1,183 matches
-
Rusiei barbare, Petru cel Mare!" "Stafia lui bântuie prin oraș?" "Atenție, e răzbunător! În noaptea asta, a coborât de pe soclu ca să-l urmărească pe un nenorocit ce se târăște pe caldarâm, acolo unde vizibilitatea e mereu proastă și unde se năruie marile proiecte ale Istoriei. Nu-i auzi galopul?" Un suflu sepulcral mătura străzile pustii. Margareta se cutremură, dar, de vreme ce dăduse peste unul mai nebun decât ea, își veni în fire: "Hai, nu suntem într-un poem de Pușkin!" Arcadi își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cârpă. Nu ești în mâinile unui caporal. Ești în mâinile Iubirii infinite, în mâinile lui Dumnezeu. «Doamne, ce vrei să fac?» Nu măsura lucrurile cu măsurătoarea comerciantului; în cadrul iubirii totul se schimbă, se transformă, se înalță, cade orice calcul, se năruiește orice dig; să ai viziunea unei mame care din iubire pentru fiul ei se aruncă în flăcări. O, preotule, Isus este Fiul tău. Tu îl naști în fiecare dimineață la Sf. Altar. «Eu astăzi Te-am născut». Privește ce a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
praf și cenușă, și nimic mai mult. Ea consideră că, din dorința de a putea fi de folos sufletelor, ar fi inutil să nu facă nimic; crede că mai bine ar cădea soarele și luna de pe cer, pământul să se năruiască și toate miliardele sale de locuitori să moară de foame în chinuri extreme, tot în sensul preocupărilor pământești, mai curând decât un singur suflet, nu spun să se piardă, ci să comită și un singur păcat venial sau lesne-iertător, să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a adus-o pe lume pe Joica. Era o vițelușă de mare frumusețe. Toți ai casei am îndrăgit-o, chiar de la naștere. O mare nenorocire a făcut însă ca ea să rămână orfană. După naștere, Joiana, mama ei "s-a năruit". Nu înțelegeam prea bine, atunci aceste cuvinte. Știam doar că, biata Joica a rămas fără mamă. Tata înțelegând tragedia momentului, a luat repede coasa din șură, i-a scos coada și ne-a alungat de noi în casă. Plângeam în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
apoi, la final, mă voi întâlni cu acei minunați sahaja yoghini într-un apartament primitor din Oradea? Cine să mă avertizeze că, odată instalat la Arad, o prietenie pământeană ce părea bine sedimentată pe parcursul a 24 de ani se va nărui în doar câteva zile? - Poate, pentru a înțelege mai bine precaritatea mentalului în raport cu Spiritul? Nu știam, de asemenea, că odată intrat în Ambasada Indiei, însoțind-o pe Diana, mă pregăteam, de fapt, la modul cel mai subtil, pentru un alt
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ar fi aflat, ar fi rămas un om care putea să aibă ambiție față de Occident. Și aceste ambiții ar fi servit ca stimulent să transforme România. Acest scandal enorm - început din Occident, în revista de prestigiu Nature mai întâi - a năruit temeiul pe baza căruia eu speram că Ponta va evolua și va trage după el și Partidul Social-Democrat. Lumea o să spună că spe‑ ranța asta e naivă. Nu era o speranță naivă, dar, în clipa în care îi iei omului
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu o ritmicitate lunară. Din primul număr sînt selectate de Lucian Dumbravă poeme "combative" gen: "Cîntecul Congresului pentru Pace ("Ni-i liberă țara, de aceea/ Vrem liber întregul pămînt./ Viteazul popor din Coreea/ Cu arma-i învață pe-aceea/ Ce năruie viața-n pămînt") de N. Țațomir, Cu primăvara în suflet ("Cu atîția tovarăși de luptă/ Venisem și eu la Congres,/ Cîntarea din suflete ruptă/ Prinsese un cald înțeles") de N.I. Pintilie, Sentința ("E timpul meu/ să iscălesc apelul.../ Condeiul/ Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rămă- sese în viață, singura femeie care îl iubea atât de mult și care părea tot timpul să-l înțeleagă atât de bine, a priceput că drumul lui de a fi inginer, așa cum plănuise tot timpul cu tată-su, se năruise în fața visurilor tânărului Cristian, a dat crezare planurilor sale de a veni la București și de a cânta la Operă. L-a susținut din greu pentru mutarea în marele oraș și intrarea la Conservator, chiar dacă sufletul ei a fost sfâșiat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scumpe, cu haine după ultimele mode, bijuterii și alte cadouri. Îi plăcea nespus să petreacă și compensa prin distracții parcă nenumăratele seri nenorocite din cămin, unde își petrecuse atâta timp însingurat și sărac și unde fiecare spe- ranță i se năruise. După primele luni la Răcaru, abia a așteptat să-și poată permite să se mute singur, să scape de camera aceea aglomerată și întunecată, îmbâcsită cu dezilu- zii și având colegi tot mai mofturoși și deranjați de orele târzii la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cealaltă familie din vagon, care mergea tot la Brăila. — Zi-mi, Doamne, zi-mi că nu înnoptăm aici, a șoptit Virginia apăsat, cu mâinile ei zdrențuite și tremurânde peste buze, ținute ca pentru o rugăciune. Dar speranțele ei au fost năruite atunci când un pasager mai din față a venit să le spună că ar putea rămâne în câmp chiar și câteva zile. — Condoleanțe, doamnă ! îi mai spuse, văzând că are legată la mână o basma neagră, în semn de doliu. A
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un pahar de vin, tot aia. Vă vedeți doar de atâta timp și dorința, iată, nu se stinge, este tot mai mare. — Păi, tocmai, Titi, tocmai ! Pentru că nu s-a întâmplat nimic... Odată ce se va întâmpla, totul s-ar putea nărui. De ce să fac asta ? Când eu chiar o iubesc. Știu că nu e ca celelalte și exact de aceea vreau să o iubesc la fel și mâine, tu mă înțelegi ? Vreau să nu se schimbe nimic. Vreau să-i urmăresc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristian, banii și faima țin de noroc și de îndrăzneală, dar nemurirea... Costă poate mai mult decât poți tu da, ascultă- mă, dragul meu Cristian, căci vor veni vremuri în care vei urla de durere și chin, lumea se va nărui în palmele tale și Diavolul te va ispiti să te scoată din fiecare încurcătură, dacă vei renunța la visul nemuririi. Vei pierde tot dacă vrei să fii nemuritor. — Noi am văzut lumea, intervine Fernic, iar moartea va veni să domnească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
arătam unor amici și vizitatori, care, luați de grijile multiple ale prezentului acelor luni, aveau aerul de a o fi uitat! De altfel, nici azi nu-mi vine să cred că un imperiu atât de brutal și omnipotent s-a năruit ca un castel de cărți de joc și Încă fără vreo intervenție din afară, fără explozii termonucleare; din splendida și sinucigașa naivitate a unui nomenclaturist de vârf, educat și sprjinit de fostul șef absolut al K.G.B.-ului, Iurii Andropov - Gorbaciov
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
penibile, nostalgice și glorioase În inconștientul nostru colectiv sau individual -, un sistem bazat pe ban și pe liberul schimb de mărfuri, un sistem care a dăruit Europei o sumă de libertăți și privilegii ale persoanei de neimaginat Înainte să se năruie. Dar... este oare adevărată teoria că orice sistem, cu oricâte calități sau merite, se erodează Într-un fel sau altul și, În „valsul istoriei”, trebuie să se dea la o parte, să „decadă” și să facă loc unor forțe „tinere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a retras spre munți, abandonând Bucureștiul; a revenit, cu sprijinul unei armate transilvănene, forțele reunite ale celor două principate reușind să i alunge pe turci peste Dunăre. Dar, peste câțiva ani, tot edificiul construit de Mihai avea să se năruie, țara Românească rămânând dependentă de Poartă. În mai multe rânduri, țările române au participat la coaliții antiotomane ale statelor creștine. Ungaria a fost o piesă centrală a sistemului. Învingătorul turcilor la Belgrad, În bătălia din 1456, a fost un voievod al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
despărțitoare distincte. De aceea frontierele trasate de unii au fost fără Încetare contestate de alții, iar minoritățile au devenit o problemă aproape insolubilă. Nu mai puțin grav a fost vidul de putere creat În inima Europei. Primul Război Mondial a năruit complet vechea politică a echilibrului european (În cadrul căreia câteva mari puteri, de pondere aproximativ egală, se supravegheau reciproc). țările mici din centrul continentului s-au aflat prinse Între Germania și Rusia. De aici a izbucnit cel de-al Doilea Război
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ministru de externe al României, se lansase Într-o politică aproape de mare putere — peste posibilitățile țării — urmărind realizarea unui sistem european de securitate și manifestând față de Hitler și Mussolini mai multă fermitate decât aliații francezi și britanici. Totul s-a năruit Însă odată cu Anschlussul și dezmembrarea Cehoslovaciei În 1938, apoi prin acțiunea conjugată a Germaniei și Uniunii Sovietice (pactul germano sovietic din august 1939, care delimita zonele de influență ale celor două puteri) și prin fulgerătoarele succese ale Germaniei În primul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
realizat eu cu uimire. Spre sfârșitul verii tot ce învățasem altădată începea să dispară. „Problemele“ care au survenit în casă în ultimele două luni au început de fapt în octombrie și au atins punctual critic în noiembrie. Totul s-a năruit într-un răstimp de douăsprezece zile. ::::::::::::: Am relatat „incidentele“ în ordinea derulării lor. Lunar Park urmărește aceste evenimente într-un stil destul de direct și deși e vorba, cel puțin la suprafață, de o poveste adevărată, nici un fel de cercetare specializată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trimite băieților ălora. Nu m-am mai zbătut, apoi, forțat de teamă, m-am întors încet spre ea. - Îi cunoștea...pe unii dintre băieții dispăruți? am întrebat. Nadine mă privea fix. Simțeam că dacă zice da, totul s-ar fi năruit în jurul meu. - Nu, zise ea. Nu-l cunoștea pe nici unul. Am oftat. - Nadine... am început anevoie. - Dar le-a trimis e-mail-uri după ce-au dispărut, șopti Nadine. Asta n-am înțeles. Le-a trimis după ce-au dispărut. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alt interviu. Zâmbește la jurnalist. Spune-i ce cămașă drăguță poartă. Brusc, am ghicit unde bătea Miller. - Am avut probleme cu alcoolul și...și probleme cu drogurile...dar nu cred că există vreo legătură...și... În momentul acel totul se nărui. - Știi ce? Cred că am făcut o greșeală. Poate n-au fost decât niște copii care mi-au jucat o farsă și nu mai fac diferența pentru că sunt faimos și am avut de-a face cu tot felul de obsedați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bolnavi de un entuziasm ce-i transgresează, apți de sacrificiu total (sacrificiu care include renunțarea la propria vocație, „sacrificiu” de care eu n-aș fi fost niciodată capabil, o recunosc!Ă, se pot înșela! Chiar dacă credința lor politică s-a năruit sau a fost aplicată de inși nevrednici, de oportuniști sanghinari, credința lor - mai bine zis, „nevoia lor de credință” - nu poate fi trădată, uitată! E poate sublimul epocii noastre, aceste legiuni de tineri scriitori supradotați și generoși cu ființa și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dificultate socială. Mediocritatea dominatoare, ca și prejudecățile instalate în mentalul social vor „veghea” totdeauna, depistând precoce „elementele novatoare” și „disturbatoare” din zona creației sau cercetării fundamentale, „elemente” care, dacă „înving”, dacă își afirmă plenar opera și ideile, vor „strica”, disturba, nărui valorile și relațiile sociale o dată instalate, în beneficiul a nu puțini. Apoi, Nichita, sărmanul, trebuia să se apere „de două ori”: o dată ca să-și ascundă originea sa socială, era doar nepot de cneaz, de prinț, de dușman al revoluției bolșevice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prezentul unei națiuni se poate zidi fără efortul și fără credința lor, tocmai a lor! Patriotism, în acest caz, înseamnă credință, acea facultate de neînvins a spiritului care se bazează pe speranță! Dar nu o speranță măruntă, îngustă, care se năruie aproape zilnic, cu fiecare apus de soare, ci acea „iluzie” gravă ce zidește piramide și cucerește zeii! Cea care construiește edificiul de cristal al literaturii, semnul de neconfundat al existenței unui individ, a unei națiuni. Eu exist nu atât prin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Se macină și stâncile; trebuie grija necontenită a meșterilor pietrari să adaoge ciment și a altor meșteri care sprijină povârnișurile râpelor, pentru ca să mai rămâie, pe câțiva ani și câteva clipe, pomenirea trecătoare a acelor măriri căzute. Când toate se vor nărui, va fi rămas totuși ceva, o imagine și un fir de lumină într-un vers ori într-o frază a lui Goethe. Goethe nu-i scris pe nici o stâncă. Se pregătește și aici lumea de Crăciun. Mâncare multă pretutindeni, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
astfel de construcții, pline de viață altădată, în care n-am mai intrat de ani buni, sau numai în treacăt. Din cauza vârstei, din cauza reticenței mele față de isteria comunicării globalizate? Sunt bune ele și așa pustii, numai de nu s-ar nărui... Dacă ar fi să transformi viața ta într-o poveste scurtă, cam cum ar suna aceasta? Un epitaf, așa, ca-n cimitirul din Săpânța? Mi-ar plăcea să cioplesc unul, dar numai după ce o să-mi scriu testamentul... Până atunci, le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]