1,317 matches
-
Fensler. Ar putea beneficia de o exfoliere Alpha-Beta și de-o schimbare de personalitate, în același timp. M-am uitat la Charlie. Pentru cineva mereu fericit s-ar zice că suferise o schimbare radicală de personalitate. Chipul îi era inexpresiv, neîncrezător, vrând parcă să-ntrebe Cine mai e și femeia asta îngrozitoare? Trebuia s-o scot pe mama de aici până n-o făcea și mai lată. —Charlie, e adevărat ce spune Brooke, că deții jumătate din Scoția? Super! Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
obrazul meu în treacăt. Hm, încă o simt pe obraz. Mă scutur iar, înfrigurată. — Hai, ochelaristo, să intrăm undeva, îmi spune el, luându-mă de mână, văd că ești înghețată! Mergem undeva, să nu răcești! Mă las trasă de mână, neîncrezătoare. Intrăm într-o cofetărie. Pe sub paltonul în carouri port uniforma. M-am schimbat în uniformă la Georgiana, înainte de plecare, și mi-am pus rochia galbenă din triplu voal într-o pungă de plastic albă, pe care o car și acum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apoi pe obraji, îmi mângâie conturul feței, conturul ochilor, îmi mângâie conturul buzelor pe care tocmai le-a sărutat, și pleacă. închid ușa cu gesturi lente, golită de orice gând, și rămân multă vreme în fața ei, reluând iar și iar, neîncrezătoare, gestul lui Eduard. îmi mângâi cu degetele mele cu unghii roase obrajii, conturul feței, conturul ochilor, conturul buzelor. îmi sărut degetele cu unghii roase într-un întârziat răspuns la sărutul lui Eduard. Un nou gând minuscul și timid prinde apoi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
absentă înainte și zăresc o fetiță mergând, mică și abătută, cu privirile în pământ, cărându-și ghiozdanul în cârcă și bălăbănindu-și mâinile în aer, fără rost. Alți copii - neîndoios, colegii - merg în fața ei, discutând aprins. Mă frec la ochi, neîncrezătoare. Fetița asta parcă e o copie fidelă a mea - cea de acum zece ani. Aceleași cozi împletite, legate cu funde albe de nailon, care ies de sub aceeași căciuliță albă croșetată, legată în jurul bărbiei și prinsă cu un nasture alb, într-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
febril printre hârtii. La un moment dat, mi-am desprins privirea de pe mocheta bleumarin care acoperea în întregime dușumeaua și mi-am ridi cat-o pe pereți. Am încremenit pentru o clipă, apoi mi-am rotit privirea pe toți pereții, neîncrezătoare. Erau înțesați de portrete. Nenumărate portrete. Zeci de ochi necunoscuți erau ațintiți asupra mea din toate colțurile încăperii. Printre ele recu noșteam și desenele pe care mi le adusese, triumfător, atunci când mă vizitase acasă, să mi demonstreze că este un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un glas grav. Te întorci spre mine și mă privești în ochi. îți așezi mâinile pe umerii mei, atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul, și mă înfior până în vârful degetelor. — Hai să intrăm în mare! Te urmez neîncrezătoare și pășesc cu grijă în spatele tău, fără să ating nisipul umed. Intri în mare și te afunzi nepăsător în valuri, cu poalele hainei tale lungi fluturând pe apă. Mă reped după tine, strigând: — Edo, ai grijă! Așteaptă-mă! Tu nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc, goldăneștenii fluturau neîncrezători din cap, precum taurul brav, învrăjbit de îndrăzneața apropiere a unei potăi viclene. Fluturau din cap, ca taurul, atunci când cei mai nepricopsiți și mai mișei, scârțâind din condeie cu penițe gata exersate sau înmuind creioane chimice în gură, semnau cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi nimfomană, eu nu știu ce să gândesc! Cele proferate de palavragiu le-am luat drept camaraderie erotică. Altfel privind lucrurile, nici nu am avut ocazia să o cunosc pe distinsa soție a magnatului coruptei noastre orânduiri de tranziție... Nae Calaican rânjea neîncrezător, ca omul care știa el ce știa despre fasonul de escamotare a lui Vladimir în privința aventurilor sale extraconjugale: La-să, măi, Vladi-mire, că pricep: vrei să o faci pe cavalerul cruciat... Nu era chiar așa, dar, în faimoasa noapte a ziafetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și pur livrescă. Poate că de aia au râs, toți deodată și Îndelung. Altfel, oameni de lume, s-ar fi putut abține. Asta e povestea celui mai jenant moment al relației lui Cătălin cu literatura. Am râs și noi, unii neîncrezători. Florin s-a pus Însă chezaș, așa că, râzând În continuare, am Început să-l compătimim pe bietul librar. Dacă s-a mai Întâlnit cu Ungureanu de atunci? Da, n-a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Toată lumea la adăpost! Marius prinde de mână un sergent de stradă care-l privește cu ochi sticloși, înfricoșați: Unde este adăpostul? Aici, în spate, dom' locotenent! Dar mai repede, mai repede! Vardistul pleacă grăbit, strigând la cei care încă privesc neîncrezători vălmășagul mulțimii crezând că au de a face cu o alarmă de exercițiu, aidoma celei care tocmai se petrecuse puțin mai înainte. Peste tot, mașini gonesc în viteză, claxonând neîncetat și slalomând cu greutate prin mijlocul mulțimii panicate. Tramvaiele înțepenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dau greș niciodată. Nu pomenește nici un cuvânt despre faptul că detaliile poveștii se aflaseră mai mult din întâmplare. Un deținut din lagărul Buchenwald o vânduse unui informator, pentru două țigări si 50 gr. pâine. Cred că glumiți...spune cu glas neîncrezător von Streinitz. Arăt ca și cum mi-ar arde de glume? izbucnește celălalt nervos, ridicându-se în picioare. Se apleacă către interlocutorul său, sprijinindu-se cu vârfurile degetelor pe cristalul mesei. Sunt cât se poate de serios. Credeți-mă! Veți pune sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Civic este pentru toți" (citat în Olson, 1993: 642). În Europa Centrală și de Est de azi, partidele sînt instituțiile care se confruntă cu cea mai mare neîncredere în noile democrații. În cele nouă țări, o medie de 45% sînt neîncrezători, iar 50% sînt sceptici. În țările post-comuniste, electoratul se împarte în trei grupuri. Există populația anti-partide care nu votează, electori neangajați care votează pentru un partid cu care nu se identifică; și cel mai mic grup, partizanii angajați, care se
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
este destul de clară, rămîne în discuție dacă încrederea în instituțiile politice va crește sau va scădea. În cel mai bun caz, instituțiile ar putea să devină mai de încredere, rezultatul fiind că cetățeanul mediu va fi mai degrabă sceptic decît neîncrezător. Cel mai rău caz este acela în care necinstea, corupția și alte acțiuni ar putea face ca cetățeanul mediu să devină mult mai neîncrezător. Ambele scenarii cazul cel mai bun și cazul cel mai rău au făcut aceleași presupuneri în legătură cu
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
să devină mai de încredere, rezultatul fiind că cetățeanul mediu va fi mai degrabă sceptic decît neîncrezător. Cel mai rău caz este acela în care necinstea, corupția și alte acțiuni ar putea face ca cetățeanul mediu să devină mult mai neîncrezător. Ambele scenarii cazul cel mai bun și cazul cel mai rău au făcut aceleași presupuneri în legătură cu schimbările generaționale și în nivelul educației populației pînă în anul 2005, și iau ca dată rata medie redusă a creșterii economice în intervalul 1993-1997
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
domina indefinit Matilda, dominație al cărei secret îmi scăpa. Îi dădui un telefon după câteva zile de la scena presupus decisivă la care asistasem fără să mă jenez câtuși de puțin... "Ce s-a întîmplat, doamnă, o întrebai cu o veselie neîncrezătoare în glas, ce e cu Petrică?" "Petrică, îmi răspunse ea, a plecat..." Voce neutră, oare nu se ferea să-mi spună totul, dar care, spre surprinderea mea, era lipsită de orice dramatism. "Unde a plecat?!", insistai. Și atunci ea îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Bine, se hotărî el. Și îmi întinse flaconul, pe care îl vârâi sub pătura peticită și aspră. ― Sper să nu mă percheziționeze, mai spusei, deși directorul închisorii mi-a făcut într-o zi o vizită și s-a uitat foarte neîncrezător la manuscrisul meu. Era gata să mi-l confiște, sau cel puțin așa mi s-a părut, dar a renunțat după ce l-a răsfoit vreun sfert de oră. "Ești scriitor? m-a întrebat. "Da", i-am răspuns. "Ai mai publicat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nici el nu s-o fi purtat bine când Hitler a dictat la Viena să fie sfâșiat Ardealul în care Doja s-a răsculat cu români și maghiari împreună împotriva grofilor care ne sugeau sîngele..." Mă uitai la el neîncrezător. Își bătea joc de mine? Era mare, ajunsese colonel, sărind, probabil, toate gradele, se vedea încă de pe chipul lui originea umilă, o fi fost muncitor, sau chelner, sau mic funcționar? " Dacă spui tot, continuă el, nu-ți facem nimic, că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când într-o dimineață m-am pomenit cu o floare pe biroul meu... Această scenă mă obsedează și nu perversitățile acelor timpuri al căror mit primitiv ai barbar deși s-a prăbușit semenii mei încă nu se desmeticesc, sânt încă neîncrezători, ca și când s-ar teme să nu-i reînvie cadavrul; vor să-l lase să putrezească total și abia după aceea să-i arunce cenușa în vânt. "Mă ameninți? rânji el cu o cruzime care abia atunci i se desvălui. N-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mă îndepărtai, luai de pe masă un sandviș cu icre, îl mâncai, dădui peste cap un păhărel de țuică și revenii lângă strelit cu un alt sandviș în mână. "Ei, zisei, care era ideea aceea universală și formidabilă?" Strelitul se uită neîncrezător și în dreapta și în stânga. Dar deodată renunță la orice fel de precauții și vorbi liber, ca orice om. "Dom' profesor, zise de astă dată parcă prea tare, noi luptăm (sublinie acest cuvînt) împotriva unor rele, dar cine ne spune că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era! Ea era, desigur, cititorul, un cititor dintre cei care, deși se puteau lăsa atrași, în curiozitatea lor avidă, asta nu însemna că odată terminată ultima filă, nu s-ar fi trezit și nu ți-ar fi aruncat o privire neîncrezătoare și ironică: ei, ce-ai vrut să spui? Pe cine ai vrut să păcălești? Fără ca neapărat să-ți exprime toate acestea și cu voce tare, cu alte cuvinte să-ți opună propria lui viziune despre lume, diferită și mai ales
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu suntem primii descoperitori. ― Glumești? Nu e nici o baliză pe platoul ăsta afurisit. Nici un jalon. Nu a venit nimeni înaintea noastră aici. Nimeni! Chestia asta ne aparține! El se îndrepta deja spre partea din spate a cabinei. Anne era tot neîncrezătoare. ― Este greu de crezut că un lucru așa de mare și care emite acest gen de rezonanță a putut să rămână aici atâta timp fără să fie observat de cineva. ― Prostii! (Jorden își lua deja combinezonul presurizat, apăsa pe clapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cafeaua, ea începu să umble prin cameră ― prea strâmtă pentru așa ceva, dar ea tot încerca. Burke se mulțumea să aștepte. ― Nu, declară, ea în sfârșit. Nici vorbă. ― Ascultă-mă. Nu e chiar ce gândești. Ea se opri și-l privi, neîncrezătoare. ― Nu e ce gândesc? Nu e ce gândesc? N-am nevoie să gândesc, Burke. Am fost brutalizată, insultată și stoarsă de gașca voastră de incompetenți și acum vreți să mă-ntorc acolo? Nici pomeneală! Vocea-i tremura și Gorman se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
s-a stins. Exact cum mă așteptam, fostul meu elev a închis paralelipipedul și l-a vârât repede în sacoșă. Apoi a împins și sacoșa sub pat. „Alexandru Dimitriu...“, a repetat Maria, urcându-se înapoi în patul ei. Părea puțin neîncrezătoare. „Știu un singur Alexandru Dimitriu...“ „A trăit în epocă?“, m-am interesat. „Da, chiar în mai multe.“ „Atunci, s-ar putea să fie omul nostru. Cu ce se-ocupa tipul ăsta?“ Ne-am întors fiecare la locurile noastre, dar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
privindu-l în ochi. „Aș prefera să nu... Lasă-mi o zi, și-ți pun toată povestea cap la cap.“ A spus-o fără să clipească, nu s-a schimbat o nuanță în culoarea irisului. „OK.“, am acceptat, calm și neîncrezător. „Mai departe.“ Și-un elev ar fi avut bănuieli. „Te-te face, Ro-robiță!“ Cezar râdea, cu șoseta proptită de calorifer. Moțul de lână stătea pleoștit, curbat într-o parte. L-am făcut în toate felurile în gând, după care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Perpetuă din lume. În franceză, bineînțeles. Se zice că efectul de mișcare perpetuă e obținut nu-atât prin imagini și mișcarea căsuțelor, cât prin folosirea onomatopeelor. Ele ar direcționa deplasarea fără oprire a desenului.“ „Doar atât?“, s-a încruntat Grosescu, neîncrezător. „O-ntâlnire la Viena, pentru un procedeu tehnic? Pentru o bandă pe care o cunoști deja? Nu-i cam puțin?“ „O cunosc, dar n-am văzut-o.“, m-am apărat. Plusam la greu. R mas mai trăsese o bandă similară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]