da, fată! te duce cît te-ar fi dus textul vorbit, dacă îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Zainescu, 1994, p. 104). Sunt reproduse fragmente care monumentalizează trecutul istoric și cultural al poporului român, continuând paradigma legendarului național: "În fața scundelor și sărăcăcioaselor chilii, unde-acum optzeci de ani dascălul Lazăr punea în mâna copiilor cea dintâi carte românească, se-nalță falnic palatul universității, iar pe locul acela sfânt s-au așezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr - poetul, eroul și apostolul"; sau: "Românii au fost un neam statornic și viteaz, cu mari conducători de țară: Burebista, Decebal, Mircea, Ștefan
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dăruiau cu multă larghețe nuci, mere, struți, bani, bomboane, covrigi și câte altele. Copiii cântau la fereastra gospodarului unu sau două colinde dintr-un repertoriu foarte bogat, din care nu lipseau : «O ce veste minunată», «Trei păstori», «Domn, Domn să nălțăm», «Nașterea Ta Christoase». Dar dintre multele colinde frumos interpretate de copiii de altă dată ai satului nostru, noi vom reda numai căteva și numai din cele cântate îndeosebi aci la noi: Raze albe de lumină Azi e ziua ca să vină
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în care deseori sunt evocate plaiurile, locurile sale natale. Ne-am permis să-i subtilizăm câteva creații cu care să ne îmbogățim lucrarea: Piatra Dracului De vânturi și de ploi biciuit, de-arșiță, de ger, Pleșuvul colos de granit se-nalță la cer. Un colț din Buteanu pornit, o punte spre hău Spre vale s-apleacă gătit în strai de duh rău. În zi însorită, străjer al Bâlei-Cascadă, Se leagă cu vârfu-i de cer în munți de zăpadă. În soare, în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica creștină, a ei catapeteasmă/ De-un fulger drept în două e ruptă și tresare;/ Din tainiță mormântul atuncea îi apare/ Și piatra de pe groapă crăpând în două sare;/ Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88. Meditația eminesciană se declanșează și atunci când cimitirul doarme și crucile veghează 89. Senzația răcorii este asociată cu răceala morții, dar nu numai: Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori/ Trece-o suflare sfântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
va avea aceeași soartă, cu deosebirea că aceasta din urmă își va acompania moartea cu propria-i cântare. O muzică atât de rafinată se întrețese în Mortua est!, încât din durerea morții răzbate doar vraja ei diafană: O rază te-nalță, un cântec te duce/ Cu brațele albe pe piept puse cruce,/ Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier/ Argint e pe apă și aur în aer176. În tinerețea ipoteșteană înclinația poetului spre o imaginară criptă, după moartea prematură a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tot înaltul,212 ci se întoarce în locul lui menit din cer213 pentru a-și revărsa lumina binefăcătoare. În unirea celor două entități complementare apar câteodată imagini de o transfigurare apocaliptică: iubita tinereții, moartă, este o dulce întrupare de-omăt214, care se-nalță în slăvile cerului, dar care nu-i încă înger. De aceea, poate, imaginile pregnante ale dezastrului: Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă/ Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă -/ Părea că-n somn un înger ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îngerului este zborul, poetul găsește chiar Locul aripelor, numai că tot în stilul imaginativ al picturilor prerafaelite și ale Renașterii. Locul aripelor albe se simte numai în zborul invers al îngerului căzut întâmplător pe pământ: Locul ciunt unde aripa se-nalță albă c-argintul/ Când tu înger încă-n ceruri pluteai dulce, fericit,/ Locul de-unde-apoi căzură când tu, vizitând pământul/ Te-ai uitat... și-n lumea asta ca copilă te-ai trezit 221. Poetul însuși se simte la maturitate ca îngerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ar fi o hrană zeiască îndelung așteptată. Am un sentiment de bucurie imediată și de extremă ușurare. Trupul nu-mi mai atârnă greu ca o povară și sufletul mi se desprinde din piept și zboară-n înălțimi ca rândunicile. Se-nalță săgeată și apoi revine, se apropie și se depărtează de mine, ca să mă pună la încercare. Sunt sfâșiat de teama ca el să nu părăsească brusc carcasa trupului meu obosit. Să nu se elibereze definitiv de o greutate inutilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
apa, vântul și pământul /fiori îi strecurau sub piele printre oase./ Vai, Doamne, nestăpânitul novice a-nțepenit /când înainte ochii să îi lege a zărit /purpura coloanei /reprezentând ce și-ar dori oricine: /ca spiritu-i către lumina lui Osiris să se-nalțe, și apoi / întunecimea coloanei să-i arate /cât de captiv i-e sufletul în trup./ Întors în curtea templului /unde munceau umili și-n liniște deplină servitorii /rămase-apoi o săptămână. Când s-a întors /la poartă fu-ntrebat /de-ar vrea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la coroana magilor./ Bolți după bolți, /focuri ce nu erau decât iluzii, / ape ce trebuiau trecute / pe punți și grote-adânci / în care ispitele tronau. / Și cavalerii / cu săbii, făclii și ramuri de salcâm l-au condus / în fața altarului unde se-nălța / în centrul unei cruci /într-o diademă de șapte raze / trandafirul./ Era miezul nopții. Plutea. / Trecuse jurământul tăcerii și al supunerii. Acum putea / ajunge acasă doar cu forța gândului,/ denumind stelele de pe cer. / Știa cum7. Cu mii de ani înainte de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
capete de pod, în Podul Curcubeu. Dar unde se ascund când materialiștii vor cu-n deget s-atingă măcar culorile luminii? În mijloc de furtună, am înțeles să plâng, să mă ridic și fruntea udată de fulgii cerului să se-nalțe spre cea hărăzită. Iubito, e timpul ca pomii-n floare să ne ningă/ Prea mult în veac am așteptat această primăvară/ Când astrele coboară să ne-atingă/ Iar tânguirea noastră în lacrimi de bujor și tei dispară./ E visul, e
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acolo unde limitele teoriei și ale praxisului se îmbină în neantul interior nereflectându-se ci tranzitând într-o acceptare a mesajului în marea sa trecere: În ceasul trist de noapte apriga furtună/ Pe marea tulburată săltând din val în val,/ Se-nalță, se lățește și vâjâie și tună/ Zdrobindu-se de mal.// Dar vântul crunt, deodată, suflând cu vijelie,/ Schimbă a mării față în munți îngrozitori;/ Ș-acum sărmana luntre pe-ntinderea pustie/ Zdrobită se zărește la fulgeri trecători!" (Pe malul mării
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de-acele blânde și tainice de vară,/ Când singur glas de greieri și tânguirea rară/ A buciumelor triste pe dealul depărtat/ Mai tulbură măreața tăcere. Dinspre sat,/ Ce doarme-n fundul văii, sub umbră de stejari,/ Un zgomot nu se-nalță. Pe codrii solitari, / Pe țarinile-ntinse, cu palida ei rază/ A nopților duioasă stăpână priveghează/ Și frunzele-s de aur, izvoarele de argint/ Când străbătând lumina-i prin negrul labirint/ Al crengilor pădurii, poiana cea pustie/ Desfășură molatec decor de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cititor, precum m-ai învățat,/ singurul remediu ce n-are efecte secundare/ este să fii un dur, de gheață, un supra-eu./ Astfel vei reuși să supraviețuiești acestei lumi/ și să trăiești în ea;/ gândurile-ndrăznețe le prefer/ în cântecul ce-nalță inima / de-ndată ce-și rostesc descântul;/ deci pe această temă de coruri serioase/ profit de farmec și trăiesc din rodul muncii/ mele (a unui premiu de o mie de dolari)/ dincolo de spuse și văzute-abile1165. Nu spun că pentru a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dorințele din lut... Cum ard în candelabre lumini lângă lumine!!! Într-un suav caliciu e-ntreaga mea simțire ce arde de dorința rodirii în iubire!... Și parcă mi-e dușmană această rădăcină care-n pământ se-afundă când eu mă-nalț spre cer!... Ci-n armonia vieții ea n-are nici o vină și-aici e înțelesul lucrării de mister; ci lutu-acesta negru în floarea mea-i lumină și-n fructul meu lumina ia chip de giuvaer!... Și, iată, gându-acuma, smarald
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frânturi de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Și dacă-nvii în cântecul de azi, e că mureai în lacrima de-aseară. Jnepii de Radu Gyr Suntem jnepii, mergem înainte la-nălțimi de foc deasupra stepii; ne zdrelim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nimic, noi în haine de doc, de vară... Unu’ face 20 de zile, unu’ 25, eu primesc 30, da’ fac 31, că m-o mai ținut o zi... Când mi-o tăiat lanțurile de la picioare, am avut impresia că mă-nalț, că mă ridic, că zbor... Și când am ajuns în celula mea, care era ocupată de 2 tuberculoși... mi-au cântat Ave, Maria și Rugămu-ne îndurărilor / Luceafărului mărilor... Unu’ dintre ei îi [Aurel] Vișovan, și unu’ Mirică Ștefan... Muzică superbă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
determinării sau primesc articol hotărât, când realizează singure diferite funcții sintactice: Bacăul, Sibiul, Israelul, Marocul, Tel-Avivul, Carpații, Bucegii etc. Substantivele proprii sunt incompatibile cu determinarea prin articol nehotărât. Pot primi articol nehotărât dacă sunt întrebuințate metaforic: „Și frunțile cărunte le nalță de departe/Un Cezar, un Traian.” (M. Eminescu, I, p. 24), „P-ici, pe colo mai străbate, câte-o rază mai curată/Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată.” (M. Eminescu, I, p.158) sau metonimic: „Am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după dânsa, prefăcându-se că plânge.” (I. Creangă) Regentul nominal (pronominal) al complementului predicativ - funcție generată de o relație sintactică de dublă dependență - poate fi subiectul verbului-predicat: „... ea moare. Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.” (M. Eminescu) sau complement: „Tu te-nalță din mormânt Să te-aud din corn sunând Și Moldova adunând.” (M. Eminescu) În afara situațiilor în care s-a întrebuințat adjectival - în limba română a secolului trecut, mai ales: „Pe-un pat alb ca un lințoiu zace lebăda murindă.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin intermediul uneia din prepozițiile: câte, cu, de, pe, pentru, până la; în afara prepoziției compuse până la toate celelalte sunt specifice: „În două părți infernul portalele-și deschide Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier.” (M. Eminescu, I, 25) „El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară.” (V. Alecsandri, 141) „Lui dascălul Vasile a Vasilicăi plăteam numai câte un sorcovăț pe lună.” (I. Creangă, 12) Circumstanțiala de mod cantitativ se introduce în frază prin pronumele (adjectivul) relativ câți (câte) sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la lecție. 93 V.2. MATERIAL LINGVISTIC SELECTAT PENTRU EXERSAREA COMUNICĂRII Anotimpurile: ¾ TOAMNĂ Zile de toamnă de George Coșbuc Bate vântul, frunză cade Vestejita de pe ram Nourii se-ntind pe ceruri, Ploaia-ncet lovește-n geam Negura din vai se-nalță Către ceru-ntunecos A pădurilor podoabe Așternutu-s-a pe jos. Buciumul nu mai răsună, Câmpurile sunt puștii; Nu se mai zăresc pe dâmburi Cardurile de copii. Rapsodii de toamnă (fragment) de George Topârceanu A trecut întâi o boare Pe deasupra
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
va sta în ger Frig să nu-i mai fie. 97 ¾ PRIM|VARĂ Cântec de primăvară de Elenă Dragoș Sus pe dealuri, primăvara, Umblă și presară flori; Și-n văzduhul de matase Se zăresc, vâslind, cocori. În oraș unde se-nalță Șiruri lungi de blocuri noi Rândunica cea voioasa Se intoarce înapoi. Primăvară, primăvara, Roagă tu o rândunea, Ca să vină să-și clădească Cuib lângă fereastra mea. Primăvară Mică floare, ghoicel, Esti frumos și mititel. Tu vestește în toată țara Primăvară
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
pe-o „bună dimineață” Cu tulpina de cârcel, A sărit un gândăcel Cu mustățile de ață. Alți gândaci mărunți și roșii, Care-și poartă fiecare Ochelarii pe spinare, Dorm la soare, somnoroșii! Iar pe-un fir de păpădie Ce se-nalță drept din iarbă, Suie-un cărăbuș cu barbă, În hăinuța aurie. Suie mândru și grăbit, Să vestească-n lumea mare: „Preacinstita adunare Primăvară a sosit!”. Cântec de primăvară de St. O. Iosif Înfloresc grădinile Ceru-i că oglindă; Prin livezi
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
tot fermentează, ș atunci tocmai limpezit Când își capătă aroma, și în ce mai bun se fa ce Și la gust și la culoare, cându i perfect de băut. Și când bei din el oleacă, un fior simți că se-nalță De la tălpi pânʹ la creștet și începi a te ncălzi. Iar prin corp, ca printr-un farmec, și se ntinde o vi e forță O nespusă viociune, ruj pe față se ivi. Griji, nevoi, necazuri grele pier din obosita minte
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]