1,158 matches
-
și aprecie cu șiretenie potențialul sexual al acelui tânăr. Am observat că era îmbrăcată mai mult pentru un prânz scurt cu un director de linie aeriană decât pentru a-și vizita soțul la spital. Mai târziu am aflat că fusese necăjită la aeroport de ofițerii de poliție care investigau moartea tehnicianului, soțul șoferiței. Era evident că accidentul și orice posibilitate de-a fi acuzat de omor fără premeditare făcuseră din ea un fel de celebritate. - Salonul ăsta-i rezervat victimelor accidentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ai făcut acolo? Eu, nu, adică, nu pentru mine. Ci, pentru fecioru-miu, Ghiță. L-a mâncat în cur,într-o zi, pe când trecea pe aici. Adică?! A văzut două mașini de poliție rutieră, lăsate de-a halandala. Deranjau și autobuzele, necăjeau și pe trecători, pe cei care voiau să urce, ori să coboare, din autobuze. Și? Pe ăsta al meu l-a mâncat, acolo, unde am precizat. Și? A scos telefonul mobil și a făcut, trei fotografii, ale celor două mașini
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spunem fără să greșim băscienist, iată ce găsesc într-un articol a unei jurnaliste drăguțe. Povestea ea, că se întâlnise cu niște prieteni care aveau o fetiță în clasa I-a. I-a explicat jurnalistei, că au hotărât să nu necăjească fetița cu tot felul de chestii (gimnastică, pian, etc...), cum fac unii părinți, dar că i-au luat meditator de germană. Și transcrie jurnalista discuția: „Păi, stai puțin, de ce germană?“, m-am mirat. „Păi, e bine să știe...“, mi s-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui George; aprindea lumânări și tămâie și, de primăvara până toamna târziu, îngrijea florile pe care le sădise pe cele două morminte. Aici era liniștea ei sufletească, aici putea să-și descarce sufletul prin lacrimi, acasă nu voia să-l necăjească pe tatăl ei, să o vadă tristă. De multe ori se întâlnea și cu mama lui George la cimitir și, amândouă își descărcau sufletele îndoliate și îndurerate, la mormântul lui. Petre arăta din ce în ce mai rău. Slăbise mult
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
s-a diminuat și a fost lăsat mai în voia domnului. Din păcate tatăl său s-a îmbolnăvit. Au crezut toți că are cancer, însă, a fost greșit verdictul dat de doctori. Acum un ulcer și-o melenă păcătoasă îl necăjeau continuu, dar oricum familia era fericită că trăia. În această vacanță a contribuit zilnic la traiul familiei cu primii bani câștigați de el. Sora lui se ”împrumuta” de câte ori avea nevoie de la el și era tare mândru când se milogea să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
jumătate din clasă, dacă nu mai mulți, au dat examene la chimie, petrochimie, farmacie, medicină, chimie industrială etc. După spusele colegelor era profesorul care nu punea niciodată 10 dar lui Stani îi era indiferent ce note obținea, însă ele se necăjeau de fiecare dată, mai ales că țineau la materia aceasta erau ambițioase și toceau! Fusese numit profesor emerit și avea metoda perfectă de a preda, că pricepeai lecția din clasă. Acasă trebuia s-o mai aprofundeze puțin, ceea ce Stani nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în realitate. Nu aveai voie să deviezi sensul unui electron, să amesteci o impuritate clasată că puteai provoca o reacție în lanț imprevizibilă, neplanificată și cine știe ce se putea întâmpla cu atomul care era atât de instabil! Sosea în clasă, deseori, necăjită cu ochii roșii. Avea pregătită batista pe care o folosea, își făcea lecția iar el cu o glumă încerca s-o înveselească. Ea surâdea și preda mai departe, ce necazuri avea nu a aflat niciodată probabil îi făcea bine să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
votca albă scria complicat de simplu ,,20 de ani,, și cu mare greutate a îndrăznit să le răvășească. În toți acești ani a spus cu mândrie ,,Am terminat la Mircea!,, însă nu putea să-și amintească profesorii care l-au necăjit fugitiv ci numai de acele clipe, ore minunate și de neuitat ce le-a petrecut împreună cu dascălii și colegii iubiți. Lumea își schimba în permanență culorile, unduirile înșelătoare ale vremurilor, în zgomotul fascinant al apelor doar silueta masivă de pe mal
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
scenă simplă a unor oameni simpli, din acea vară sufocantă după amiaza, la încheierea lucrului, aproape zilnic. Se simțeau în acord, munceau din greu și în timpul liber petreceau, beau câte o bere în sufrageria lui Paul care încerca să- și necăjească soția în glumă. Se lăuda cu drăguțele lui de pe vremea când era flăcău, cu mușchii lui însă ea îl întrerupea repede: - Mai bun este Laur, mai ușurel, mai înalt, mai frumos și văd că nu doarme toată ziua în papuci
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe tărâmuri necunoscute!. Atunci când miști din sprâncene se pun, cică, în funcțiune nu mai puțin de cincizeci de mușchi. Imaginați-vă câți mușchi se mișcă (nu contează cum!) când guvernul nu se îndură să treacă la legiferarea măririi salariului unor necăjiți de truditori din societate!... Că doar trăim în democrație! Scrisul e o înșiruire de litere și cuvinte; uneori lasă „urme” de neșters, altele aproape care se șterg ușor... „Urmele” acestea pot aduce bucurie, când scrisul e cu miez, alteori întristare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
încât își duse mâna dreaptă la piept și o smulse și o ascunse rușinat la spate. și ochii copilului erau încercănați și obosiți, parcă văzuse atât de multe încât acum nu mai putea să privească nimic și așa tare se necăji copilul că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite ascuzându-i și mai rușinat la spate. și era atât de rușinat că nu mai îndrăznea deloc să-l mustre pe bătrân și imediat inima fragedă a bătrânului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-se cu spinarea de perete. Afară ploaia de primăvară se cernea încet și mărunt și se făcuse întuneric de-a binelea. Peste un timp, Culae se întinse pe jos, încercând să rămână treaz. Nu-i mai era frică, dar era necăjit că se pierduse de Mituș și că-l prinsese noaptea așa departe de casa lui deadul Vasile, care poate că-l aștepta și poate că-și făcea griji. Apoi închise ochii, trăgând cu urechea la zgomotele de-afară. Vântul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai mergea cu atelierul și cu viața de familie. Mișu Leibovici stătu puțin pe gânduri mai înainte de a-i răspunde, iar zâmbetul de pe față îi dispăru. Eu și cu Salomia mea nu putem să ne plângem de sănătate... Dar suntem necăjiți din cauza lui Aronică... El nu prea face bine... De alături se auzi atunci vocea soției lui Iorgu, care își mustră soțul că îi ținea pe musafiri la ușă, în loc să-i invite în casă, așa după cum o cerea buna-cuviință, și Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oarecare Lulea Gheorghe, dat afară cândva din școală pentru imbecilitate. Dar bașbuzucul în cauză beneficia de un dosar excelent de cadre: era cumnatul unui colonel de securitate. Toate aceste lucruri nu-l făcuseră pe Sever să dezarmeze, în schimb îl necăjiseră mult. Ai văzut, mă Norica?... Ciolovecii ăștia vor să mă vadă turnând ulei în candele până când o să ies la pensie, ca să-i dea o pâine albă să roadă unui idiot... Mama lui de Lulea!... Îmi vine să mă duc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați, un ten ca de fată. La treizeci de ani, locotenenul Franck Caradec se necăjea că are un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe care-l făcea responsabil de un celibat care devenise apăsător. Deși mai tînăr ca ea cu cinci ani și inferior ierarhic, avusese o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi cu broaște. Copiii ei, la fel ca cei ai Babei Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită, drept care a rămas în cele din urmă singură să necăjească copiii altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă, în care să fi stat pitit, doar ca s-o necăjească, sau în care să fi adormit, epuizat de-atîta joacă. Pînă la un moment dat, auzise răspunsul iubitului ei venit de undeva, de departe, purtat de ecou. Împreună ar fi căutat cu mai multă atenție. Împreună ar fi fost de neoprit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
spună direct despe ce era vorba, a făcut-o pur și simplu din motive de precauție, nu ar fi putut să aducă vorba despre viața altora înainte să chibzuiască bine. Aici vă dau dreptate, zise Poștașul, de ce să vă mai necăjiți dacă lui nu-i pasă? — A avut destule șanse pînă acum, zise Angelina, dar în loc să se schimbe în bine, e din ce în ce mai rău — înseamnă că n-aveți de ce să vă simțiți vinovată cu nimic, spuse Poștașul. — Mai ales că de multe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să treci mai departe cu goluri, pentru că mai tîrziu toată construcția o să ți se năruie din cauza asta. Își pierduse mințile? înnebunise sau încerca doar să-și rîdă de el? Ce nu-ți convine la cartea asta? îi plăcea să-l necăjească zîmbindu-i pe sub mustață, gîndește te că generația mea a fost obligată să tocească din scoarță în scoarță numai manuale din astea de socialism științific. Consideră-te deci fericit că tu poți s-o faci doar de plăcere. Uite-așa o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
țări, fiind considerată cea mai perfecționată rasă de porci pentru producția de bacon. Se caracterizează prin culoarea albă, corpul foarte lung, are una, două perechi de coaste În plus, trunchi oval, membre scurte și piele fină”. Acum Înțelegeți de ce sunt necăjit? V-ați gândit vreodată câtă istorie și câtă geografie intră Într-un porc, propriu-zis În Albul de carne românesc? URSS, Danemarca și România, fără deosebire de orânduire, cum era pe atunci, că foamea și știința, domnule, nu are frontiere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Kay încercui un pasaj din carte. — Lee calcă apăsat, tu pășești prudent. — E o chestie simbolică, dar să n-o spui nimănui, am râs eu. Kay își stinse țigara și puse cartea jos. — Pari îngrijorat de ceva. — Lee e foarte necăjit din pricina fetei ucise. Ne-au detașat pe amândoi să lucrăm la cazul ăsta, când ar trebui să fim pe urmele unui criminal periculos. El s-a dat pe benzedrină și a-nceput s-o ia ușor razna. Ți-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că dezastrul cu Bobby De Witt. În timpul investigațiilor la cazul Dalia ea fusese nervoasă, morocănoasă, preocupată de sănătatea lui Lee - și totuși, în chip cu totul bizar, acceptase purtarea lui nebunească. Eu credeam că o necăjea obsesia lui Lee legată de uciderea lui Betty Short. În realitate ea fugea spre și de finalul poveștii cu zâne. Totul era limpede. „Renunță la tot.“ Când mi s-a golit frigiderul, am pus în aplicare celebra retragere a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din fire, blând cu copiii, dar pe Simon și pe Levi îi ocoleam de departe, pentru că își băteau mereu joc de noi și mai ales de gemenii Tali și Issa. - De unde știți care-i unul și care-i celălalt? îi necăjea Levi. Simon era și mai rău: - Dacă o să moară unu din voi, mama voastră n-o să plângă după el pentru c-o să-i rămână unu exact la fel. Asta îl făcea de fiecare dată pe Tali să plângă în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meargă cu picioarele goale. „Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio”, i-am zis într-o zi. Hingherul s-a întors spre mine încruntat. Crezuse, poate, că-l înjurasem. Nu-mi plăcea meseria pe care o avusese, de aceea îl mai necăjeam uneori, la început, înainte de a observa că acest bătrân rezervat, bizar, umblând veșnic cu un basc pe cap, avea o slăbiciune pentru câini care inspira teamă și respect. Râdeam când întindea mâna vreunui câine și spunea „Dă laba”, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor dozatoare de aramă, se potrivise de necăjea o pereche de zaruri un alt mare înger decăzut, un gogîltan de primă linie, cel ce se lansase, excelând, în teribila înscenare de la En-Dor, interpretîndu-l înaintea întregului Univers și, mai ales, înaintea Regelui Saul, pe defunctul prooroc Samuel, imitat ca și cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]