5,149 matches
-
înrola în brigăzile internaționale republicane din Spania. Are o idilă cu unul din ei, față de altul nutrește o deosebită admirație, petrece, la întoarcerea în țară, trei zile la Viena, fiind martoră la persecuțiile rasiale declanșate după includerea Austriei în Germania nazistă. Repatriată, ruptă de familie, asistă cu groază la expansiunea Gărzii de Fier, la instaurarea dictaturii militare, traversează anii cumpliți ai războiului, pentru ca, în sfârșit, să se bucure de vestea actului de la 23 august 1944. Aflată în aceeași noapte într-un
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
la Tel Aviv (1995), apoi, integral, la București (1997). Naratorul este gândit aici ca un personaj proteic, care ia diferite identități, un diavol care îndeplinește rolul de „martor al cerului” în anturajul lui Hitler și în lumea lagărelor de concentrare naziste. Abia apariția acestui roman, sinteză a literaturii lui S., a atras atenția criticilor asupra manierei insolite de compoziție a cărților sale, a căror departajare pe genuri este practic imposibilă, în corpul construcțiilor romanești fiind incluse, în Cercul, ca și în
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Gazetele duducăi Profirița, Descântecele ursăriței, toate fragmente din romanul Lisaveta), ca și impresiile lui Gala Galaction și Demostene Botez despre București în vreme de război. F. Brunea-Fox semnează reportajul intitulat Snagovul în zodia lui Killinger, reprezentativ pentru resentimentele în fața aroganței naziste. La rubrica „Vitrine” sunt consemnate romane de Olga Greceanu (Vreau) ori de Mircea Damian (Rogojina), dar și o traducere din Neînfrânții de Boris Gorbatov. În primul număr începe publicarea, în serial, a unui text din Antoine de Saint-Exupéry (Prăbușirea), în
TORŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290232_a_291561]
-
autobiografică. Ultima bătălie (1964), cea mai mediatizată carte a sa, cuprinde povestiri precum Caseta (reluată în 1966), unde formula proletcultistă predilectă nu pare să se fi schimbat. U. scrie despre cei care se războiesc cu legionari transfugi sau cu ofițeri naziști, despre femei care luptă neînfricate alături de bărbați. Autorul nu își schimbă prea mult registrul nici în perioada de dezgheț a anilor ’80, când revine, după un deceniu și jumătate de tăcere, cu Primăvara victoriei (1980) și cu Drumul eliberării (1981
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
dar în istorii, panorame și dicționare ale literaturii franceze din secolul al XX-lea, precum cele semnate de Pierre de Boisdeffre, Gaëtan Picon, André Bournin și (din nou) Jean Rousselot, numele lui V. nu figurează. După invadarea Franței de Germania nazistă, V., îmbrățișând crezul comunist, a luptat în mișcarea de rezistență. În ianuarie 1946 a vizitat pentru ultima dată România, fiind primit cu frenezie de prieteni. La scurt timp după înapoierea în Franța, spre consternarea celor ce îi prețuiau scrisul, și-
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
1916 a fost profesor la Göttingen. Din 1916 i-a urmat la catedră lui H. Rickert la Freiburg im Breisgau, unde a rămas până la pensionare (1928). A murit la 27 aprilie 1938. În ciuda ostilității cu care l-a înconjurat regimul nazist, n-a vrut să se expatrieze. În timpul vieții a publicat doar câteva opere importante: Idei pentru o fenomenologie pură și o filosofie fenomenologică (Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie, 1913). În 1928, discipolul său Martin Heidegger i-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Editura Politică, București, 1988, p. 51). Decizia luată de Heidegger la 21 aprilie 1933 a fost una dramatică și i-a adus multe necazuri. La insistența unor colegi, a acceptat postul de rector al Universității din Freiburg, în plină epocă nazistă. A demisionat zece luni mai târziu; dar, după prăbușirea hitlerismului, decizia din 21 aprilie i-a fost reproșată violent. Nu s-a putut explica decât târziu, la 23 septembrie 1966, într-un interviu dat revistei Der Spiegel - însă interviul nu a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și afișarea „listei cu evrei” în marea instituție de cultură. În cursul inaugural din 24 iulie 1928 (Was ist Metaphysik) el pledase pentru „libertatea academică”; a reluat pledoaria în alocuțiunea din 1933, susținând „autoafirmarea universității germane” - idee total opusă ideologiei naziste; a interzis arderea cărților scrise de autori evrei; iar fapta abominabilă care i-a fost atribuită, cum că i-ar fi interzis lui Husserl accesul în biblioteca universității, s-a dovedit o calomnie sinistră - de fapt, Husserl și Heidegger au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de sensuri, nu totdeauna foarte clare. Autorul care a încercat să găsească un domeniu propriu totalitarismului a fost Hannah Arendt, la puțină vreme după al doilea război mondial. În continuitate cu unele remarce din perioada interbelică, ea a considerat regimul nazist, tocmai învins, ca fiind foarte apropiat de cel sovietic, pe cale, la acel moment, de a se instala durabil în Europa Centrală și de Est. Analiza politologică pe care a realizat-o a fost asumată de o majoritate de cercetători. În
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de a se instala durabil în Europa Centrală și de Est. Analiza politologică pe care a realizat-o a fost asumată de o majoritate de cercetători. În acest spirit, R. Aron (1965), deși nu accepta decât parțial asemănarea dintre regimurile nazist și comunist, evoca cinci dimensiuni de bază ale unui regim totalitar: partidul unic, monopolul ideologic, propaganda de stat, controlul tuturor aspectelor vieții sociale, prezența terorii. Toate cele cinci elemente sunt ușor de regăsit în viața socială a României anilor ’80
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de partidul unic capătă o dimensiune suplimentară de forță, care este și ea o sursă posibilă de teroare. Dar teroarea este, evident, generată mai ales în mod direct, prin acțiuni represive dirijate contra anumitor categorii sociale. Dacă în cazul regimului nazist, a cărui ideologie era de natură rasistă, principalele victime au fost evreii și, secundar, țiganii, registrul comunist a extins la maxim posibilii dușmani ai puterii, denumiți în mod paradoxal „dușmanii poporului”12. La instalarea sa, dictatura proletariatului avea rolul să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
presă care formează opinia publică nu încetează să îi denunțe pe foștii SS-iști, chiar de mică importanță, în timp ce apologeții de odinioară ai deturnărilor staliniste au periodic dreptul la elogii. Ce contrast între frazele usturătoare din New York Times împotriva cineastei naziste Leni Rieffensthal și laudele înălțate de același ziar Lilianei Hellman, fostă vedetă a saloanelor literare de pe coasta de Est, care își afișase excesiv simpatia pentru «tătucul popoarelor»! Wilhelm Furtwangler, deși achitat de către un tribunal de denazificare, nu a putut da
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Hitler-Stalin și care a provocat un tip de blocaj intelectual. Armata Roșie a fost astfel percepută ca eliberatoare pentru același motiv ca și celelalte armate aliate, lucru pe care nu l-au resimțit nici balticii, nici polonezii. În plus, crima nazistă a fost, în principal, una fizică: „Este deci reperabilă, flagrantă. Camera de gazare concepută pentru a extermina în mod industrial o parte anume a speciei umane este un fapt unic” (Besançon, 1997-1998, p. 791). În ceea ce le privește, Gulagul și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că „sediul răului absolut trebuie să se găsească în sânul său”? Opinia a variat în ceea ce privește această localizare: „Răul a fost identificat câteodată cu Africa de Sud a apartheidului sau cu America războiului din Vietnam. Dar el a rămas întotdeauna centrat în Germania nazistă” (Besançon, 1997-1998, p. 793). Pot fi avansate și alte interpretări (Brzezinski, 1998, p. 358): • nazismul era în mod deschis antiintelectualist: „Postulatele sale nu erau decât mituri absurde, exprimate într-un limbaj complet primitiv”; comunismul, în ceea ce-l privește, chiar când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu era decât un „despotism oriental” sau un „social-naționalism al câmpurilor de orez”. În consecință, „atunci când un ideolog marxist de cea mai pură tradiție leninistă se comportă fără posibilitate de contestare ca un nazist, explicația este simplă: tocmai pentru că era nazist și deloc comunist”. Iată de ce, dezaprobă Revel, „o anumită stângă, mai numeroasă decât am crede, se luptă feroce, de asemenea, pentru a interzice constatarea unui truism: identitatea esențială a fascismului roșu și a fascismului negru” (Revel, 1998, p. 233). Pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
componența ei. Lozinca egalității între sexe a fost aplicată formal prin modificările intervenite în statutul femeii. Acesteia i-a fost atribuit, în noile condiții politice, un triplu rol: producător, mamă și soție. La apogeul stalinismului, la fel ca în Germania nazistă și Italia fascistă, accentul s-a deplasat pe funcția familiei de creștere a unor copii viguroși, în spiritul moralei tradiționale. A fost interzis avortul (1936), descurajat divorțul și stimulată delațiunea între membrii familiei. Prin intervenția „organizațiilor de partid, de masă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
psihice ale expunerii la traumă prelungită a debutat cu mai mult de jumătate de veac în urmă, încă din timpul celui de-al doilea război mondial. Primul studiu empiric cuprinzător i-a avut ca subiecți pe supraviețuitorii lagărelor de concentrare naziste (von Bauer et al., 1964; Eitinger, 1980). Acești supraviețuitori prezentau simptome ca: depresie cronică, anxietate, tulburări de somn, coșmaruri, precum și tulburări psihosomatice sau somatoforme. Kardiner dă pentru prima dată o descriere complexă a simptomaticii acestui fenomen: 1. excitabilitate și iritabilitate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
subiectului afectat. Arestarea, ancheta prelungită, închisoarea, precum și persecuțiile de după eliberare au dus la o politraumatizare succesivă în timp. Pentru a înțelege efectele acestor persecuții, putem folosi conceptul de traumatizare secvențială descris de Keilson (1979) referitor la valurile de persecuții din partea naziștilor germani în Olanda. O cercetare psihiatrică realizată după al doilea război mondial asupra victimelor persecuțiilor naziste în Olanda a demonstrat la victime diferite straturi simptomatice, care se pot ordona după valurile de persecuție. În acest fel, dincolo de o politraumatizare repartizată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în timp. Pentru a înțelege efectele acestor persecuții, putem folosi conceptul de traumatizare secvențială descris de Keilson (1979) referitor la valurile de persecuții din partea naziștilor germani în Olanda. O cercetare psihiatrică realizată după al doilea război mondial asupra victimelor persecuțiilor naziste în Olanda a demonstrat la victime diferite straturi simptomatice, care se pot ordona după valurile de persecuție. În acest fel, dincolo de o politraumatizare repartizată temporal, are loc un proces în sine coerent al experienței traumatice. După cum consideră Fischer și Riedesser
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
am încercat să surprindem efectele în plan psihologic ale încarcerării și ale persecuțiilor din perioada postdetenție la foștii deținuți politici din România. În acest context, nu sunt deloc surprinzătoare asemănările cu aspectele raportate de supraviețuitorii lagărelor de concentrare (fie ele naziste sau comuniste) sau cu victimele violențelor politice din America Latină. Considerând propriile declarații, pentru cei trecuți prin închisorile comuniste nu este importantă pedepsirea vinovaților, ci enunțarea faptelor, adică descrierea și clarificarea acelor vremuri. Sunt cunoscute manifestațiile și eforturile veteranilor războiului din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe suspiciune și nesinceritate cronică, acela de a căuta vinovații în altă parte. L.A.: Una dintre problemele centrale ale „prelucrării trecutului”, care, în opinia mea, ne blochează cel mai mult, este chiar aceea a vinovăției. Cum a fost prelucrat trecutul nazist și sentimentul vinovăției în Germania? D.G.: Dacă vrem să facem cu adevărat o treabă cinstită, corectă și pe croiala moralității proprii, n-ar trebui să ne uităm la cât de bine au reușit sau nu vecinii noștri să-și prelucreze
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vinovăției. Meticulozitatea lor analitică a făcut să nu existe probleme în a se ști adevărul - cum ar fi detaliul că Hitler nu-și plătea impozitele! Au existat însă și unele excepții care dau de gândit, asociabile unor practici contemporane: unii naziști s-au dus după război la biserică, s-au spovedit și au fost ajutați să-și schimbe „costumația” și să emigreze în America Latină ca misionari! Problema vinovăției este, desigur, legată și de formele de complicitate directă sau indirectă. Revenind la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la comandă, am făcut dragoste eficientă fără anticoncepționale și copii conform indicațiilor - cred că îți mai amintești de simbolul „mamei eroine”! Intimizarea conținută de unele sloganuri a stimulat participarea afectivă și a dat comunismului o notă de senzualitate, asemănătoare chemării naziste, nu fără ecou - aceea de a oferi Führerului copii blonzi cu ochi albaștri, dar și prin substituirea liderilor comuniști cu părinții noștri. Aceste pretenții sunt, analitic vorbind, semne erotice cu tentă patologică - există o relație profundă între putere și sexualitate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru cititorul român. The Oasis (2001) are un subtitlu care o rezumă în chip esențial: A Memoir of Love und Survival in a Concentration Camp. E o biografie romanțată (o poveste de dragoste începută în condiții tragice, într-un lagăr nazist), plină de dramatism, pornind de la mărturia unor rude prin alianță - Blanka și Mirek Friedman, părinții soției lui P., originari din Cehoslovacia, supraviețuitori ai holocaustului - și de la o minuțioasă documentare, cu grija de a reconstitui atmosfera epocii evocate și de a
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
de trecutul ei cultural, politic, social, religios, în articole aparținând lui Z. Leon, Barbu Lăzăreanu, Arnold Dagani, I. Sachter, H. Hahn, Manuel Menicovici, Marius Mircu ș.a. I. Ludo semnează articolul În memoria lui N. Iorga. Sunt evocate crime legionare și naziste, mai ales deportările și pogromurile, redacția susținând regimul instaurat în august 1944 și incriminând vechile partide politice (de pildă, articolul de condamnare a lui Iuliu Maniu, intitulat Procesul, scris de I. Ludo). Se publică și literatură, comentarii, traduceri, cele mai multe din
RASPANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289143_a_290472]