1,328 matches
-
ai 35 ani?” ha! “da”... “și eu”. Mai și zâmbește! Femeile astea nu au pic de rușine. - Tu ce ai răspunde? - Eu nu intru pe mirc... “ești însurat?”. Nu pierde timpul. “da”... “păcat”... “de ce, vrei să te fut?” - Ești nebună! Ce a intrat în tine? - De ce, draga? Nu de astă intra pe mirc?... Târfa dracului! - Ce ți-a răspuns? - Să-mi fac labă. Așa se vorbește pe mirc? - Tu ai fost vulgara, la ce te așteptai? Ți-a răspuns ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Dumnezeu ar fi fost deplină, de s-ar fi rescris măcar Geneza; ce-ar mai fi urmat decît pedeapsa? Dacă Antonia s-ar fi dus cu gîndul la toate astea, Thomas nu ar mai fi putut să o liniștească; nimeni; nebuna ar fi ieșind urlînd pe străzi, cerînd lui Dumnezeu să nu mai aștepte ziua ultimei sfidări și să arunce de-acum, peste lume, pucioasa aprinsă, pămîntul să rămînă un glod acoperit de cenușă, pe care să nu mai crească nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a putut să decadă omul. Avea nevoie de probe, asta ar fi reieșit; ce mai baliverne! Și Thomas ar fi rîs. Tot cartierul, toată Copenhaga, asta cu destulă Înțelegere: cine ar fi luat În serios demersul moralizator venit din partea unei nebune de bunicuțe? Mai era și simpatică; fusese chiar frumoasă cîndva, se vedea asta; cochetă Încă, Își ungea fața cu creme antirid, cunoscătorii observau dintr-o privire; dacă și-ar fi găsit și ea un tinerel, s-ar fi purtat altfel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
păcură. Antoniei era bine să i se ia cu totul poșetuța și să i se spună să mai tacă din gură, să nu mai tot strige, cum i se năzărea, Sodoma! Sodoma! Foc! și alte chestii din astea. Pentru că, Doamne ferește, nebuna chiar putea, prin repetare, să declanșeze cine știe ce resort sensibil, diavolesc, ce ar fi scurtcircuitat planeta, se zicea că Încă sînt multe forme de energie neștiute: venea o babă smintită și punea totul la pămînt! Doar din sunetul trîmbițelor se prăbușiseră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Cryos era prima care trebuia să tacă, Înghițind gălușca. Să-și Îmbunătățească sistemul de siguranță și să-și vadă de treabă! Thomas, În judecata sa, a pus clinica la colț. Se gîndise și la ce s-ar fi făcut cu nebunele din Amsterdam! Acestea ar fi dat la iveală totul, nu se dovediseră deloc rușinoase cînd le fusese oaspete, ba chiar impudice de tot; violonistele ar fi adus În fața lumii o Întreagă mizerie, iar Ann, cu mărturia ei, ar fi pus
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a creierului lui Victor nu fu în stare să oprească visul, ci doar să-l urmărească în continuare cu un ochi critic. Iar visul se acceleră din nou. scena următoare fu însă mult mai neplăcută : așezată pe bancheta din față nebuna mînca chips-uri Kellogg’s și încerca să prindă un post de radio. Ceva însă nu funcționa, fie că bateria mașinii era aproape epuizată, fie că în acel loc pierdut nu puteau fi captate corect undele radio. Victor continua să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
își petreceau timpul rugîndu-se ? în cazul acesta pot să-l înțeleg pe Kokopelli. Dacă nu făceau nimic altceva decît să se roage. Visul sări din nou peste o etapă și Victor se văzu pe bancheta din față a mașinii, cu nebuna lipită de el, sub cerul înstelat. se făcuse brusc noapte, iar mașina nu mai avea acoperiș. Probabil că am demontat-o integral, își spuse vocea de rezervă din creierul lui Victor. Cerul era extrem de înstelat, părea că numărul stelelor se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să cumpere oricîte dosare cu „cu transcrieri”, la un preț bun. nu, din păcate bătrînelul nu putea să-i ofere transcrierile citețe. toate cutiile cu dosare lizibile fuseseră fie distruse, fie depozitate undeva, cine știe unde... el nu mai avea decît dosarele nebunei. Cine era nebuna ? Nebuna era o anumită doamnă masek, poate cea mai dotată stenografă din toate timpurile. în ultimii ani ai comunismului, din lipsă de benzi și mai ales întrucît prin reciclare benzile se uzau, doamna masek le propusese „serviciilor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dosare cu „cu transcrieri”, la un preț bun. nu, din păcate bătrînelul nu putea să-i ofere transcrierile citețe. toate cutiile cu dosare lizibile fuseseră fie distruse, fie depozitate undeva, cine știe unde... el nu mai avea decît dosarele nebunei. Cine era nebuna ? Nebuna era o anumită doamnă masek, poate cea mai dotată stenografă din toate timpurile. în ultimii ani ai comunismului, din lipsă de benzi și mai ales întrucît prin reciclare benzile se uzau, doamna masek le propusese „serviciilor” o metodă directă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu „cu transcrieri”, la un preț bun. nu, din păcate bătrînelul nu putea să-i ofere transcrierile citețe. toate cutiile cu dosare lizibile fuseseră fie distruse, fie depozitate undeva, cine știe unde... el nu mai avea decît dosarele nebunei. Cine era nebuna ? Nebuna era o anumită doamnă masek, poate cea mai dotată stenografă din toate timpurile. în ultimii ani ai comunismului, din lipsă de benzi și mai ales întrucît prin reciclare benzile se uzau, doamna masek le propusese „serviciilor” o metodă directă. altfel
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fel de tineri. Dac-ar ști Pascalopol, care moare după ea! - Otilia urmează Conservatorul și are, se-nțelege, colegi cu care stă de vorbă. Nu e nimic extraordinar în asta. Aurica luă un aer de compătimire: - Cum vă amețesc unele nebune pe voi, bărbații! Apoioftă: N-am avut darul ăsta! Poate azi eram și eu altfel! Tocmai atunci pică Stănică, din ce în ce mai asiduu în casa Aglaei, cu care părea a se-nțelege foarte bine. Era mai roșu la față și renunțase la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aurica se făcu galbenă, apoi începu să tremure din toți mușchii feței și, în sfârșit, izbucni într-un plâns ridicol, cu sughițuri ascuțite. Se aruncase pe canapea și, cu batista la ochi, scâncea, după aceea, comprimîndu-și fața, ieși ca o nebună din odaie și-și duse în camera ei, vecină, ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă știrea. - Proastă ești tu, Aurico, vorbi Aglae suspinătoarei prinușa deschisă, să-ți faci sânge rău pentru o dezmățată! G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se exaltă Felix, fac pentru tine tot ce-mi spui. Știică am oarecare venit, o casă, vei fi... sora mea, dacă vrei așa. Otilia începu să zâmbească și mângâie matern și cu vârful degetelor subțiri obrazul lui Felix. - Sunt o nebună, Felix, nu trebuie să te iei după mine. Tu nu ești încă major, deși papa ne-ar da voie să facem orice năzbâtii, să ne așezăm și-n lună. Însă ar vorbi lumea pe seama ta. Tu trebuie să fii liber
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ridică fără grabă, alese o bomboană dintr-o cutie a fetei și se ridică. După plecarea lui, Otilia rămase cu privirile în gol, își șterse cu o batistă niște lacrimi ce nu voiau să curgă, apoi se repezi ca o nebună pe scări și intră în odaia cu pianoforte, unde începu să cânte vijelios tot ce-i venea în minte. - Lipsă de griji, mormăi Marina în bucătărie. Doar ce grijiare? Stănică trecu în curtea Aglaei și intră în sufragerie, unde toți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
act dotal, acum nu mai am nici un drept. - Nu mă înțelegi. E moș Costache, care posedă avere șin-are deocamdată nici un moștenitor legal, afară de voi. Acolo ai dreptul, indirect, firește. Olimpia păru interesată, dar văzu lucrurile în negru. - E la mijloc nebuna aia de Otilia, nu cred eu că moșu ares-o lase așa, pe drumuri. - Dar eu ce fac? zise cu aer jignit Stănică. Eu observ, trag ițele. - Mai bine ți-ai vedea de afacerile tale. M-am plictisit săatîrn de ușa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru tine. E obraznică, dar îndrăzneață, urâtă nu. Ai fi rămas cu avere, nu glumă, de la Costache. Fiindcă nu ești și tu mai înfipt, mai bărbat, cum să-ți spun? Vă pricepeți la altele, vă lăsați păcăliți de câte o nebună, și pe o fetișcană ca Otilia nu știți s-o struniți. Vă râde în nas. Pe vremea mea, când bărbatul și părinții se hotărau, fata era înșfăcată pe sus. În sfârșit, acuma cu Otilia nu mai vreau eu. Frica mea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dă el din mână lucrul lui, să-l tai, doar îl cunosc. Nu-ți închipui c-a cheltuit cine știe cât pe molozurile alea. Dacă face casă, lasă-l s-o facă. Casa n-o fură nimeni. Să nu facă testament pentru nebuna, de asta mă tem. Încolo, treaba lui. Otilia fu foarte necăjită când află intențiile lui moș Costache. Pe ea o plictiseau toate preocupările de a i se face o zestre, de a i se da o situație legală. I se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se sărută. Flora îi prinde mâna și o așează ușor printre nasturii rochiei. Se descheiaseră câțiva, îi simte pântecul întins cum aștepta încordat să-l reîntâlnească. Explorează mai departe, mătasea îl încurajează, își dă seama că are un chiloțel neglijabil. - Nebuno! Și își continuă cercetările, o atinge ușor, nu s-a îngălbenit și a lăsat mâna s-o mângâie în voie: Cred că aici ai ascunse fițuicile! Râd amândoi fericiți, se sărută din nou și merg încet spre parc. - Mi-ar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de două ori cu palma peste față: - Să pleci, să te duci! Nu vreau să te mai văd! Eu după tine nu mai merg, aur să ai pe tine, m-auzi? Și 1-a lăsat în stradă, turbată. 355 Ca nebună a fost după aia. A umblat și pe la prefectură, tot cu frică, să nu pună mâna și pe ea. A făcut ce-a făcut, s-a dat în vorbă cu un gardian, i-a promis bani și trupul ei, numai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe acela care a intrat în problemele periculoase. A avea o infinită seriozitate este a fi pierdut. Nu e aici vorba de spiritul calm și nici de gravitatea fără fond a oamenilor numiți serioși, ci de o tensiune atât de nebună, încît în fiecare moment al vieții ești ridicat în planul eternității. Viețuirea în istorie nu mai are atunci nici o semnificație, deoarece clipa este trăită cu atâta exagerată încordare, încît timpul apare șters și irelevant în fața eternității. Este evident că în fața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Deodată ea văzu pin arbori o figură de om... ea gândi că e o închipuire a ei proiectată pe mrejele de frunze... și acel chip lua din ce în ce conture mai clare... era el... "Ah! gândi ea zâmbind... ce nebună sunt... pretutindenea el, în frumusețea nopții, în tăcerea dumbravelor, el! " El s-apropie... El credea asemenea că are o-nchipuire aievea înaintea lui, căci o privi lung, se priviră lung... El cu îndoială, ea fără rușine... Când îi luă mâna
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viorie... Deodată ea văzu prin arbori o figură de om... gândea că-i o închipuire a ei, proiectată pe mrejele de frunze... și acel chip luă din ce în ce conture mai clare... era el. - Ah! gândi ea zâmbind - ce nebună sunt... pretutindenea el, în tăcerea dumbravelor, în frumuseța nopții. El se apropie... El credea asemenea că are o închipuire aievea înaintea lui... O privi lung, se priviră lung. Când îi luă mâna... ea țipă încet. - Cezara, strigă el, cuprinzînd-o-n brațe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viorie... Deodată ea văzu prin arbori o figură de om... gândea că-i o închipuire a ei, proiectată pe mrejele de frunze... și acel chip luă din ce în ce conture mai clare... era el. - Ah! gândi ea zâmbind - ce nebună sunt... pretutindenea el, în frumuseța nopții, în tăcerea dumbravelor [, în frumuseța nopții]... El s-apropie... El credea asemenea că are - o-nchipuire aievea înaintea lui... O privi lung, se priviră lung. Când îi luă mâna... ea țipă [încet]. Cezara, strigă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai dragi, pentru ca în urmă, căzut. pe pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea, gravată în jurul buzelor, că nu mai e în ceri. Repedea îmflare a nărilor și vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter pasionat. Talia sa subțire, fină, și mâna sa albă cu degete lungi și aristocrate sămăna cu toate astea a avea o putere de fier. Toată espresiunea în sine era d-o putere generoasă, deși infernală. Luă un ziari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gură, peste barbă, curgea spuma cea vânătă a morții, mînele sale erau dinainte legate. Alături c-un părete sta răzimată fata lui, palidă ca varul, cu marii ei ochi negri înfundați, încongiurați cu mari cearcăne vinete, rătăciți ca ochii unei nebune, Buzele vinete și apăsate, părul negru ca noaptea, despletit, ce flutura împregiurul gâtului ei alb ca marmura cea moartă... haina lungă și neagră de matase îi dădea aspectul unei furii a durerei, unei dureri înmărmurite. Ochii erau seci și priveau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]