1,164 matches
-
celor două grele pierderi. Dar se săturase să umble cu mănuși. Calma stăpânire de sine și controlul erau, poate, la ordinea zilei în biroul de consiliere, însă nu și aici. —Spune-mi. De ce ți se pare o idee atât de nebunească? —L-ai văzut pe tip. E un fanatic. Exact ca tatăl meu. Oamenii ăștia țineau unul la altul. —Bine, deci nu el. Atunci cine? Cine ce? Cine i-a omorât pe părinții tăi. Haide. Pe cine suspectezi? Uri își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putea fi oricine știa cine e. Și care e legătura lui cu afacerea Guttman. Dar aceștia nu sunt decât americanca și fiul lui Guttman. Nu putem scoate asta din calcul. — Nu are nici un sens. Nu e unul din jocurile tale nebunești pe calculator, Amir. Asta e lumea reală. —Trebuie să urmărim toate indiciile. Prim-ministrul se aranjă mai bine în scaun, scuturând punga de hârtie care fusese plină cu semințe de floarea-soarelui, dar care era acum goală. Oftă adânc. —Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cumva, chiar prin el Însuși, eșecul celorlalte Încercări? Dacă puteau obține date demne de Încredere altfel, nu importă cum, de ce nu s-ar fi mulțumit cu ele, atât timp cât Își atingeau scopul? Pentru ce s-ar mai fi Încurcat cu proiectul nebunesc al unei planete-duplicat, funcționând cu un număr aproape infinit de variabile și situată la o distanță enormă față de bază?! În primul rând. În al doilea: experimentul durează de câteva mii de ani. De-ai noștri, tereștri, e drept, dar ceva-ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
supercreiere, și atunci, cum era posibil să-și compromită astfel condiția, cum se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a ideii de rău Împins la extrem din rațiuni de exacerbare a contrastului cu orizontul comun de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oricând spulberat de o ieșire a mătușilor noastre. Pentru ele, vehementele articole ale tatei Împotriva pogromurilor și a altor practici guvernamentale nu erau decât capriciile unui aristocrat refractar și deseori le auzeam Întâmplător comentând Îngrozite originea lui Lenski și „experiențele nebunești“ ale tatei. După asemenea ocazii, eram oribil de grosolan cu ele și apoi vărsam lacrimi fierbinți, Închis Într-un closet. Nu pentru că Îmi plăcea Lenski În mod deosebit. Multe lucruri mă enervau la el: vocea seacă, meticulozitatea exagerată, felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mult, izbucni În plîns, se azvîrli În șa și se Îndepărtă pentru totdeauna de acea casă. Rodrigo de San Antonio bîntui prin Quito vreme de doi ani Încheiați, ca o umbră amețită, se Îmbarcă apoi pe Amazon, Într-o aventură nebunească, pornind În căutarea fabuloasei comori a generalului Rumiñahui, și dădu ortul popii, mușcat de țînțari, pe malul rîului Aguaruna, fără să poată Înțelege, nici măcar În ultima clipă, unde anume greșise. CÎt despre Carmen Ibarra, aceasta - cu toate că rămăsese În continuare Niña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se simți liberă o recompensau pentru cît avea să sufere În continuare și cît avea să-i facă pe alții să sufere, dar niciodată nu găsi răspuns la asemenea Întrebare. Nici măcar ea Însăși nu pricepea motivele răzvrătirii sale și a nebunescului impuls care o scotea din minți, acoperindu-i creierul cu un fel de văl Întunecat și opac la orice rază de lumină sau la orice raționament logic. De cîte ori cunoștea fericirea, o respingea, și cu toate că mai tîrziu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și cu toate că mai tîrziu avea să se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum În Latacunga -, trecea Încă o dată În revistă amintirile, evocînd chipurile bărbaților pe care-i iubise și Întorcîndu-se la zilele fericite din hacienda de lîngă Cotopaxi sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și lumină difuză. Îi trebui multă vreme ca să-și dea seama de realitate și memoria ei fu asaltată de scenele pe care, ca Într-un vis, avea senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era ca o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adevărat, dar este cu totul în afara subiectului. Punctul central al cazului, recunosc, este că am fost provocat să stabilesc un contact cu persoana asta extraordinar de masivă și necomunicativă, iar eu am reușit mai mult decât în visurile cele mai nebunești. Și cine te-a provocat? zâmbi Judy, turnându-și încă un pahar de vin roșu. Asta m-a dărâmat pentru o clipă, dar mi-am revenit rapid. —Eu. Eu am... și am întins un deget înspre ea, și dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
imaginile pe care le invocasem la tribunal îmi dominau în mod inevitabil gândurile, dar dobândiseră deja o tentă ca de vis. Nu eram sigur dacă avusesem într-adevăr acea vedenie ciudată cu mâna lui Stacey sau dacă fusese vreun exercițiu nebunesc pe care îl făcea creierul meu ca să nu mă lase s-adorm. În orice caz, cum adormeam eu de obicei? Ajunsesem să-mi dau seama că habar nu am. Oare alunecam dincolo în mijlocul unei idei sau îmi goleam capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mult mai ușor să iei lucrurile-n serios dacă te auzi cum le zici cu voce tare, și-am avut de-atâta vreme-n cap chestia cu operația că voiam s-o zic și la alții. Nu mai părea așa nebunească după ce-am zis-o. —N-ai de ce să te-atingi de-așa ceva, Stacey. Terri a citit de-o femeie care și-a prins laolaltă fălcile cu sârmă și-a-nnebunit. —Despre ce vorbești, mamă? — Așa a făcut, Stacey. Terri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca aceia ai juraților asupra acuzatului, privind și așteptând un semn care să-mi trădeze vina. Am făcut un efort ca să mă-mpiedic să mai adaug ceva, lăsând-o pe gazda emisiunii-concurs să umple tăcerea cu țipetele sale de bucurie nebunesc de optimiste. În cele din urmă, după o pauză cronometrată dramatic, care ar fi fost de folos uneia dintre cele mai bune pledoarii ale mele, Lena vorbi: — Cu Stacey. Și cu asta, gata: a trebuit să mă așez iar. Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Orice, așa ai zis. Ai zis că-mi dai orice. Nu plânge, draga mea - te rog, te rog, nu plânge, nu suport. Îți dau - îți dau orice. Vei avea orice-ți dorești. Îți promit. Dar ideea asta cu operația e nebunească, pur și simplu, Stacey: aș face orice să-ți fie bine, să fii fericită. Am zis asta și-am vorbit serios. Dar nu operație, draga mea, e mult prea periculos. — A, da? Tu de unde știi? Ce știi tu despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să-ndrept lucrurile: am intrat fără să mă uit în jur și m-am dus direct la culoarul pentru bebeluși - voiam să-l iau, chiar voiam. Voiam, Doamne - voiam. Dar dispăruse. M-am dus la case, sperând într-un fel nebunesc c-aș putea să-l văd într-unul din coșuri sau pus pe vreo bandă transportoare, dar se foloseau doar două și am văzut repede că nu era acolo. Am ieșit din nou și m-am agitat în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt, arăta șic Într-un fel ciudat, mai ales În decorul camerei complet albe a lui Lauren. —Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la petrecerea de ziua ei, dar fusesem de fiecare dată Întâmpinată de cuvintele „Această căsuță vocală este plină“. Nu puteai nici măcar să lași un mesaj. Apoi, din senin, venise cu petrecerea asta de divorț despre care toată lumea credea că este nebunească. Deși nimeni nu era sigur ce Însemna exact, asta nici nu conta cu adevărat, căci, până la urmă, nimeni nu e sigur pe nimic din ceea ce are legătură cu Lauren Blount. De fapt, singurul lucru de care toată lumea este absolut sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
omenești și mi-am propus să includ în ea, în cel mai simplu și mai limpede limbaj cu putință, o relatare a fiecărei gafe, a fiecărei bușituri, a fiecărei încurcături, a fiecărei tâmpenii, a fiecărei slăbiciuni și a fiecărei fapte nebunești pe care o comisesem în îndelungata și pestrița mea carieră de om. Și, când rămâneam fără povești despre mine însumi, aveam să scriu despre lucruri care li se întâmplaseră cunoscuților mei și, când și sursa aceasta avea să se epuizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după ce ea s-a îndreptat spre bucătărie, Tom a constatat că arătam straniu și m-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva. L-am asigurat că eram în formă după care, în aceeași respirație, m-am auzit mărturisindu-i pasiunea nebunească și neîmpărtășită. — Sunt în stare să întorc lumea pe dos pentru fata asta, am zis, dar nu-mi folosește la nimic. E măritată și, pe deasupra, și sută la sută catolică. Dar măcar îmi lasă loc să visez. M-am încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
merge conform planului, ne putem aștepta la o substanțială infuzie de numerar în viitorul apropiat. Suficient pentru a înclina balanța în favoarea noastră și a face visul să se împlinească. Pentru că despre asta vorbim, nu-i așa? Despre un vis, visul nebunesc de a lăsa în urmă grijile și durerile acestei lumi mizerabile și de a ne crea o lume a noastră. Cu șanse mici, într-adevăr, dar cine poate să garanteze că n-o să se întâmple? TOM: Și de unde o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e bine pentru sănătatea fizică și mentală. Îmi tolera toanele și hachițele, îmi suporta melancoliile negre, rămânea calmă în timp ce tunam și fulgeram împotriva G.O.P.-ului, a C.I.A.-ului și a lui Rudolph Giuliani. Mă distra cu devotamentul ei nebunesc față de Mets. Mă uimea cu cunoștințele enciclopedice despre filmele vechi de la Hollywood și cu talentul de a identifica fiecare actoraș uitat care apărea trecător pe ecran („Uite, Nathan, uite-l pe Franklin Pangborn... uite-o pe Una Merkel... uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fragila Aurora, începeam să-l văd ca pe o epurare, semn că Lucy se bătea pentru propria viață. Nu se punea problema iubirii. Lucy își iubea mama, dar aceeași mamă iubită o aruncase într-un autobuz într-o după-amiază dezlânată, nebunească și o expediase la New York, iar pentru următoarele șase luni fata fusese abandonată. Cum poate o pesoană mititică să asimileze o asemenea desfășurare stupefiantă a evenimentelor fără să se simtă măcar parțial vinovată? De ce-ar fi vrut mama să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
firele de telegraf, erauoptimiști și credeau, ca niciodată înainte și ca niciodată după, în puterea științei, în progres și-n viitor. Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului. Textura lumii permitea orice gând nebunesc și, adesea, gândurile nebunești ajungeau realitate. România era în Europa, iar Capitala ei ajunsese un oraș cosmopolit, care făcea mari eforturi să se organizeze și să se civilizeze. În București, spun toate documentele din epocă, nu apucai niciodată să te
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și credeau, ca niciodată înainte și ca niciodată după, în puterea științei, în progres și-n viitor. Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului. Textura lumii permitea orice gând nebunesc și, adesea, gândurile nebunești ajungeau realitate. România era în Europa, iar Capitala ei ajunsese un oraș cosmopolit, care făcea mari eforturi să se organizeze și să se civilizeze. În București, spun toate documentele din epocă, nu apucai niciodată să te plictisești, nici ziua, nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sigură că o pierduse pe Bela definitiv și pentru totdeauna. Cu toate că informația era de necontestat și se baza pe date autentice, lui încă nu-i venea a crede. Această îndoială în legătură cu veridicitatea informației, l-a oprit să săvârșească o faptă nebunească, deoarece în cursul serii precedente, după ce a traversat Șoseaua Mihai Bravu a luat-o în sus spre Baba Novac și de acolo, mai departe, spre Complexul Sportiv 23 August cu gândul de a se urca pe turnul parașutiștilor ca apoi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]