6,962 matches
-
al unui spectacol degradant și inutil. Monumentul public și instituțiile ierarhice Dacă am spune, la capătul acestei radiografii, că spațiul artei noastre monumentale este stăpînit de sindromul absolutei dezordini, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai deșănțate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
cârciumă clownească al cărei acoperiș este chiar pălăria folosită cu obstinație de Mr. Nick. Salvarea Valentinei nu se realizează fără costuri, falit, Doctorul Parnassus rămâne singur cu piticul său oferind copiilor mesmerizați imaginea unui teatru de carton manevrat lejer și naiv, unde aceleași personaje își spun povestea fără de sfârșit. Pentru că atât Diavolul, Bunul Dumneazeu alias Doctor Parnassus cât și regizorul Terry Gilliam locțiitor al ambilor pe pământ știu foarte bine că imaginația face restul.
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
întâi să studieze cauzele și evoluția unei boli înainte de a îi găsi un tratament. Acest procedeu se folosește în cazul malariei, însă în Brazilia, cercetătorii folosesc altfel de tehnici. Astfel, oamenii se lasă înțepați de Anopheles Darlingi, un țânțar deloc naiv. Acesta se apropie de "victima" doar dacă aceasta se oferă drept pradă. Seară, adică în momentul de activitate intensă a țânțarului, "victima" se poziționează într-o zonă plină de insecte și intră într-un cort care are o gaură în
Top zece job-uri cele mai rele din lume by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65518_a_66843]
-
sarcină în șapte luni (p. 23). Cu mutări din casă în casă și cu musafiri aleși pe sprânceană (p. 33). Cu }epeneag în baston după accidentul de la Casa Scriitorilor (p. 56). Cu vizionări ale Reconstituirii lui Pintilie urmate de interviuri naiv puse în scenă (p. 80). Cu petreceri la care Fănuș Neagu propune cu umor votarea de prezidenți și viceprezidenți ai bunei dispoziții (p. 92) Cu Ivasiuc în plin elan editorial, cerând manuscrise în stânga și-n dreapta (p. 98). Spicuiesc, desigur
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
primăvara lui Alecsandri, din Pasteluri, de primăvara lui Topârceanu, din Rapsodii. Intre ele, cronici întrucâtva banale,întrucâtva atinse de emoție delicată, ale unei schimbări de anotimp, se primenește o lume de gusturi și păreri. Un lucru, însă, le apropie: sentimentul, naiv și contaminant, al unei revelații. Un friguros apocaliptic, Alecsandri, reconstituind iarna din viziuni ale naturii distorsionate de un sculptor nebun, proiectant de mausolee înghețate, cu tot cu efecte speciale, și un funcționar bâțâind, Topârceanu, sâcâit, mai mult decât amenințat, de frig și
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
în sufletul uimit!" (Sfârșitul iernii). Câteva din nu multele pasteluri de primăvară - răul, se știe, e mai semnificativ literar decât binele - sunt tematice. Floriile și Paștele, de pildă. Primul e construit pe un refren cu sonoritatea reclamei la flori. Gratuită, naivă și plăcută, tocmai din primele două motive. O scuzabilă nebunie de primăvară aprinde, printre rânduri, niște versuri altminteri sărăcuțe. Paștele schimbă bucuria liturgică pe o juisare de serbare câmpenească, pe o vână a bucuriei venite de niciunde și care contaminează
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
Mircea Mihăieș Încă de la primele romane citite, mi-am pus întrebarea - naivă - pe care mă trezesc că mi-o pun, din când în când, si astăzi: ce se întâmplă cu personajele după încheierea cărții? Unde se duc ele atunci când nu le mai vedem? Prin ce aventuri, bucurii ori suferințe trec? Lucrurile se
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
drum, cu tipologii diferite, cu aprehensiuni diferite, cu reacții diferite. Pentru Elling, rătăcirea a venit o dată cu dispariția mamei. S-a închis și și-a fabricat propriile povești mai mult sau mai puțin delirante. Kjell Bjarne este ascultătorul perfect. Tăcut, credul, naiv, rezoneurul ideal. Sătul de aventurile sexuale ale mamei, Bjarne este un tînăr care tînjește după iubire, care habar nu are ce este sexul, femeia, carnalitatea, amorul. Mintea lui puțin întîrziată sau inocentă, cum vrem să o numim, visează femeia și
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
Sandu Pop în Kjell Bjarne. Simplu, curat, neîmbicsit de șabloane, cu o mirare continuă pe chip, cu o căldură tușantă, cu o bunătate funciară. Bjarne este dependent de Elling. Ca și Elling de el. Bjarne este, însă, stîngaci, primitiv, bolovănos, naiv. Un copil mare. Regizorul l-a intuit minunat pe Sandu Pop pentru acest personaj. Puțin distribuit, el joacă cinstit pe cartea Bjarne, fără să supraliciteze. Ce este emoționant, în plus, pe scenă, este chiar relația celor două personaje, relația celor
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
trebuiau eliminați din societate în numele poporului. Popolul suveran al liberalilor noștri de la 1848 îi vine pe limbă și antiliberalului francez Zemmour: „Eu nu pun nimic mai presus de putera poporului". Pașoptiștii aveau totuși în vedere voința poporului. Politic, alegația e naivă. Logic, absurdă. Moral, demagogică. Doar demagogia și absurdul mai existau în tribunalele, și ele populare, de la sfârșitul anilor 40 și începutul anilor 50 din secolul trecut, când dușmanii poporului erau privați de libertate pentru ani buni în numele poporului. Modelul îl
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
Manolescu, Adrian Schiop, Călin Torsan, Doina Ruști, Radu Pavel Gheo, Bogdan Suceavă, Robert Șerban, Dan Lungu, Răzvan Petrescu. Sigur, unele dintre regulile propuse sunt false reguli. Sigur, unele răspunsuri sunt prea grave și pătrunse de importanța temei, altele sunt doar naive și banale, iar altele sunt date în răspăr și în glumă. Și, sigur, un biet debutant n-ar putea lua de bune, în același timp, toate sfaturile din ancheta revistei pentru simplul motiv că ele se bat cap în cap
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
sub soare -veți spune. Și aveți dreptate. Ce e neobișnuit în ziua de azi e viteza impunerii unor asemenea modele. Nu e un fenomen pur românesc. Și din acest punct de vedere suntem perfect sincronizați. Inconsistența, mărunțișul, aberația, mizeria, simplitatea naivă, gargara veselă și găunoasă fac ravagii nu doar în mediile ne-culturale, ci și în rândul elitei occidentale. Privesc de-o vreme, cu un amestec de uimire perplexă și filozofică apatie, succesul unui oarecare Ion Bârlădeanu. Pot înțelege că o
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
cel Groaznic o adresează crivățului și iernii, vânăt de ură, singur pe tronul, pregătit să prezideze un nou spectacol al execuțiilor asezonat cu plăcinte rusești. Există un moment în care fiecare dictator constatând golul din jurul său pune aceeași întrebare aparent naivă, aparent inocentă. Poporul târât în mizeria în care orice tiranie îl aduce, o tiranie al cărui ingredient nelipsit este dat de providențialismul conducătorului, de vizionarismul său găunos și de rolul de justițiar pe care și-l asumă a dispărut. În locul
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
a ales fragmentele după gustul lui, nu s-a lăsat intimidat de preceptele artei compoziționale și-și plimbă cititorul printre moravuri și năravuri, prejudecăți, fixații, apucături bizare, păreri exagerat de bune sau mult prea proaste despre sine ale corespondenților, destăinuiri naive sau cutremurătoare. Le-a legat lax prin comentarii laconice, dar cu haz și cu tâlc. Corespondența dintre Cehov și actrița Olga Knipper i se pare a fi mai ales o corespondență despre corespondență. Impiedicați de marea lor iubire pentru teatru
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
și Paștele pastelate, din Alecsandri, Coșbuc, Topârceanu, Crainic, cel de dinainte de Aiud, și pe-acelea sumbre, suferitoare, înecate de vină greu ispășită, din Voiculescu, de pildă. Între „râde atâta sărbătoare/ din chipul lor cel ars de soare", înfățișarea unui miracol naiv și impersonal, și „tot cerul Palestinii/ Părea că varsă lavă", imaginea urgiei neputincioase, târzii, e o reașezare a perspectivei. Paștelui oamenilor, duminică de țară, cu bucurii copilărești, îi ia locul Paștele omului, al aceluia care îndură singurătatea și supliciul. E
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
curentelor noi de la finele secolului al XVII- lea: Adrianei Lecouvreur, ducesei de Maine, doamnei Tenin, doamnei Georrin, doamnei Helvetius ș.a. inamicele misoginilor Boileau, La Bruyère, Bossuet, Racine, din patriarhul literar, prieten cu Perrault, care punea pe Maman Gâscă să povestească naiv și cu bătrânul filozof Fontenelle, care, înainte de a relativiza, în spirit modernist, cu „Discuțiile asupra pluralității lumilor" scrisese Amorul înecat și Elegia rîului către o pajiște. Este foarte ciudat cum această mediocră mișcare artistică a moderniștilor de la 1687, acest „anti
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
de actorie adevărată, rară, la care poți avea acces sau nu o carieră întreagă. Este o scenă ca un poem. O altă oprire de calibru este în monologul Dorinei Lazăr, un personaj casnic care povestește în imagini ca un desen naiv o excursie organizată. Un periplu prin diferite orașe și pe la diferite monumente celebre. Istorioara este de un haz nebun, mirobolant, comparațiile făcute de personaj sînt duse cu pluta pe apele ignoranței. Teribil de tușant aici este felul cum, prin clasa
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
este salvat de la derizoriu. Într-un fel, actrița își învăluie în tandrețe eroina, asumîndu-și fiecare cuvînt rostit, aiureala relatării, amalgamul lipirii unor fotograme incredibile despre locuri cu o anumită vibrație spirituală. Cascada verbală este dublată de un comentariu vizual, la fel de naiv, care compune una din scenele foarte puternice și autentice din spectacol. Ca și aparițiile Antoanetei Zaharia, una dintre cele mai speciale actrițe la ora asta, de o mare sensibilitate și forță, de o vulnerabilitate care se asortează perfect și cu
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
librăria Universității si aproape mereu în biblioteca Filologiei de la etajul întâi. Observasem că citim cam aceleași cărți, că stăteam la rând să conspectăm aceleași reviste („Poétique", „Critique", „New Literary History", „Sémiotique", „Degrés" și alte publicații în care mi se părea, naiv, că descopăr înțelepciunea lumii academice.) Ne recomandam reciproc noi apariții editoriale, ne comentam articolele și studiile - ce mai, un paradis al comunicării profesor - student. Au trecut anii, a murit și moda structuralismului, au apus studiile semiotice, a trecut peste noi
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
recurge la anecdote, descrie călătorii, personaje întâlnite. La prima vedere, unele episoade par de sine stătătoare, fără legătură între ele, dar fiecare spune câte ceva despre ipocrizie și viclenie, despre mărginire și rea credință, despre prejudecăți și limitări intelectuale, despre încrederea naivă în semeni și despre iubiri frustrate, despre disperare, camaraderie, idealism - pentru ca în final să ne dăm seama că pretutindeni și întotdeauna oamenii sunt cam la fel și în bine și în rău. Tonul calm, neimplicat al relatării nu se schimbă
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
neoconservatorii să semene tot mai mult cu liberalii, așa expli-cîndu-se astăzi nașterea unor corcituri cu iz de caricatură mondenă: partidele liberal-conservatoare. În genere un liberal e un pragmatic convins că mîntuirea vine de la economie, în vreme ce un conservator este un idealist naiv cultivînd himera tradiției, cei doi neîntîlnindu-se decît sub forma disprețului pe care îl nutresc unul pe seama altuia. A-i pune în aceași barcă înseamnă a-i destina naufragiului sigur, așezîndu-i în pluta lui Gericault. Ce impresionează la Gottfried e lipsa
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
de viu, atrage atenția asupra potențialului existențialist al poveștii acestui Everyman din Est. Crulic se impune atenției noastre cu forța absurdului care-i macină existența. Chiar și așa, el continuă să viseze la paradisul unei copilării recompuse după expresia desenelor naive care însoțeau Ulița copilăriei a lui Ionel Teodreanu sau Iarna pe uliță a lui George Coșbuc, un idilism stângaci. De fiecare dată, în cazul lui Crulic primează procedura, formularul, birocrația, formele cu care neantul parafează o existență. Rezistența lui Crulic
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
înscena”, contrar, așadar, chemării pe care i-o adresa Henry James cu mai bine de un secol în urmă, ci, mai degrabă, că el poate face, în același timp, și una, și alta. În seria de conferințe adunate în Romanul naiv și sentimental (tradus de Rebeca Turcuș pentru Polirom, 2012), Orhan Pamuk vorbește la un moment dat despre roman ca „ficțiune tridimensională”, în sensul că oferă cititorului: 1) experiențe personale; 2) cunoștințe despre realitatea înconjurătoare dobândite prin propriile simțuri și 3
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
găsit de cuviință să mă „omoare” în efigie: mi-au ars fotografia. E drept, într-o companie istorică: Ceaușescu, Băsescu, Patapievici! Nu sunt singurul care-și dă seama de inutilitatea de a continua să scrii ce crezi. Bune, proaste, eronate, naive, acestea sunt însă ideile mele. Nu mi-a dictat și nu mi-a sugerat nimeni vreodată despre ce și cum să scriu. Dar cum majoritatea intelectualilor pe care-i cunosc au capitulat în fața unei mișcări politice conjuncturale, a unei combinații
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
blestemul care a apăsat asupra României vreme de aproape o jumătate de veac era denunțat, prin vocea șefului statului, pe baza Raportului final elaborat de Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste în România, comisie condusă de profesorul Vladimir Tismăneanu. Iremediabil naivi, unii dintre noi ne-am imaginat că un astfel de act de expiere publică va avea un efect benefic asupra societății. În realitate, lucrurile s-au petrecut exact pe dos: Raportul Final și discursul președintelui Băsescu au reprezentat, parcă, semnalul
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]