8,720 matches
-
despre nenorocirea unei cunoștințe comune, s-a gândit Matei să mintă deocamdată. —E chiar atât de grav? — Foarte grav. Vă spun altădată. Poți s-o ajuți cu ceva? Trebuie s-o ajut. — Georgeta nu arăta atât de pătrunsă de acest necaz cum arăți tu. Dimpotrivă, era veselă când te-a chemat și ați discutat. — Voi n-o cunoașteți pe Georgeta? Puțin îi pasă, a ripostat Matei gândindu-se că nici de el nu i-a păsat, dacă l-a pus într-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Leontina. Va înțelege și nu se va supăra, ți-o spun eu. Mi-a demonstrat că este înțelegătoare,că văzându-mă întristat, m-a mângâiat, m-a alintat dovedindu-și firea iubitoare, încât parcă mi-a luat pentru un moment necazul cu mâna. Nu mă așteptam să se implice atât de mult și să mă trateze cu atâta blândețe. Cum poți să nu iubești o asemenea fată? —Vezi? Tocmai pentru acest motiv spune-i adevărul. — Nu pot atât de repede. Dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
al întâmplărilor. Cum a primit vestea, a venit la el să-l anunțe. De aceea era atât de veselă și surâzătoare. Venise pentru o ultimă întâlnire de rămas bun, dar a plecat dezamăgită de atitudinea lui. Copleșit de durere și necaz s-a rezemat de poartă și i-a întins buchetul de trandafiri Elenei. — Ia-i, erau pentru ea. —Cum să-i iau dacă erau pentru ea? Nu mă mai necăji și tu, te rog! —Să-ți fie rușine c-ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și i-a rugat și pe colegi să contribuie ca să scape basma curată. Multe zile n a mai mâncat prăjituri, n-a mai băut suc că trebuia să-și plătească datoriile la colegi. —Fir-ai tu să fii, Lupaș, numai necazuri îmi faci, îi spunea adesea Elena gândindu-se la amendă și trăgându-i urechile în sus. Câinele o privea nevinovat, dădea din coadă și sărea să se joace. Acum când crescuse, trebuia să fie atentă să n-o ia prin
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
frumos ca să-l poată desprinde de haită. După această căutare, care a durat destul de mult, fiind îmbrăcată lejer pe o vreme rece, Elena s-a îmbolnăvit de dublă pneumonie. A fost internată în spital. Boala a fost cel mai mare necaz pricinuit de Lupaș. Într-una din orele de vizită, Matei a observat-o într-un salon de la secția Interne. —Ce-i cu tine aici, Lenuș? — Am dublă pneumonie. —Cum ai agățat-o? — Ea m-a agățat pe mine. Ia spune
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vorbit cu tatăl tău să procure o plăcuță pe care să scrie „câine rău”, s-o fixăm la poartă ca nu cumva să muște pe cineva, că nu putem să ținem încuiat toată ziua și să nu dăm de vreun necaz. Așa, Lupaș, te-ai făcut rău? îl ia de ureche Elena. Păzește casa și zi și noapte, că de aceea poate l-a îndrăgit Alexandru. Mă bucur că sunt prieteni. Știi că înainte ne ascundeam de el ca să nu ne
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i nimic. Ce-i la tine este ca și când ar fi la mine. Mi-e dor de tine. Te sărut. — Și mie mi-e dor de tine. Mooa, mooa, îl sărută prin telefon. Au trecut sărbătorile, a trecut și iarna, cu necazuri, cu bucurii, cu zile frumoase și mai puțin frumoase până când i-a luat locul celelalte anotimpuri. „Credința te va mântui!” Pe nesimțite sosise timpul cireșelor. Leontina plănuise mai demult să meargă la verișoara ei Natalia, care avea în grădină cireși
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
intervine Alexandru. —A lătrat de două ori, tată, dar am vorbit cu el și a tăcut. Simte că ești de-a casei, deși nu te-a văzut până acum. Mi-a povestit Matei despre ciumbușlucurile lui Lupaș. Ai cam avut necaz cu el, Lenuș. Acum toți îl iubim. Mai face el câte o boacănă, dar trecem cu vederea, doar e câine nu? Să nu te apropii de el până nu suntem noi cu tine. După ce au mâncat, au mai discutat curioși
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
după ce s-au întors de la cununia religioasă, nu seara cum se obișnuia până atunci, rămânând timp suficient pentru petrecere. Imediat după miezul nopții, când totul era pe terminate, mirii s-au dus la nași la părinți cerându-le iertare pentru necazurile care eventual le-au produs, mulțumindu-le și lor pentru grija față de ei și au plecat cu autoturismul spre apartamentul ai căror proprietari erau amândoi așa cum prevedea contractul de vânzare cumpărare. Ajunși în fața ușii apartamentului, Matei a descuiat, dar când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ai uitat. Își alege o rochie pe care o place și Matei și o îmbracă. După aceea merg în sufragerie, aranjează împreună masa, Matei dirijând-o de unde să ia cele necesare, fiindcă el știa locul fiecărui lucrușor... —Iubito, avem un necaz. —Mare? Mic? —Mititel. — Atunci nu-i de luat în seamă. —Ba da că n-avem cum mânca ciorba. —De ce? Nu găsesc lingurile. Ce-am să fac cu Tibi, o să mă pomenească. —Ce-ai cu el, că nu ți-a făcut
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se încredințau cele mai dificile procese pe care le câștiga în favoarea clienților. Devenise foarte cunoscută prin felul ei de a se purta cu oamenii, prin dezbaterea cauzelor, prin corectitudine. Pentru ea și pentru Matei zilele erau frumoase, indiferent de unele necazuri sau greutăți pe care le întâmpinau, fiindcă se iubeau la fel de mult ca—n prima zi. De aceea cunoscuții îi admirau și-i dădeau exemplu când un cuplu se destrăma sau avea probleme. Iubirea și-o revărsau și asupra celor doi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fi respectul, prietenia, devotamentul, înțelegerea. Au întâmpinat atâtea greutăți, s-au dezlănțuit în unele certuri inerente oricărei familii, dar de fiecare dată ei sau regăsit în iubirea ce-i anima mai înțelepți, mai buni, mai sentimentali făcând să dispară toate necazurile ca și când n-ar fi existat. Acum când trăiau această tragică întâmplare, se vor mai regăsi ei oare, ca printr-un miracol, în marea lor iubire?.... Se vor mai regăsi?....
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
doar repaos în întregime pentru mâna cu pricina și alte câteva feluri de medicamente - niște fleacuri. Totuși, acesta, stând acasă și respectând întocmai ceea ce i se prescrisese, tocmai din dorința de a scăpa cât mai repede cu putință de acest necaz grozav, de la o zi la alta vedea cum lucrurile nu stau deloc așa. Chiar dacă mâna stângă și extremitățile picioarelor erau aproape scăpate de orice fel de amenințare, mâna dreaptă nu numai că nu i se vindecase, dar parcă vedea cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește și o macină pe Adriana pe dinăuntru, făcând-o să se frământe puternic și nereținut. Ar fi vrut să nu-și dorească asta, nu era aceasta firea Luizei, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbire în continuare, nu se întâlnește la tot pasul, nu cred... Iată despre ce este, mai limpede, vorba. Curând de tot, toată lumea, cu mic, cu mare, află că este vraiște în familia N.; de o foarte bună bucată de timp, necazurile se ținură lanț la membrii familiei, iar Victoria, nemaiputând îndura tot amarul de pelin, pe care era nevoită să-l înghită zi de zi, se hotărî să-l împărtășească unei singure persoane - doar uneia! -, o persoană pe care o credea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Iar iuțeala împânzirii știrilor - se cunoaște - sporește cu atât, cu cât locul unde aleg ele să se împânzească este mai mic, mai înghesuit... Nimeni n-ar fi bănuit vreodată măcar că, în această familie, odinioară fără cusur, ar putea să poposească necazul și să prindă rădăcini într-atât de adânci. Ea era formată doar din doi membri: mamă și fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acum, ceea ce a făcut din viața mea doar o caznă nenorocită! Cu sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
priceput? Într-adevăr, așa este și cască-ți bine urechile, ca să ții minte; acesta este tot adevărul, adevărul curat și singurul. De când mă știu, numai ai râs de mine și ai știut să-ți apleci urechea la durerile și la necazurile mele doar în chip de batjocură, nimic mai mult. Niciodată nu ai dorit să mă iei, întradevăr, în serios, atunci când eu chiar aveam deplină nevoie s-o faci. Cu alte cuvinte și mai explicit, ai știut să-mi fii mamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
extravagantă pentru funcționarul nipon aruncat brusc în afara marsupiului uriaș care îi reglementase până atunci întreaga viața. Nu însă și ideea de a suna la ministerul din Japonia și de a se plânge de mâncare. Realizând statul că domnul Sugiyama are necazuri și deci nevoie de protecția sa, pune mâna pe telefon și sună la Ambasada Olandei din Tokyo. Domnului Sugiyama..., nu vă supărați că vă deranjăm..., nu, deloc, continuați, ăăă... după cum spuneam, nu vrem să vă inoportunăm, nu, deloc, vă rog
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-mi supun corpul antrenamentului celui mai sever, picioarele se răzvrătesc și amorțesc tocmai când, adunând elegant futaoki, kensui și hishaku în mână, ar trebui să mă ridic grav și să îmi fac ieșirea din scenă. Profesoara e deja obișnuită cu necazul meu, pe care, astăzi, îl primesc ca pe o flagelare purificatoare oh, m-am făcut complet de râs ca gazdă a ceaiului și încearcă, din surplusul ei infinit de bunăvoință, să mă ajute, să dea timp mușchilor mei tumefiați să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aruncat în drum, să le calce căruțele, care veneau sau se duceau la câmp. Când a fost întrebată, de ce a făcut așa, a spus: „nu se poate ca florile acelei gospodine să fie mai frumoase ca ale mamei mele”. Toate necazurile pe care le producea plantelor, au ajuns la urechea Zânei florilor, care, după o bună perioadă de timp de gândire, și-a dat seama că nu știe ce ar putea face împotriva unui astfel de copil și a apelat la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o ușoară febră îi străbat corpul iar în fața lui se așeză persoana despre care credea că mai mult zboară decât merge. -Norocel, trebuie să știi că am alergat mult ca să te găsesc și acum sunt tare bucuroasă să ascult ce necazuri ai, zise aceasta. -Dar cine ești de crezi că ai fi în stare să mă ajuți? -Sunt Zâna curajului și de aceea cred că pot să te ajut. Acum, știind cine sunt, hai, dă-ți drumul la a deșira necazurile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
necazuri ai, zise aceasta. -Dar cine ești de crezi că ai fi în stare să mă ajuți? -Sunt Zâna curajului și de aceea cred că pot să te ajut. Acum, știind cine sunt, hai, dă-ți drumul la a deșira necazurile tale, eu o să te ascult cu toată ființa mea. -Mor de necaz că nu mai pot să merg la țintirim la tata, îi spuse pentru început Norocel. -De ce? îl întrebă zâna puțin mai liniștită, deși motivul încă nu-l
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în stare să mă ajuți? -Sunt Zâna curajului și de aceea cred că pot să te ajut. Acum, știind cine sunt, hai, dă-ți drumul la a deșira necazurile tale, eu o să te ascult cu toată ființa mea. -Mor de necaz că nu mai pot să merg la țintirim la tata, îi spuse pentru început Norocel. -De ce? îl întrebă zâna puțin mai liniștită, deși motivul încă nu-l aflase și bănuia că nu este atât de greu de înlăturat. Dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
până a doua zi, în locul mai bogat în vegetație, prin firele răzlețe de papură și locul ocupat de stuf. Familia lui Pește-gri, s-a ascuns pe sub malul iazului pe lângă raci, cu care peștii întotdeauna au făcut casă bună. Auzind de necazul peștilor, în timpul nopții, Zeul apelor a eliberat digul iazului, astfel că o parte din apă a fost deversată alături într-un loc cu multă vegetație formând un alt iaz. Cu ajutorul valului lin, familia lui Pește-gri, fără să simtă, a fost
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]