10,211 matches
-
și terifiantului naufragiu al balenierei „Essex" (1821). Volumul a avut un succes teribil, fiind încă solicitat febril de cititori la mai bine de un deceniu de la apariția sa inițială. Istoria literară înregistrează faptul că Melville a primit un exemplar din „narațiunea" lui Chase de la bogatul și influentul său socru, Lemuel Shaw. Mai mult, se știe că scriitorul nu doar a citit cu deosebită plăcere cartea, dar a și adnotat-o abundent, trăind probabil, în febra lecturii, prefigurări ale viitorului său roman
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
și-l puse la căldură în poșetă. Avea să i-l dea lui Eman seara, în tren. În compartiment era rece și ei îi era puțin teamă" (pp. 89-90). Oarecum paradoxal, chiar dacă, așa cum a precizat chiar autoarea, pentru maxima obiectivare, narațiunea este scrisă la persoana a III-a, este ușor de remarcat că totul este privit de la "înălțimea" personajului Sabina. Faptul că protagonista este mai degrabă un mijloc de a cunoaște lumea decât un scop al narațiunii dă romanului un aer
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
autoarea, pentru maxima obiectivare, narațiunea este scrisă la persoana a III-a, este ușor de remarcat că totul este privit de la "înălțimea" personajului Sabina. Faptul că protagonista este mai degrabă un mijloc de a cunoaște lumea decât un scop al narațiunii dă romanului un aer de oarecare inconsistență. Din el lipsește personajul puternic, solid, cel care, împreună cu povestea, trebuie să dea identitate și să asigure soliditatea operei de ficțiune. Mi se pare destul de clar și inteligent proiectul de roman al Ioanei
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
reală. Pe de altă parte, poate chiar acest aer de inconsistență, de neîmplinit a fost în intențiile scriitoarei. Probabil mulți vor fi fost cei ieșiți dezamăgiți de la un film ca Blair Witch Project, complet ieșit din normele limbajului clasic al narațiunii cinematografice, ceea ce nu înseamnă însă că pelicula a fost un fiasco. Dimpotrivă. Ea are foarte mulți fani, unii dintre ei inițiați, și a făcut destui prozeliți. Nimic nu exclude faptul că o astfel de scriitură, care astăzi poate părea excesiv de
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
din Firi neînțelese, unde doi marginali își inventează meritele pentru care alții, odată, o să-i invidieze. Cu tempo de schiță, nuvelele n-au așezarea prozei de zile bune. Sînt doar idei aruncate, prinse într-o plasă nu foarte trainică de narațiune. Pur și simplu năzăriri, ca în Conflictul meu cu Portugalia. Potriviri aleatoare, peste care bate vînt de avangardă. O bortă, un adăpost din subpămîntă, prin care fojgăie viața, nebăgată în seamă. O viață pentru care nimeni nu depune mărturie. Solidaritatea
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
și apoi la Sopron, la granița austriacă, își va descoperi rădăcinile. Cartea e alcătuită sub forma unui dialog multistratificat al limbajelor și cuvintelor, în încercarea disperată de a construi o gramatică identitară. Desfăcându-se asemeni unor palete parțial suprapuse, secvențele narațiunii sunt, simultan, expansive și retractile, redând drama unui personaj incapabil să-și găsească locul în lume și în cuvinte. Rătăcirile sale se opresc nu în clipa când i se naște un copil, ci atunci când, într-o neașteptată iluminare, reușește să
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
nenumită, dar deductibilă, face ca simpla colecție de articole critice să nu conducă numaidecât la un principiu istoric. Negoițescu își pune judecățile cap la cap, nu, așa cum ar fi indicat, corp la corp. Episoadele nu comunică între ele decât accidental. Narațiunea globală rămâne, deci, o virtualitate. Faptul indică altceva decât greșeala tehnică de la nivelul lianților. Anume imposibilitatea tactică a viziunii. Aduși în timpuri mai recente, autori de felul lui Alecsandri își pierd cu totul dimensiunea istorică. Devenit contemporanul nostru, poetul de la
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
cu "adevărul convex". Vinerica-Venerica Simionescu, fostă Capdeiepure, este Pitia din Cioromârda, în timp ce doctorița Ruxandra pictează și explică doct tablouri abstracte. Din această schemă deopotrivă parabolică și parodică a istoriei contemporane, realitatea cotidiană a României nu poate apărea decât refractată, distorsionată. Narațiunea "browniană", despre care se vorbește înspre finalul romanului, ar fi astfel "cea mai adecvată oglindire a zilei de azi". În cuvintele Filofteiei Năsturel, "tâmpeniile mele, absurditățile... pe care le-am spus n-ar fi putut exista fără o realitate care
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
control acolo sus. Mereu alte avioane se fac nevăzute. Toate trec peste noi, cu atâta putere!, de parcă nu se vor opri decât în inima Africii; iar tu te-ndrepți spre Split, spre ceea ce fost-a cândva Iugoslavia. PESAH (după o narațiune de V. Neumark) Întunecată, masa aceea din lemn masiv de stejar jupuit (subțiat cu multă grijă la rindea și dat apoi cu lac francez), ștearsă de praf întotdeauna, mereu întinsă în sufrageria noastră tăiată-n mobilă de frasin cu tente
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
încă decît orice schiță a topografilor. Secolul și oamenii sînt pe deplin ai fricii, astfel încît Cît ar cîntări un înger poate fi citit ca un roman al unei lumi "prinse în strînsoarea de oțel a fricii", cum spune protagonistul narațiunii, Basarab Zapa, "adus" dintre personajele secundare ale Supunerii în cartea recentă, alături de Neculai Crăciun, Todor Grancea, Petra Maier și Cezar, personaje-simbol ale torționarului și victimelor sale. Viața lor se împarte înainte și după momentul spaimei, e o permanentă fugă și
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
regimul grotesc al figurației nu mai trebuie subliniată. În scena la care am asistat, și în altele, se remarcă însă și un gust dubios pentru stridență gratuită, pentru exces de pastă, alterând verosimilitatea decupajului realist, ca și eficiența simbolică a narațiunii. Numele personajelor sunt ridicole (vom vedea mai târziu o listă întreagă); replicile lor sunt adesea forțate, introduse ca părți, calupuri ale unui supra-discurs ironic; iar gesturile pe care le fac au o artificialitate marcată. Pe bune porțiuni ale cărții, logica
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
este șocant și șukar. Ion Minulescu este un al doilea Eminescu", a menționat un alt elev în teză. EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - LIMBA ROMÂNĂ - PERLE. Perlele nu au lipsit nici de la ultimul subiect, prin care se solicita candidaților să realizeze o narațiune, în cadrul căreia să prezinte o întâmplare în timpul participării la o întâlnire, organizată de școală cu un scriitor contemporan: "M-am întâlnit încă de pe hol cu Creangă și i-am zis «tu ești Mare șef, să știi că mi-au plăcut
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. PERLE la limba română by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79704_a_81029]
-
o cotitură în sfera creației; trecerea de la confesiune la povestire, - oricâte nesemnificative deosebiri ar exista între ele - specie conformă cu natura talentului înnăscut al scriitorului. O trecere care l-a pus pe autor într-o relație mai flexibilă cu sursa narațiunilor sale. Pentru că, oamenii pe care i-a întâlnit și pe care i-a iubit - va nota mai târziu Istrati - au făcut din el un povestitor." Confruntând versiunea inițială a povestirii Oncle Anghel, din manuscrisul "primitiv", cu forma finală, la care
Primul manuscris al lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7972_a_9297]
-
un fel sau altul, cuprinsul întregului manuscris. Și, cum majoritatea povestirilor se axau îndeobște pe istoria personajelor pe care viața i le-a scos în cale, asupra lor s-a concentrat interesul scriitorului, ele devenind, până la urmă, personaje principale ale narațiunilor. Asupra lui Kir Nicola stăruind mai mult decât asupra altora, la revizia textului." Studiul elaborat de Constandina Brezu-Stoian reprezintă o remarcabilă contribuție la cunoașterea începuturilor literare ale lui Panait Istrati și a evoluției creativității sale artistice.
Primul manuscris al lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7972_a_9297]
-
tot cartierul. Viața la periferie este aspră, iluziile sunt mărunte, mizele minore, iar existența se derulează monoton, într-un areal foarte redus, pe coordonate cât se poate de previzibile. Prin realismul său viguros, caracterul dur, fără urmă de sentimentalism al narațiunii, materia colțoasă din care sunt modelate personajele, primul roman al lui Radu Aldulescu poate fi privit ca un fel de variantă citadină a romanului lui Marin Preda, Moromeții. Un Moromeții fără Moromete însă, pentru că Sonata pentru acordeon are o construcție
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
poate vorbi de o focalizare a atenției autorului pe poveștile de viață ale familiei Dei (părinții și cei trei copii mari care se căsătoresc și au la rândul lor copii), dar cu siguranță nu există un personaj care să străbată narațiunea ca un fir roșu și în jurul căruia să se lege toate firele epicii. Practic nu există un personaj principal al acestei cărți. Cum spuneam, romanul este construit rizomic, fiecare personaj nou care intră în scenă are propria sa poveste, pe
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
cine vorbește, deoarece, pe parcursul unei singure fraze, exprimarea trece de la o persoană gramaticală la alta ("Poate că uneori visa marea așa cum n-o văzuse, dar nu erai în stare să-ți aduci aminte"). Mai mult decât atât, în multe situații narațiunea devine rezultatul colaborării dintre narator (vocea auctorială) și personajele sale. Acestea îi transferă vocii auctoriale propriile lor prerogative de limbaj, inclusiv înjurăturile și agramatismul agresiv ("... Vezi, atâta înverșunare nu-ți poate trezi decât ceva care aproape că face parte din
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
ca un eunuc într-un harem - desigur, cu o deosebire esențială - dar acest sentiment s-a spulberat degrabă. Majoritatea fetelor aveau farmec și o delectabilă naturalețe, împletite cu distincția și manierele tinerelor doamne Sudiste, în viața reală sau zugrăvite în narațiuni. Unele din ele erau grozav de drăgălașe, adesea cu expresia visătoare și cu glezna zveltă pe care le-am atribui eroinelor lui Edgar Allan Poe acelor Ofelii sau unor Belles Dames sans merci (aluzie la o poezie de John Keats
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
a celor care i-au cunoscut îndeaproape preocupările din ultimii ani, și anume cele două piese anterioare abstracte, Empty Moves și Eldorado, în care se concentrase asupra cercetării formale a mișcării, le-a explicat că și-a impus întoarcerea la narațiune, la concretețe, ca o constrângere asumată. Constrângerea impusă de folosirea unui text preexistent și a unei muzici bine cunoscute (ce este drept, alegându-și singur pasajele ce i s-au părut potrivite pentru fiecare scenă, din Simfoniile lui Gustav Mahler
Un basm pentru adulți by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7813_a_9138]
-
face cu un scriitor de vocație și de cursă lungă. Zilele regelui e proba că Filip Florian e un scriitor de vocație. Cartea e bine construită, autorul punînd carne epică pe scheletul unor evenimente istorice din România anilor 1866-1921. Deznodămîntul narațiunii e surprinzător și, după cum a fost gîndită cartea, cred că Filip Florian a scris-o cu gîndul la traducerile de care va avea parte în limbile Europei. Așadar, o carte a cărei temă e destinată publicului occidental." Tot Adriana Bittel
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
gîfîit și sub formă mai degrabă poetică, o "istorie sacadată", după propria expresie a lui Hasdeu. E foarte greu de delimitat adevărul istoric de romanț într-o astfel de carte, mai ales că prozatorul încurcă intenționat pistele. De multe ori, narațiunea bazată, aparent, pe surse savante, plonjează direct în basm: Deodată moldovenii săriră cu răcnete la dreapta și la stînga. Turcii se treziră încongiurați ei înșiși. Îi coprinse o panică. Victoria fu completă. Lupta durase numai o oră. Toată pierderea detașamentului
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
se șterge treptat, deoarece amîndouă adoptă formula hibridă a istoriei literaturizate. Unica proză cu adevărat remarcabilă a lui Hasdeu rămîne Micuța (1862), surprinzătoare capodoperă aflată la mare distanță de tot ceea ce autorul a mai scris, în versuri sau proză. Față de narațiunile romantice românești de pînă la 1860, nuvela impune cîteva noutăți frapante: inspirația romantică germană (e primul nostru witz reușit), îmbinată cu cea a prozei romantice ruse (gen Fata căpitanului sau alte bucăți pușkiniene); evocarea unei atmosfere intens cosmopolite, specifice orășelului
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
proces parabolic care combină elemente creștine și masonice deopotrivă. Cu cît încerci să te apropii mai mult de literaritatea dialogului celor două personaje dominante (Montresor și Fortunato), cu atît îl înțelegi mai puțin, iar, acceptînd exactitatea descrierilor detaliate ale locului narațiunii - făcute de către Montresor -, sfîrșești prin a-ți reprezenta posibilele implicații absconse din ce în ce mai confuz. În această ambiguitate generală - deliberată s-ar putea crede - există doar o singură împrejurare cînd se face o referire precisă la forma și natura cadrului scenic unde
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
independent de acesta, izolat de întreg prin părți, o firidă, o enclavă, astfel încît să-ți permită să extragi lucrul din rest" (Derrida. Fors 67). Implicit, lucrul se multiplică ad infinitum, odată ce procesul autodivizării și autoîncriptării este declanșat. În debutul narațiunii lui Poe, aflăm că Montresor, tulburat de "miile de insulte" (Poe. The Cask... 29), devenite ulterior blasfemii, ale lui Fortunato, a hotărît să se răzbune. Motivul real pare să fie orgoliul tradițional al Montresorilor, sintetizat în vanitoasa lozincă a familiei
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
construcție semantică verticală. Primul dintre ele se concentrează pe aluziile creștine: 1.a. Montresor își stabilește revanșa în timpul Carnavalului, perioadă de pocăință și purgație în Biserica Catolică Italiană, premergătoare Postului Mare. b. Montresor dovedește o anumită predispoziție confesivă în discursul/ narațiunea/textul său. c. Montresor folosește diverse formule religioase, cu tentă creștină, ca "pentru dragostea lui Dumnezeu", "odihnească-se în pace", și apare vag penitent spre finalul confesiunii sale. d. Montresor nu pare să aparțină frăției francmasonice, întrucît nu poate explica
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]