1,287 matches
-
oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atîta vărsare de sînge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această tîrfă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atîta vărsare de sînge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această tîrfă dintr-un lupanar sirian. „Iar pînă atunci“, stăruia Simon, scuipînd o Înghițitură din apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu-se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într-o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s-au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
padina Velebitului, În douăzeci și opt aprilie 1935, pentru prima oară În cei douăzeci și cinci de ani ai săi, va rămîne pentru el o revelație, un vis pe care-l va purta cu sine patruzeci de ani, cu aceeași intensitate, o taină, o nălucă despre care nu mai pomenești nicicînd. Atîția ani, Încît nici el nu mai era sigur dacă Într-adevăr văzuse atunci largul mării sau fusese doar orizontul cerului, Încît singura mare adevărată rămăsese pentru el acvamarinul din hărți, abisul se colorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decît bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, cînd Domnul Încă nu despreunase somnul de trezie și veghea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175). Ridicarea unei coloane a cerului, bătutul cu nuiaua de alun („nașul șarpelui”) sau de paltin, bătutul în toaca din lemn de paltin etc. sunt toate gesturi rituale apotropaice ; demonii sunt exilați sub pământ sau în „pustie”, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vreme, pe chipul fiecăruia înflori un zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid, la capătul călătoriei lor, oboseala trupească și sufletească adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici un rost. Însă, trebuiau să-și încununeze cu lovitura de grație această călătorie zadarnică. Dacă nu primeau lovitura de grație, atunci nu găseau nici un motiv să se întoarcă în Japonia. Călătoria aceasta îndelungată care-i tot amăgise cu câte o nălucă se apropia de sfârșit. Era deja primăvară. Migdalii care mărgineau ogoarele își deschiseseră florile rozalii. Un țăran dădea cu sapa. Cu ochii cât cepele de uimire se uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dorul după primăvara din valea sa. Pur și simplu se lăsa în voia calului mergând în urma lui Velasco. Se întreba de câte ori fusese trădat de omul acesta. Velasco îi dăduse speranță și speranța se năruise. Apoi, îi fluturase prin fața ochilor altă nălucă și el o urmase călătorind până în țara asta îndepărtată. Cu toate acestea, în inima lui istovită nici ura față de misionar nu mai avea putere să încolțească. Samuraiul avea sentimentul că Velasco era un om la fel de vrednic de plâns ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să alerge din încăpere în încăpere, pe un itinerar paralel cu coridorul principal. Ochii lui ageri deosebeau siluetele oamenilor care treceau în goană pe coridor. Unul, doi, trei, patru, cinci - al cincilea rămăsese parcă în urma celorlalți. Ixtl ieși ca o nălucă din perete și se năpusti cu o forță irezistibilă asupra bietului om. Cele patru brațe de culoarea focului se întinseră și îl strânseră ca într-o menghină. Nenorocitul se împotrivi o clipă, apoi se prăbuși, fără vlagă, pe spate. Ixtl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de ceață luminoasă. Nimic nu e clar, afară de un singur amă nunt, unul de căpătîi: senzația de lumină se naște În zona ochilor, chiar dacă globii au fost eviscerați. Pentru cîteva năluci colorate, sînt de ajuns și două orbite goale. Organul lipsă Își duce Înainte viața sa fantomatică: mîna retezată de la cot simte că mișcă brațul, piciorului spulberat de schije de la genunchi În jos i se pare că atinge pămîntul, că aleargă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doar un pic tristă, aș fi vrut să știu cum arată. Avea un mers mândru, vroiam (sic!) să știu dacă are o privire la fel. Am luat-o spre centru, ocolind parcul pe care, brusc, îl uram. Din cauza aleilor pierdusem năluca blondă. În Piața Operei erau unii adunați în cerc și cântau. M am apropiat să aud cântecul... Era acolo, blond, în blugi, cu pletele aproape de sol, se așezase pe rucsac.“ Toată această relatare minuțioasă este nerelevantă și plictisitoare. Parcul din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care par să-și satisfacă niște capricii. Or, capriciile nu înseamnă numaidecât fleacuri sau mofturi. De multe ori ele configurează „secretul“ existenței mundane, rațiunea care ne ține vii până când Cel-de-Sus hotărăște că am hălăduit destul... Nu spun vreo noutate: fantoma (năluca!) e în mintea fiecăruia... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Despre peripețiile lui Sergiu Celibidache în Israel, una din țările în care a dirijat cel mai des ca invitat în anii ’50-’70 ai secolului trecut, se știa până acum mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș, neajutorat. Dura îi vorbea părintește, dezmierdându-l ca pe un copil regăsit în negura timpului, după ani și ani de așteptări. Atunci, trăsăturile ei se destindeau și părea o nălucă desprinsă din raza cerului. Nu mai era nebuna cu chipul răvășit, era mama iubitoare care își proteja puiul de brutalitatea celor din jur. După un timp, fratele meu mai mare a fost făcut utecist, alături de colegii săi. Am participat la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și-n goană, am trântit cu uimire sentimentele pe alte căi nepătrunse în care-mi stă de pază Prințul MEU de poezie, și cu-n ultim surâs palid al nevinovăției voi încerca să supraviețuiesc doar pentru mine și pentru frumoasele năluci ale destinului. DESFRUNZIREA ÎNCĂRUNȚITĂ A UNDELOR Neprevăzutul nopții e la fel de sublim, Ca luna dansând, pe norii albi ai sărutului, Aproape de cutele miraculoase ale îndrăgostițiloră Neprevăzutul nopții în care te-am întâlnit, Foarte puternic, în visul meu, despre obsesia poetului De
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a fi falsul monotoniei pe care mi-l cerșisem pentru tot restul vieții. Atenția răspândită prin superficialitate, îmi deschide aceste senzații, în care sufletul mi se scufundă, pentru multă vreme, astfel încât, viața interioară din ce în ce mai mult, mă poartă ca pe o nălucă în somnul din cimitirul provizoriu al repausului. Toamna aceasta îmi scutură atâtea lumini ce îmi radiază brusc stările mele fantastice ce începe să coase cu acele speranțelor timpul în care exiști și cât de puțin mai știm unul despre celălalt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în absența dragostei, ca într-un adăpost de lună suferindă, cemi ascunde chipul lui în chipul unei stele, în chipul unui luceafăr sfânt, ce-mi propune înălțimea sufletului zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o căutare de lumi perfecte sigure pe conceptul unei iubiri de SORI, în sfârșit intrasigentă iubire, sângerândă iubire pe trupul meu ucis în ZDRENȚA ADORMITĂ DE ZORI. CRÂNGURI DE SORI În iarna tristă, ți-am auzit glasul timpului și secundele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
gânduri despre mine, dar nu te-aștepți să scriu, Poeme de iubire prin tâmpla Cerului, adormită-n seri. Privește înnoptarea, cu glasul tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună Iubirile mă dor în clopote de ger, Neîntrecute stele făcutu-mi-au lumină Ca să-mi trăiesc amarul prin lumea de mister. Ne-ascundem în iubirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adormeau printre rânduri Dar te-am privit IUBIRE, ca pe-un RĂCNET UȘOR Și ți-am sărutat trupul dintr-o infinitate de gânduri. Ai privit CERUL, îndelung cu un glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre Chemător de o iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și copacii plâng Elena Marin Alexe Nu doare înghețul, nici lipsa de soare, Ci numai absența de pași pe cărare. Și lacrima cade pân' suferă zarea, Căci bate la poartă, sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări neștiute. Tulpina-mi se crapă mușcată de geruri, Am brațele
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
absolut totul a fost la modul berechet! Vă așteptăm cu mare dragoste și la nunta noastră de platină... Și oricând aveți plăcere... Doi cireși mai grăbiți de pe aleea principală își ningeau roiurile de petale la o mică adiere de vânt... Năluca Fetița noastră s-a înălțat pe nesimțite... La nici un an mergea în patru lăbuțe, la un an, copăcel și chiar zicea că ea e Bina și pe deasupra, Chichescu, iar bunica-bica, Chica. A refuzat leagănul tot de timpuriu... și căruțul. Cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să moară mai repede. Daa?! Uite-na! Ialtă-mă, bunica-bica, că te-am țupălat! Si nu la chesă, bica! Nu chesă!... Ați mai vorbit și despre alte lucruri în ultima vreme la grădiniță? Da mami! Am învățat că nu balza aduțe ca năluca copiii miți-bebe, că mama îi aduțe pe lume din bultă... Si te log să nu mă mai minți că pe mine m-a adus balza în panelas. Dar cine ți-a spus lucrurile astea, fetița mamei? Un coleg ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ren în urma saniei... Acela-i de rezervă? Nu, acela păzește toate pachetele cu daruri... Ca să nu le fure oamenii răi? Nu! Ca să nu cadă din sanie, că Moșul vine pe sus. El aproape că zboară cu sania lui ca o nălucă, și oamenii răi nu-l pot ataca... Da și renul dă cu coarnele, nu-i așa, tata? Așa-i, așa-i... Dar uite că îți povestesc și bunicii câte ceva, că eu mă duc să-l sun pe Moșu, că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]