12,372 matches
-
și ca substanță, cartea sa despre Regele Mihai și evenimentele care au lovit, de-a lungul secolului XX, soarta României, îmbracă însemnătatea unei mărturii cu totul ieșite din comun, atât prin relevanța extraordinară a portretului uman care ocupă centrul construcției narative, cât și prin drama inseparabil legată de împletirea existenței personajului principal cu momente de cumpănă, - cu reversurile, asprimile și brutalitățile care au marcat, în anii vieții și răspunderilor sale regale, istoria țării. încă de la apariția primei ediții în engleză, critica
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
front larg, Rusia Sovietică, iar apoi (fără însă să i se recunoască de către marile puteri statutul de cobeligeranță) Reichul nazist. Culisele umane și psihologice din spatele loviturii de stat date de Rege la 23 august rămân pagini de o rară forță narativă în cartea lui Ivor Porter. Ele rivalizează prin dramatism doar cu descrierea unui context tulburător de dur prin paralelă: împrejurările celei din urmă lovituri de stat din viața regelui, cea urzită și executată de comuniști împotriva sa, la porunca Moscovei
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
nonșalanța cu care rețetele celor doi extrem de populari poeți sunt decriptate e de natură să le relativizeze, nu-i așa, tocmai inefabil. Mai mult, faptul că Eugen Negrici nu se agață de chichițe prozodice, ci proiectează, cum a și promis, narativ, în registru larg, biografic și bibliografic, face ca demonstrația lui să sune de-a dreptul inatacabil. Nu citează firoscos. Când e cazul, prezintă doar, unul sub altul, blocuri întregi de versuri. Și Nichita Stănescu, și Marin Sorescu sunt surprinși în
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
supra-personaje (Roma, Sicilia) și redute interioare. Fluturele negru era o metaforă pentru dimensiunea metafizică a operei de artă, dar și un simbol pentru abisul confruntării artistului cu creația. În Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri, trei planuri narative acoperă geneza unui cântec (The Fields of Athenry), investirea sensului baladei cu experiența libertății și, în contemporaneitate, reinterpretarea mitului cu efectele unui imn de stadion. În prima parte a cărții, anul 1845 aduce pentru locuitorii din Athenry prevestirea foametei. Irlandezii
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
ști să-și merite ziua, cum sună o altă profeție din carte. Ernesto Sábato vorbea despre moartea glorioasă a fotbalului, pentru că azi se luptă pentru bani, nu pentru tricouri. Dincolo de toate, romanul lui Radu Paraschivescu este o sumă de cascade narative despre realitatea unui fenomen ce a depășit cu mult sensurile antropologice imediate. Radu Paraschivescu scrie despre religia fotbal - spectacolul ultim al societății contemporane. Despre cum un fenomen interiorizat ajunge să se substituie vieții. Mai mult, stadionul a devenit prima tribună
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
orașului. Escortat de un pluton de husari, i se întâmplă să renunțe la caleașcă și să încalece un superb bidiviu alb. Mulțimea se înghesuie în calea lui și-l aclamă.” (p. 191) Adeseori însă, sub aparența de obiectivitate a vocii narative care istorisește cu ton egal, fără inflexiuni, unele realități, se ascunde o subtilă nevoie de manipulare a cititorilor. Vrei, nu vrei, ajungi să vezi în Ataturk mai degrabă un personaj detestabil și cu o morală cel puțin dubioasă, decât un
Cronica destrămării Imperiului by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3928_a_5253]
-
se poate susține că, pînă să-și piardă contururile, distincția a pivotat în jurul antinomiei poetic - antipoetic, recte a poziționării față de eul liric. După punerea acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se mai întîmplase. Dar, mai aproape de zilele noastre, în sintonie cu noile curente de gîndire - ale căror idei despre alteritate, solidaritate, limită etc. „pluteau în aer
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
două zile. Dar apropierea de cinema nu se oprește aici. Scenaristă ea însăși, premiantă a concursului HBO, Veronica D. Niculescu folosește cu succes privirea cinematografică, pe care nu o dată o transpune textual prin stilul indirect liber, astfel încât cititorul cunoaște universul narativ deodată cu personajul, fie el adult, copil sau pisică. Această strategie, al cărei principal efect este verosimilitatea, provoacă empatia cititorului, iar numeroasele detalii încărcate de semnificație, care adesea sunt cheia de lectură a textului, sunt strecurate discret în text, în
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
că o operă de artă nu poate fi izolată de contextul în care a luat naștere, Joan Miró și-a propus constant să-și elibereze lucrările de orice fel de constrângeri. A pune un accent disproporționat pe ceea ce ține de narativ și ilustrativ în producția sa reprezintă o răstălmăcire a intențiilor creatorului. A-i vedea opera prin prisma politicului este o dureroasă reducere a valențelor acesteia.
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
România să vorbim românește. Care sunt proiectele dvs. de viitor? Am terminat zilele trecute versiunea engleză a Gîndirii romanului, versiune la care lucrez de mai mulți ani. Cam o treime este refăcută complet: introducerea, capitolele despre romanul medieval și proza narativă a renașterii și analiza secolului al 19-lea. Răsuflu ușurat. Proiectul imediat următor este o cărticică despre Robert Marteau și versul francez. Marteau, unul din cei mai remarcabili poeți francezi contemporani, dispărut anul trecut, era vechi prieten al lui Ovidiu
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
consacra poetului și traducătorului Mihai Cantuniari, apariția unei cărți „în stilul Șeherezadei”. Într- o formă expresivă, observația criticului surprinde esențialul. Nu întâmplător, când vine vorba despre scriitorii noștri cei mai importanți, preferința autorului se oprește asupra lui Mihail Sadoveanu. Vocația narativă și plăcerea actului narativ (declarată reiterativ) reprezintă o linie de forță a prozei lui Mihai Cantuniari. Ocarina de lut (Ed. Humanitas, București, 2011) este al doilea volum dintr-o trilogie de o certă amploare epică - Omul ca iarba - inaugurată prin
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
Mihai Cantuniari, apariția unei cărți „în stilul Șeherezadei”. Într- o formă expresivă, observația criticului surprinde esențialul. Nu întâmplător, când vine vorba despre scriitorii noștri cei mai importanți, preferința autorului se oprește asupra lui Mihail Sadoveanu. Vocația narativă și plăcerea actului narativ (declarată reiterativ) reprezintă o linie de forță a prozei lui Mihai Cantuniari. Ocarina de lut (Ed. Humanitas, București, 2011) este al doilea volum dintr-o trilogie de o certă amploare epică - Omul ca iarba - inaugurată prin Bărbatul cu cele trei
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
rămasă în țară și-a făcut datoria” (p. 109). „Generația mea” este sintagma unei asumări și sugerează credința apartenenței la o umanitate onorabilă, formată într-un spațiu și într-un timp de plăcută aducere aminte. Și evocată într- un stil narativ plin de culoare. Ca pondere tematică și afectivă, secțiunea principală a întregului volum este fără îndoială aceea dedicată Mamei, al cărei portret din tinerețe apare în mod emblematic - și în chip de omagiu - pe coperta întâi, în memoria sa fiind
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
buni români” (p. 161-162). Vocația de povestitor pe care o reconfirmă Mihai Cantuniari odată cu apariția celui de al doilea volum al trilogiei sale romanești este dublată de un rafinament cultural special și de o savantă punere în scenă a actului narativ. Un text ilustrativ în acest sens este cel intitulat „Vrăjitoarea”, plasat spre finalul cărții. Textul este un fel de Matrioșka narativă și se constituie dintr-o succesiune de mici istorii pe tema iubirii și a tribulațiilor sale, relatate de mai
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
trilogiei sale romanești este dublată de un rafinament cultural special și de o savantă punere în scenă a actului narativ. Un text ilustrativ în acest sens este cel intitulat „Vrăjitoarea”, plasat spre finalul cărții. Textul este un fel de Matrioșka narativă și se constituie dintr-o succesiune de mici istorii pe tema iubirii și a tribulațiilor sale, relatate de mai mulți naratori, care joacă pe rând mai multe roluri, precum în „Decameronul” lui Boccaccio, la care, de altfel, un personaj face
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
Decameronul” lui Boccaccio, la care, de altfel, un personaj face referire în mod explicit. Savoarea narațiunii îi aparține însă poetului convertit în prozator, dar trecut în prealabil prin experiența traducerilor din Mario Vargas Llosa. Nu sunt foarte multe pagini pur narative în cuprinsul volumului, dar sunt suficiente pentru a-i da dreptate criticului Alex Ștefănescu. Episodul cu drumețul pierdut într-o gară de provincie în toiul nopții este o reușită îmbinare de realism și de fantastic, cu o artă narativă perfect
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
pur narative în cuprinsul volumului, dar sunt suficiente pentru a-i da dreptate criticului Alex Ștefănescu. Episodul cu drumețul pierdut într-o gară de provincie în toiul nopții este o reușită îmbinare de realism și de fantastic, cu o artă narativă perfect individualizată: „Din nou singur, am început să măsor în lung și în lat peronul, sala de așteptare, treptele de la intrare. Nimeni, nimic; nici măcar vreun câine de pripas aciuiat sub o bancă. Tăcerea îmi țiuia în urechi și timpul se
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
de la intrare. Nimeni, nimic; nici măcar vreun câine de pripas aciuiat sub o bancă. Tăcerea îmi țiuia în urechi și timpul se oprise ghemuit în intuneric, cu genunchii la gură, cocârjat sub povara vrăjii.” (p. 321). Stilul Șeherezadei este o formulă narativă pe care Mihai Cantuniari o reinventează în paginile acestei cărți de referintă între scrierile sale și merită cu siguranță atenția publicului cititor de azi, indiferent de partizanatele sale de ordin politic, cultural sau literar. Mihai Cantuniari, Ocarina de lut, București
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
Cronicarul subscrie, este întărită prin reproducerea uneia dintre nenumăratele cronici elogioase care, de-a lungul anilor, au însoțit cărțile lui Cărtărescu în țările unde s-a tradus opera sa: „Lucrul cel mai original și mai ieșit din comun al stilului narativ al lui Cărtărescu este copleșitoarea sa forță expresivă care pornește, ca un curent teluric, dintr-o lume de un realism riguros și scrupulos documentat al zilelor noastre, ca să ajungă la o serie de febrile întretăieri fantastice...”, scria în Spania, despre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
Pratt. Pentru el, importantă nu e femeia, importante sunt femeile. Ultima informație despre Corto Maltese - bătrân, cu mințile rătăcite, petrecându-și ceasurile în contemplarea mută a oceanului -, devenit un fel de pensionar de lux în familia Pandorei, e o construcție narativă a posteriori. Ea nu are niciun suport în cronologia aventurilor marinarului, fiind o soluție de tip deux ex machina, o confirmare tardivă a romantismului, a reîntâlnirii, parcă dincolo de propria lor viață, a protagoniștilor unei inefabile, improbabile și niciodată consumate povești
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
poeziei. Splendidă, ultima parte a cărții este un amplu monolog poetic despre utopiile paradisiace și apocalipsa sufletească. Sunt pagini încântătoare, numai bune de pus în ramă. În schimb, debutul cărții este călcâiul lui Ahile: deși are sensul lui în dispunerea narativă, el nu reușește să demonteze credibil ceea ce se sugerează foarte bine la nivelul poetic. Într-un dialog cu Un Cristian, A. R. Deleanu a spus ceva care trădează un scriitor pur-sânge, anume că „scrii în lumea asta, dar scrisul se
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
exclusiv în prezent (chiar atunci când, precum Bouche Dorée, au o experiență de viață de sute de ani!), acceptând - sau intuind - că regula jocului presupune, înainte de orice, discreție și moderație. Sugestia, tensiunea și tăcerea constituie bolta de susținere a unei formule narative care completează minimalismul desenului. Eliptic și contrastând din punct de vedere cromatic, discursul sugerează mai degrabă un aqua-forte nutrit din complicațiile psihologice ale personajelor, decât de adâncimile componentei grafice. E însă dincolo de orice dubiu că ideea de marinar, de călător
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
îl consider un poet bun, unul dintre cei mai buni pe care i-a dat școală optzecismului ardelean. Mă feresc însă să descopăr în Nimicitorul o poezie a disoluției trupului. Pentru că mă feresc să povestesc poezia, chiar și pe aceea narativa.) Prefer să văd aici altceva. O formă de dialog cu validitatea ideii de poezie. Că și alții, multi, Pântea a întreținut destulă vreme un soi de cult al acesteia. În spiritul unui modernism feroce, inca activ.) Nu doar în volumele
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
o serie de emisiuni TV dedicate liricii, cu titlul „Dragostea e un pumnal“, prin care încerca să arunce o punte între lumea poeziei și publicul larg. După experiența din radio și televiziune, a înființat la Torino o școală dedicată tehnicilor narative, purtând numele „Pickwick“, în care abordează, împreună cu grupuri de tineri scriitori, problemele prozei în era computerului. „Avem cu toții șaișpe, șapteșpe ani - dar fără s-o știm cu adevărat, e singura vârstă pe care ne-o putem imagina: abia dacă știm
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
mai multe evenimente de lansare ceea ce i-a dat o vizibilitate deloc de neglijat pe piața editorială. Romanul lui Andrei Ruse are, cel puțin, două calități fundamentale care se văd cu ochiul liber de la bun început: faptul că întregul discurs narativ e confesiunea unei tinere femei, cu o sensibilitate contruită fără stângăcii de outsider (autorul își cunoaște surprinzător de bine personajul), apoi abordarea unor teme de factură existențială, evitând - cu eleganță - locurile comune. E, într-adevăr, nevoie de o abilitate literară
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]