KorAP: Find »[drukola/base=nedemocratic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...46 >

1,146 matches

Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730

părți ale globului. În această lucrare ne vom ocupa de primele patru tranziții, excluzându-o pe cea din urmă în privința căreia s-au publicat deja contribuții importante 8. Primele două tranziții presupun definirea regimului democratic, dar și cea a regimurilor nedemocratice, ambele definiții fiind propuse în secțiunea următoare și în al doilea capitol. A treia tranziție presupune identificarea tipurilor și a modelelor principale ale democrației pentru evaluarea modificărilor de substanța. Pentru cea de-a patra, trebuie precizată forma unei democrații ideale

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
democrație la altul sau schimbările din cadrul regimului democratic 9 în aspectele sale esențiale; 3) acordarea unor indicații referitoare la situația, din ce în ce mai frecventă, în care un anumit sistem politico-instituțional în curs de transformare nu este încă complet democratic, dar nici complet nedemocratic. 2. Definiții ale democrației Semnificația democrației a fost dezbătută decade de-a rândul. Încărcat de referințe (ideale, dar și reale) termenul "democrație", desemnând, etimologic, "puterea poporului", a fost adoptat de aproximativ toți politicienii și de toate ideologiile, devenind actual în

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
democratice, sau, în orice caz, funcționarea generală a democrației; în a doua ipoteză, condiționarea ar putea proveni de la o putere externă care diminuează independența și suveranitatea democrației considerate. În prima situație ne găsim în afara genus-ului democratic, într-un sistem instituțional nedemocratic sau "vag" democratic (ne vom întoarce la această temă, în subcapitolul 3). În cea de-a doua situație se poate imagina existența unui sistem democratic la nivel intern, dar nu independența și suveranitatea la nivel extern (cum se întâmplă în

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
Lijphart între 1984 (vezi 1984) și 1998 (vezi 1999). 4. Regimuri și hibride instituționale Analiza definițiilor, și, apoi, a tipurilor de democrații, este anterioară altor teme la fel de importante - și strâns conectate - privind schimbarea regimurilor politice (particular, tema tranziției de la regimurile nedemocratice la regimurile democratice și viceversa). Odată stabilită definiția se poate observa, concret, o largă varietate de sisteme instituționale care nu se încadrează încă - sau, dintr-o perspectivă opusă, nu se mai încadrează - în genus-ul democratic. Ne referim la regimurile care

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
cvasi-democrații" sunt considerate a fi Mexicul înainte de 1976 sau unele țări africane dirjiate de partide unice. În această ordine de idei, pare mai profitabilă altă direcție, care pornește de la ideea ca aceste regimuri au pierdut anumite ingrediente esențiale ale genus-ului nedemocratic, dar care nu posedă (deocamdată) toate caracteristicile prevăzute în definiția minimală a democrației. În acest sens, înainte de toate, dacă există limite în exprimarea efectivă a votului și în gradul de admitere a disensiunii și opoziției, dar și în corectitudinea alegerilor

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
respectarea drepturilor civile și politice, și, în consecință, un anumit grad de competiție politică, sunt aspecte inexistente. Per ansamblu, realitatea complexă și ambiguă a regimurilor de tranziție poate fi mai bine înțeleasă odată cu analiza regimurilor autoritare și a altor regimuri nedemocratice din capitolul următor. Capitolul 2 Alternativele nedemocratice 1. Dimensiunile importante Analiza și definiția relativă a regimurilor nedemocratice sunt necesare pentru a lămuri tranziția acestor regimuri spre democrație, așa cum, pentru examinarea altor două forme de tranziție (aceea de la regimul democratic la

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
consecință, un anumit grad de competiție politică, sunt aspecte inexistente. Per ansamblu, realitatea complexă și ambiguă a regimurilor de tranziție poate fi mai bine înțeleasă odată cu analiza regimurilor autoritare și a altor regimuri nedemocratice din capitolul următor. Capitolul 2 Alternativele nedemocratice 1. Dimensiunile importante Analiza și definiția relativă a regimurilor nedemocratice sunt necesare pentru a lămuri tranziția acestor regimuri spre democrație, așa cum, pentru examinarea altor două forme de tranziție (aceea de la regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite regimuri

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
Per ansamblu, realitatea complexă și ambiguă a regimurilor de tranziție poate fi mai bine înțeleasă odată cu analiza regimurilor autoritare și a altor regimuri nedemocratice din capitolul următor. Capitolul 2 Alternativele nedemocratice 1. Dimensiunile importante Analiza și definiția relativă a regimurilor nedemocratice sunt necesare pentru a lămuri tranziția acestor regimuri spre democrație, așa cum, pentru examinarea altor două forme de tranziție (aceea de la regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite regimuri nedemocratice, chiar dacă cea din urmă nu va fi un subiect

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
capitolul următor. Capitolul 2 Alternativele nedemocratice 1. Dimensiunile importante Analiza și definiția relativă a regimurilor nedemocratice sunt necesare pentru a lămuri tranziția acestor regimuri spre democrație, așa cum, pentru examinarea altor două forme de tranziție (aceea de la regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite regimuri nedemocratice, chiar dacă cea din urmă nu va fi un subiect central al acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
1. Dimensiunile importante Analiza și definiția relativă a regimurilor nedemocratice sunt necesare pentru a lămuri tranziția acestor regimuri spre democrație, așa cum, pentru examinarea altor două forme de tranziție (aceea de la regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite regimuri nedemocratice, chiar dacă cea din urmă nu va fi un subiect central al acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
examinarea altor două forme de tranziție (aceea de la regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite regimuri nedemocratice, chiar dacă cea din urmă nu va fi un subiect central al acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât regimurile trecute, cât și regimurile nedemocratice în vigoare. Într-un context nedemocratic se poate spune că regimurile autoritate sunt genus-ul care a

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
regimul democratic la regimul nedemocratic și aceea între diferite regimuri nedemocratice, chiar dacă cea din urmă nu va fi un subiect central al acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât regimurile trecute, cât și regimurile nedemocratice în vigoare. Într-un context nedemocratic se poate spune că regimurile autoritate sunt genus-ul care a corespuns secolului XX - dar care este valabil și

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
va fi un subiect central al acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât regimurile trecute, cât și regimurile nedemocratice în vigoare. Într-un context nedemocratic se poate spune că regimurile autoritate sunt genus-ul care a corespuns secolului XX - dar care este valabil și astăzi. Este genus-ul cel mai complex, care pune majoritatea problemelor analitice, nu numai reconstrucția istorică. Exemplele

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
acestei lucrări 27) și pentru a înțelege care sunt alternativele nedemocratice actuale, prezente în peisajul actual al regimurilor nedemocratice. În acest sens, acest capitol va lua în considerare atât regimurile trecute, cât și regimurile nedemocratice în vigoare. Într-un context nedemocratic se poate spune că regimurile autoritate sunt genus-ul care a corespuns secolului XX - dar care este valabil și astăzi. Este genus-ul cel mai complex, care pune majoritatea problemelor analitice, nu numai reconstrucția istorică. Exemplele, provenind din alte tipuri de nedemocrații

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
al regimurilor autoritare, acestea pot fi considerate răspunsuri "preventive" sau "succesive", furnizate de anumite elite politice la problema (ipotetică sau reală) recunoașterii unui rol politic al claselor sociale inferioare. La aceste precizări se poate adăuga că modelele fundamentale ale regimului nedemocratic sunt în număr de trei: primul - menționat mai sus - este autoritarismul; al doilea, de asemenea important este totalitarismul; al treilea este regimul tradițional. Toate cele trei vor fi analizate pe parcursul acestui capitol, dar o mai mare atenție va fi acordată

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
grupului care exercită puterea; în sfârșit, cea de-a cincea - prezența de norme ambigui și definite greșit -, evidențiază un aspect general al normelor și procedurilor proprii regimului autoritar. Dimensiunile cele mai importante (cu scopul de a aprofunda mai bine regimurile nedemocratice) sunt primele trei (a patra trebuie văzută în relație cu prima, în timp ce cea de-a cincea privește în mod specific domeniul autoritar și va fi reluată în următorul paragraf). Acestor prime trei dimensiuni este necesar a adăuga imediat, subliniind importanța

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
uitat: absența garanției reale în ce privește diferite drepturi politice și civile. 2. Pluralismul. Central este gradul de pluralism (limitat) care poate evolua de la monism la un anumit număr de actori relevanți și activi în regim. Astfel, înainte de toate, pentru fiecare regim nedemocratic va fi oportun să se vadă actorii relavanți care se pot împărți în actori instituționali și actori sociali activi politic. Primii sunt, de exemplu, armata, administrația sau o parte a acesteia, eventualul partid unic; următorii, Biserica, grupurile industriale și financiare

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
mai puțin activi politic), prin intermediul partidelor sau sindicatelor de clasă. Marginalizarea politică este atinsă datorită combinației dintre represiunea polițienească și folosirea aparatului ideologic adoptat de elitele regimului pentru propria legitimare. Mai ales când urmează unui regim democratic, instaurarea unui regim nedemocratic poate fi rezultatul unei coaliții "împotriva a ceva", decât "pentru ceva", adică o coaliție "negativă". În schimb, o asemenea coaliție poate fi mai omogenă decât cea democratică: chiar dacă nu există un acord asupra metodei (nedemocratic), există unul de respingere a

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
regim democratic, instaurarea unui regim nedemocratic poate fi rezultatul unei coaliții "împotriva a ceva", decât "pentru ceva", adică o coaliție "negativă". În schimb, o asemenea coaliție poate fi mai omogenă decât cea democratică: chiar dacă nu există un acord asupra metodei (nedemocratic), există unul de respingere a anumitor formațiuni de "ruptură", reale sau numai prefigurate, din regimul precedent, eficient câteodată și în sprijinirea unor soluții pozitive. Pe scurt, în momentul instaurării, coaliția autoritară se poate prezenta mai omogenă și mai solidă atât timp cât

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
tip personal, adică aceea de a servi unui anumit lider, susținut eventual de tradiție, dacă acesta nu este monarh aflat la putere pe cale ereditară. 4. Structurarea instituțională. O dimensiune importantă privește structurile politice care sunt create și instituționalizate în regimul nedemocratic. Este vorba de a se vedea dacă și în ce măsură un anumit regim autoritar crează sau, eventual, instituționalizează noi și diferite structuri politice care îl caracterizează (de exemplu partidul unic, sindicatele, anumite forme de adunare parlamentară - bazate pe reprezentarea funcțională și

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
constituționale ad hoc și alte organe specifice) diferite de cele ale regimurilor precedente. Figura 2.1 prezintă articularea exemplicativă a celor patru dimensiuni principale și, mai ales, relaționarea lor. Este astfel posibil să pornim, în primă instanță, de la două modele nedemocratice polare cărora le corespund extremele fiecărei dimensiuni. Primul pol poate fi dat de autoritarismul perfect, caracterizat prin: pluralismul accentuat (cu actori importanți), absența ideologiei și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
este oportun a delimita anumite modele considerate importante, indicându-le mai bine caracteristicile. Această abordare lasă de-o parte regimurile tradiționale care vor fi luate în considerare ulterior, ca o categorie de sine stătătoare. Figura 2.1 Relațiile dintre alternativele nedemocratice 2. Autoritarisme Dincolo de diferitele încercări de a defini autoritarismul [cf. Bayart, 1976] de către autorii clasici (Marx propunea modelul bonapartismului, Gramsci al cezarismului; alții au folosit expresii similare, ca, de pildă, cea de neo-bismarkism [Hermet, 1975]). Definiția lui Linz (vezi mai

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
dezbătut ne întoarcem la perioada interbelică. Acesta se aplică într-un singur caz. Motive "obiective" ne sugerează luarea în considerare a regimului fascist de mobilizare. Cazul în discuție este Italia, între 1922 și 1943. Modelul este primul exemplu de regim nedemocratic de masă. Ca atare, el a exercitat o influență enormă, peste tot în lume și pentru câteva decenii, chiar și după căderea lui Mussolini. Este știut că, pentru numeroase și variate fenomene, din alte țări, s-a continuat să se

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
joacă un rol central, în timp ce, evident, lipsește orice ideologie și orice structură de mobilizare de masă (cum este adesea partidul unic), spațiul politic fiind dominat de elite și instituții tradiționale. 5. O concluzie parțială Acest capitol a analizat principalele alternative nedemocratice apărute în cursul deceniilor trecute. Câteva din acestea ne conduc la concluzia că este dificil astăzi de a imagina o nouă instaurare a fascismului pe diferite spații geografice, a unui regim de mobilizare comunist în Europa de Est sau a unor regimuri

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
Câteva din acestea ne conduc la concluzia că este dificil astăzi de a imagina o nouă instaurare a fascismului pe diferite spații geografice, a unui regim de mobilizare comunist în Europa de Est sau a unor regimuri militare în America Latină. Alte regimuri nedemocratice au căzut, dar este de presupus că ele pot renaște, legitimându-se din nou. Înainte de toate, acest lucru se poate întâmpla cu regimurile personale din diferite spații geografice ale lumii, dar, mai ales, din Africa: este previzibil că, în viitor

[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]