15,934 matches
-
și completez: „Sufletul ascunde un filon de aur. Numai cei care știu a săpa În adânc ... pot aduce la lumină esența gândului. “Flacăra cunoașterii bântuie conștiința poetului - neîmpăcat cu senzația „de vid metafizic” acesta Încercându-și aripile și zborul În „necunoscut”... În imaterial și ilimitat. Purtând amprenta fragilității lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a-și Îmbogăți limbajul, de a găsi noi mijloace de expresie, și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-mă! Vino repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea În acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment adevărat călău cu sânge rece. Doar calmantele m-au ajutat să fac față ( Într-o mică măsură) acestui eveniment ( aparent
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ochii minții Întreaga Întâmplare, numai bună pentru un scenariu de film. Tot povestind...am ajuns acasă. Hai, intră! Abia aștept să bem Împreună o cafea, ca-n vremurile frumoase, când timpul ne arăta aripile mari și ne ademenea spre zboruri necunoscute. Hai să ne grăbim! Vreau să avem timp suficient pentru a savura În tihnă și câte o felie de chec, pe care l-am făcut aseară. Parcă intuiam că voi avea un oaspete drag! Intră! Sunt singură, deocamdată... (Septembrie, 2001
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să se destrame. Sunt convinsă că nu vor uita niciodată această zi memorabilă și-și vor aminti cu aceeași emoție, peste ani, de acest minunat eveniment, de frământările care se duceau În sufletele lor tinere și Încrezătoare, totuși, În viitorul necunoscut, care li se așternea tăcut și misterios, la picioare. „Fie-le calea presărată cu lumina dimineților, dimineți ce-și deschid brațele cu dragoste și dăruire nețărmurită.” Meditații Între zidurile mănăstirii (Șederea la mănăstirea Probota) Îmi propusesem, de vreo două săptămâni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ori. Toate acestea făceau parte din ritual. „Să le fie de bine!”. Nici nu știți cât de mult Îndrăgesc „neîngrădirea”! O, tu, Mărite Anonim, nici nu știi cât te prețuiesc, lăsându-mi libertatea de a alerga liberă pe toate căile necunoscute și nebătătorite! De asemenea, cunoști prețul pe care l plătesc pentru aceste acerbe rătăciri În pustie... Să revenim... Privind mai bine la femeia care tocmai intrase, ce să văd? Tricoul negru avea pe spate imprimată o stea aurie, destul de mare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un foc În vatra din bucătăria de vară, versurile lui George Coșbuc, ce s-au Încrustat adânc În sufletul meu: „Pe vatra veche ard, / Pocnind din vreme-n vreme, / Trei vreascuri rupte dintr-un gard”, ...și lacrimi dintr-un izvor necunoscut se rostogoleau fără de voie. Am urmat cursurile Liceului Industrial nr. 3 Roman, făcând naveta. Mă trezeam dimineața În jurul orei patru (trenul fiind la ora 4:45) și reveneam acasă după amiaza (orele 17, alteori și la 21 ). În perioada liceului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce nu dă i se va lua și ceea ce mai are.” „Vânzătoarea” - se revine la o temă constantă: viața de familie, care este binecuvântată prin nașterea de prunci. Povestirea aceasta pare diferită de celelalte prin nota de miraculos înfățișată („Doamna necunoscută”, devine personaj fantastic), și, desigur, are la bază, cuvântul evanghelic, de altfel, citat de autoare: „Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.” (Matei 7, 2). Absolut toate textele sunt pilde, foarte explicite, pentru înțelegerea lor nefiind nevoie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mare. Nu-și schimbase părerea despre viitoarea ei profesie, rămase fidelă hotărârii luate încă din copilărie. După absolvirea școlii, făcu cursuri de un an în acest domeniu și susținu cu succes examenele. I se propuse de muncă într-un sat necunoscut, din raionul vecin. Ajunsă acolo, Tatiana își aminti de Liza, vânzătoarea din satul lor, pe care totdeauna o considerase fericită și căreia dorise atât de mult să-i semene. Dorința aceasta o mai simțea și acum și i se oferea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Primise tot sub răspunderea ei și nu rămânea nimic altceva decât să înceapă munca. Primele zile, în loc să fie fericită, Tatiana simți o tristețe care îi apăsa sufletul. Era departe de părinți, frați și surori, iar viața printre oameni străini și necunoscuți i se părea destul de grea, se temea că nu va rezista mult. Închiriase o cameră în casa unei bătrâne care, în scurt timp, o îndrăgise ca pe o fiică, și cu ea, Tatiana se simțea bine. Mai trecu ceva timp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să nu mai aducă și, așa, căzu în deznădejde. Soțul muncea la pământ, îl ajuta și ea, dar din aceasta nu-și puteau ajuta copiii să facă studii la Chișinău. Într-o dimineață, intră la ea în magazin o doamnă necunoscută care, după ce cumpărase câte ceva, începu să o întrebe pe Tatiana cum îi merge și aceasta îi descrise tristă situația. Doamna o ascultă, tăcând până la urmă, privind-o drept în față. După ce termină Tatiana jelania, doamna zise către ea: - Este îndreptare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gândi la cuvintele doamnei și, în adâncul sufletului, recunoscu că aceasta avea dreptate, dar, niciodată nu-i trecuse prin cap că acest lucru ar putea fi motivul din cauza căruia nu-i mergea. Seara, îi povesti lui Iurie întâmplarea cu doamna necunoscută și se gândi mult la cuvintele ei. Începând cu următoarea zi, făcu numai așa cum o sfătuise ea. Le măsura tuturor clienților săi cu prisos. Câteva fire de zahăr sau de orez în plus sau din orice altă marfă, iar produsele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
încălțăminte, doamna din dreapta cobora la spital, cealaltă, mai tânără, era vânzătoare într-un magazin mare, vecinul din stânga, care mai dormea puțin cu capul pe geam, muncea la o uzină... Îi cunoștea pe toți, dar printre ei erau și două persoane necunoscute, un bătrânel, evident de la țară, care purta un costum sărac și o geantă mare în carouri, și o domnișoară foarte modest și curat îmbrăcată. Nadea se gândi că bătrânul acela ducea ceva de vânzare la piață. O fi pus și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
te duci, acasă înapoi să nu mai vii! S-au dus la iaz să se scalde și nu s-a mai întors înapoi acasă, așa cum îi strigasem eu. De atunci, spun la toate mamele pe care le întâlnesc, cunoscute și necunoscute, să fie foarte atente la tot cuvântul ce le iese din gură, atunci când își ceartă copiii...”. Am ascultat-o fără să zic nimic. Niciodată n-aș fi crezut că cuvintele pe care le spunem la ciudă și la necaz pot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Am peste cincizeci de ani și mă întreb dacă viața mea a avut vreun sens. Clădirile înfipte în cer mă amețesc, șuvoiul de oameni din jur îmi dă senzația că visez. Și totuși sunt aici, singură în mijlocul unei lumi complet necunoscute, "la capătul lumii", cum ar spune bunica, și totuși nu am senzația de loc străin. Am senzația doar că visez. Nu departe, la ieșirea din metrou, un aborigen cântă dintr-un fel de corn, un cântec gutural. Îl privesc. Din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
porturile în care se întorc seara pescuitorii de tu ai vrut întotdeauna să fii departe Ioana Maria. Tu ai iubit mările sudului pe care corăbii merg corali tu ai iubit de asemeni munți acoperiți de zăpezi, insule, păduri și orașe necunoscute tot ce n-a fost aici și a fost departe tu ai iubit și depărtările au fost în tine ca niște harfe și au cântat toate cântecele mărilor și ale pământului cântece pentru călătorii, pentru corăbieri, pentru pescuitorii de corali
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
afla neîndoios sub imperiul unei bucurii fără margini. În ziua aceea, soarele parcă străluci mai puternic peste așezarea în care bântuiseră atâta vreme urgiselile. Ziua era calmă și râdeau parcă bucuroase și florile rătăcite pe marginea șanțurilor, semănate de mâna necunoscută a hazardului. * Povestea avea să se deruleze peste timp și anotimpuri, sub auspiciile unor zei nebănuiți, dar se întrevedeau posibile șanse să vindece, măcar în parte, unele răni pe care numai un destin nedrept le pusese drept stavilă în calea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prin Hristos pornea pe drumul crucii și al pocăinței, crezând că la timpul potrivit vor fi luate de stăpânul ceresc pentru înfrumusețarea prealuminoaselor și prea-liniștitelor sale lăcașuri. Până la cinci ani am avut o dezvoltare somatică normală, dar un factor perturbator necunoscut a influențat negativ mecanismul fiziologic al vitaminei D asupra metabolismului fosfocalcic, cu repercusiuni asupra sistemului osos și osificării. În organismul uman, vitamina D se găsește sub formă inactivă de provitamină, mai ales în piele, unde, sub acțiunea razelor ultraviolete ale
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și apoi lipite cu limba umedă de salivă sau, în cel mai bun caz, fumam țigări adevărate furate de Costești și de Lala de la părinți, marca Naționale, Mărășești sau Carpați fără filtru. Băuturile alcoolice mie cel puțin îmi erau aproape necunoscute și mă mulțumeam numai cu apa curată de izvor. * Pe cât socot, iarna era mai greu să ne îmbunătățim meniul pe cont propriu, totuși, dacă se iveau, nu pierdeam ocaziile tradiționale, când, la Ignat, înainte de Sfântul Crăciun, vecinii sau rudele își
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar din plastic, din care se Înălța un abur palid. Bătrânul privi zăpăcit de-a lungul culoarului larg și realiză că nu prea știa cum să procedeze. După ce Își făcu o cruce mare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe gânduri, urmă o doamnă În halat alb, cu o aluniță mare pe bărbie, care dispăru după una dintre uși. Intră si el cu ezitare și nimeri Într-o cameră luminoasă, cu un dulap plin de tot felul de obiecte necunoscute, un pat Îngust, acoperit cu ceva lucios și o masă doldora de hârtii, la care o femeie negricioasă scria de zor. Observându-l, aceasta ridică privirea peste ochelari și-l Întrebă sec: Cu dumneata ce-i aici? N-ai văzut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să se facă Întuneric. Un Întuneric necunoscut, un Întuneric rece, foarte rece, care mă ținea În el și mă Înfiora. Stăteam Încremenit de minute bune, cu capul aplecat În piept, cu mâinile Întinse pe lângă corp și pumnii strânși. Unii sau adunat surprinși În jurul meu („ia uitați-vă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu mai simțeam nici furnicăturile de la Început, nici vâjâiala din urechi, nici starea de somnolență care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de luciditate bolnavă, separat de lumea care mă conținea, ca și cum aș fi fost prins În spatele unei oglinzi mari
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de țăndări. Pereții se Îndepărtează din nou. Camera se dilată asemeni unui balon umflat câte puțin. Simt că alunec spre În jos. Coada vulpii continuă să mă izbească violent peste obraji, peste gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
răvășit, cu fața zgâriată. Nu mai văzu pe nimeni În balcon. Auzi doar niște mugete. Apoi, un glas de femeie râzând zgomotos și pierzându-se dincolo de tăcerea verticală a pereților cenușii. Se Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută, de-a lungul căreia se Înșirau mai multe magazii și câteva dughene de tăbăcărie, cu aer Împuțit. Nimeri Într-o zonă labirintică, unde pereții caselor păreau că se amestecă. O umbră imensă căzu dintr-o dată deasupra lui. Se lipi brusc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o uriașă vitrină, analizat de prea mulți ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și mângâia corzile chitarei, cu mintea departe, furat de tristețea cântecului, Își descoperi dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum s-ar fi jucat cu funingine. La Început
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]