1,138 matches
-
de răsfăț personal. Hai să continuămă și te rog să mă scuzi pentru digresiune. Probabil că aș putea face o analogie cu totul inexactă pentru a-mi demonstra teza. Iată-ne pe toți, o lume a ființelor vii, a obiectelor neînsuflețite și a rafalelor de vânt, alcătuiți cu toții din infinit mai mult spațiu gol decât din materie solidă. Oare nu există o posibilitate conceptuală ca aici, printre noi, pătrunzându-ne și înconjurându-ne pe toți, să existe o cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali erau Elfrida, însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum mă pofteai la un pahar de vin, domnuleee, omuleee dintotdeauna buuun, o-mu lee ge-ne-rooooos... (se aplecase foarte tare, clătinând din cap și stropind trupul neînsuflețit al prietenului său cu o ploaie repezită de lacrimi, Încât tanti Valeria trebui să-l tragă repede de guler pentru a nu se dezechilibra peste el)... și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le meuuu, cum te mai rupeaaaa nenorocita
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
el. „Principe al Drept-credincioșilor, i-a spus el, se cuvine să-I mulțumești Celui-de-Sus, căci ți-a cinstit mama făcându-te să plângi la căpătâiul rămășițelor ei, în loc s-o umilească făcând-o pe ea să plângă peste trupul tău neînsuflețit.“ Trebuie să-I mulțumești lui Dumnezeu atunci când moartea survine în ordinea firească a lucrurilor, și să te lași în seama înțelepciunii Sale, atunci când, din nefericire, se întâmplă altfel. A continuat cu o rugăciune, pe care cei de față au murmurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unui polițist și se strecură cumva, pe sub brațul acestuia, în micul cerc uman din jurul cadavrului. Rămăsese prea puțin din capul mortului pentru a mai putea distinge ceva, dar restul era aproape intact. Căzuse cu fața la pământ și acum ofițerul întoarse trupul neînsuflețit. Se făcu alb ca varul. Și asta nu din cauza oaselor zdrobite sau a orbitelor goale; mai văzuse așa ceva înainte. Ci a mâinilor bărbatului sau, mai degrabă, a mâinii lui drepte. Încă încleștată, cu degetele înțepenite nu pe o armă - ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bezna aceea, nu vedea aproape nimic. Purtătorul armei își mișcă brusc brațul: Maggie se pregătea pentru glonț. Dar în loc să tragă, acesta se întinse spre stânga, apăsând cu mâna pe întrerupător. Într-o clipă ea îl văzu - iar el zări corpul neînsuflețit de pe podea. —Eema? Căzu în genunchi, iar pistolul i se rostogoli din mână. Începu să facă ce făcuse și Maggie, îi apucă brațul, palpă corpul. Doar că acum, îngenunchind lângă acesta, își îngropă fața în spinarea cadavrului, iar capul începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
albastrul versiunii Second Life a lacului Geneva. Făcu asta aproape un minut, în liniște, ca și cum s-ar fi aflat amândoi într-un planor, plutind pe cerul albastru din miezul zilei, deasupra unui oraș adevărat și nu aici, în această cameră neînsuflețită, întunecoasă, în toiul nopții, la Ierusalim. Se concentra puternic. Nu era ușor să păstreze altitudinea potrivită: prea sus și insulele deveneau simple puncte, prea jos și își pierdeau viziunea de ansamblu. Dacă Uri avea dreptate, trebuiau să recreeze experiența din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi fost făcute de Uri plecând cu mașina ca să se salveze? Dar asta, știa, nu avea nici un sens. S-ar fi întors după ea. Știa care era lucrul cel mai probabil, mintea ei furnizându-i imaginea: bărbați mascați ridicau trupul neînsuflețit al lui Uri, unul apucându-l de brațe, celălalt de glezne, aruncându-l în portbagajul Mercedesului și apoi plecând cu mașina. Se duse la punctul de observație și cercetă terenul. Văzu urme de cauciuc, dar nu o ajutau. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înăuntru. Poate că erau într-o parcare subterană. I se ivi în minte o imagine care o șocă. Văzu două cadavre aruncate în întunecimea unui garaj subteran, vizibile doar la lumina galben-bolnăvicioasă a unei lămpi fluorescente. Cele două trupuri, ambele neînsuflețite, erau al lui Uri și al ei. Mașina rămase pe loc, motorul se opri. Auzi ușile din spate deschizându-se, iar mâna de fier se așeză din nou pe spinarea ei, împingând-o afară. De data asta nu mai opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
măsuri de pază. Dar, așa cum mărturisea el mai târziu, la toate se gândise, în afară de regicid. "Am prevăzut totul; am prevăzut chiar moartea mea. Ceea ce n-am prevăzut, a fost asasinarea Regelui, asta niciodată nu mi-a trecut prin minte...". *** Trupurile neînsuflețite ale lui Don Carlos și Infantelui Luiz Filip sunt aduse la Palat. Don Manuel, devenit de câteva ceasuri Suveranul Portugaliei, convoacă chiar în acea seară Consiliul de Coroană. Sosesc pe rând membrii Guvernului, șefii tuturor partidelor și consilierii regali. Palid
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a hotărât asasinarea lui Sidonio Paes". Înmormântarea Președintelui a fost încă o mărturisire a dragostei pe care portughezii i-o purtaseră în timpul vieții. Întreaga Lisabona defilează câteva zile în șir, în haine cernite, prin fața catafalcului. Nenumărați sunt aceia care văzîndu-l neînsuflețit, izbucnesc în plâns și cad în genunchi. Aproape toată lumea poartă doliu și oamenii plâng pe stradă, cunoscuții și prietenii se îmbrățișează plângând. Parcă sufletul nației ghicise tot ce avea să vină în urma acestor două gloanțe care răpuseseră pe Sidonio. Chiar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
așa numitul "Acord de la Paris", prin care ultimul rege care domnise în Portugalia, Don Manuel II, recunoaște ca moștenitor al Tronului pe Don Duarte, descendent din ramura miguelistă a dinastiei Bragança. În 1932 Don Manuel II moare în Anglia; corpul neînsuflețit al ultimului monarh portughez e adus în patrie și înmormîntat cu cinstea cuvenită. Însuși Salazar urmează cortegiul funerar. Dar, într-o cuvântare ținută mai târziu, la 23 Noiembrie 1933, și în care analizează toate forțele politice și atitudinea lor față de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se afla el, și, după ce contemplă o vreme marea care săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux, trase aer În piept pentru ultima oară, adînc, și se aruncă, hotărît, În prăpastie. În timp ce privea valurile care se jucau cu trupul lui neînsuflețit, Înainte de a-l tîrÎ spre larg, se gîndi că Dumnezeul lui Îl părăsise probabil pe neașteptate sau că un nou sentiment de vinovăție, chiar mai puternic decît cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ai săi, au găsit-o moartă pe un braț de paie galbene și mirositoare. Avea ochii închiși și gura ei exprima durere și întristare... Au îngropat-o lângă rădăcina unui măr, sub fereastra casei mari, unde a stat trei zile neînsuflețită stăpâna sa. - Șurca noastră, mititica...”. În acest moment, Ana Nicoară, o fetiță ce stătea în ultima bancă, izbucni în hohote de plâns... Își lăsă căpușorul să cadă pe mâinuțele de pe bancă și plânsul ei, care izvora dintr-un suflet sincer
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în cap! Melania Lupu înghiți bomboana. ― Peste exact trei zile, sosește domnul Van der Hoph. Are un avion care aterizează la 9 dimineața. Până atunci însă trebuie să ne descurcăm singuri. ― În consecință, rânji Grigore Popa, ce facem cu trupul neînsuflețit al domnișoarei Scurtu? Sinuciderea cade! Matei săltă din umeri și spuse aiurea: ― Moarte naturală! Bătrânul dădu din cap edificat. ― Orientalii au un proverb: Decât un filozof mort, mai bine un măgar viu. ― Adică? ― Se înșală! Se înșală lamentabil! ― Aha! înțelese
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
citesc cu atenție. Și fac ochii mari : în urma unei recente experiențe personale, țin să spun că înmormîntarea ortodoxă este cel mai inuman rit de trecere, un spectacol sinistru de exhibare a durerii, mai întîi prin faptul că expune indecent trupul neînsuflețit, creînd în jurul lui un soi de pelerinaj comunitar, apoi pentru că stimulează și întreține suferința, dar și ipocrizia credinței prin tot felul de simboluri și superstiții primitive. Ca să nu mai vorbesc de faptul că obligă la o cheltuială suficient de mare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să se fi terminat. Și nu exista nici o șansă de scăpare. Ultima cămilă era devorată acum de animalele de pradă, cât despre Abdul-el-Kebir, trebuiau să treacă niște zile bune până să poată face un pas. Doar acea bucată de metal neînsuflețit putea să-i scape de primejdie; și simți o profundă senzație de furie în fața neputinței și ignoranței sale. Simplii soldați, beduinul cel mai jegos sau chiar un negru akli eliberat, care stătuseră câteva luni împreună cu francezii, erau în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu o privire rătăcita. Nu mai era în stare să răspundă când îi vorbeam sau să înțeleagă ce-i spuneam, nici macar ordinele cele mai simple. Că Nebunul din Aponapu? întreba Vahíne Tiaré. —Ceva mai pașnic. Stătea la prova, caun obiect neînsuflețit, cu picioarele atârnând deasupra apei și cu privirea fixă, îndreptată spre orizont. Iar într-o dimineață, dispăruse cu totul. Încă o dată ramaseră cu toții pe gânduri, în tăcere, pana cand aceeași Vahíne Tiaré se hotărî să întrebe: —Ce-ai simțit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé, i-a dat Alfinei Îmbrățișarea finală și atunci natura s-a Îmbrăcat Într-o mantie de foc. În zăpăceala generală, mașina de poliție care gonea singură, Încălcând consemnul drastic al neînsuflețitelor de-a nu se urni cu de la sine putere În vecinătatea oamenilor, a trecut neobservată. Cei care au remarcat ciudățenia Îl vor fi considerat pe Fauvé drept un fel de „olandez zburător“, o iluzie optică apărută pe fondul consumului exagerat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
El și nu Stifter o simte, Stifter a dovedit asta prin viața lui ratată în care n‑a îndrăznit să facă nimic. Adalbert Stifter continuă să treacă în revistă diverse frumuseți, nu numai din cele vii, ci și din cele neînsuflețite. Natura are tendința să decadă la stadiul de materie neînsuflețită, se gândește Rainer, noi nu facem decât s‑o ajutăm. Imediat scrie un bilețel prin care îi comunică acest gând Sophiei, care tocmai mâzgălește siluete de cai în caietul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prin viața lui ratată în care n‑a îndrăznit să facă nimic. Adalbert Stifter continuă să treacă în revistă diverse frumuseți, nu numai din cele vii, ci și din cele neînsuflețite. Natura are tendința să decadă la stadiul de materie neînsuflețită, se gândește Rainer, noi nu facem decât s‑o ajutăm. Imediat scrie un bilețel prin care îi comunică acest gând Sophiei, care tocmai mâzgălește siluete de cai în caietul ei cu spirală. Pe Sophie n‑o interesează câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gândește Rainer, noi nu facem decât s‑o ajutăm. Imediat scrie un bilețel prin care îi comunică acest gând Sophiei, care tocmai mâzgălește siluete de cai în caietul ei cu spirală. Pe Sophie n‑o interesează câtuși de puțin materia neînsuflețită, ci mai degrabă însuflețirea sportivă. Trebuie să‑ți conștientizezi propriul corp sau pe cel al calului de curse, atunci când acesta trece de la trap la galop. În momentul acela vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
consolează cu o ceșcuță de Mocca Gold, consumată la Café Museum, în apropiere, la care se adaugă o chiflă și un bacșiș consistent. Golit de orice gânduri și sentimente, Rainer se prăbușește în sine și arată ca un colet uman neînsuflețit. Cum or să mai râdă cândva el și Sophie de chestiile astea! Dar acum încă nu. Mai târziu. În sinea lui, Rainer s‑a desprins deja cu totul de familia lui, doar din exterior nu se observă încă acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Primăvara botticelliană și în tabloul de la Chantilly ?“ — În Primăvara, Simonetta se înfățișează învestmântată în flori, la Cosimo apare doar bust. Aproape goală, acoperită doar cu un șal care transmite, parcă, răcoarea înserării. Broderiile și franjurile marginale se odihnesc încă, aparent neînsuflețite, gata să devină, peste doar câteva clipe, șerpi mișcători și veninoși. Chipul și umerii, pieptul tânăr se decupează din argila amurgului. Așteptare calmă și senzuală și provocatoare. — Celebrul tablou de la Karl Friedrich Museum din Berlin ? Pe smalțul înflorit al pajiștii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
despărțire senină de viață. Refuza, bineînțeles, să primească vreun preot și nici nu admitea că îi venise sorocul ? Să credem că moartea l-a întâlnit și l-a eliberat brusc. Fără nici un martor, de vreme ce a fost găsit, după relatarea unora, neînsuflețit, la picioarele unei scări, poate chiar în fața bisericii San Pier Maggiore, unde se spune că ar fi înmormântat. ...Simonetta Vespucci supraviețuiește ? Ar putea privi și în viitor, să zicem, spre celelalte tablouri ale dispărutului ? Emoționată de plânsul câinelui Laelaps la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]