1,627 matches
-
un singur vecin a dat un răspuns afirmativ. A și arătat un exemplar mare cât un mieluț bun de sacrificat la Paște. Din cei mici și roșcați nu avea. Dar era dispus, bucuros chiar, să-i adopte pe cei doi nefericiți. Afacerea s-a încheiat pe loc, fără să se scrie vreun protocol. Dacă Manuche nu și-a făcut sânge rău, Garçon „a căzut din nou în borcanul cu melancolie” - cum a constatat Gruia. Pentru a mai îndulci amărăciunea, eu mi-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
spun povestea neînsemnatelor mele picturi, înainte ca Venerabila Doamnă să mă poftească și pe mine. N-o fac pentru viitorime, pentru c-aș crede că numele meu, vezi Doamne, va rămâne astfel scrijelit în istorie, cum au crezut cumva ceilalți nefericiți care s-au nemurit pe zidurile bolnave ale acestei celule întunecate, trăgând nădejde că mareea va avea mai mult de furcă cu numele decât cu trupul; nu, nu am nici măcar vanitatea de a crede că paginile astea ar putea rămâne
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
țării. Mi s-a părut îngrozitor că un ins reținut abuziv de Poliție, acel Iane, i-a cerut scuze premierului pentru neplăcerile pe care i le-a creat. În mod normal, dl Năstase ar fi trebuit să-i ceară scuze nefericitului pentru cele întîmplate, la fel cum ar fi trebuit să-l asigure pe fostul consilier prezidențial Ciuvică de întreaga sa compasiune pentru neplăcerile prin care a trecut. După care dl Năstase ar fi putut spune liniștit că bănuiește una sau
Premierul față cu Internetul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15580_a_16905]
-
târziu, seara și toată noaptea, m-am răsucit în așternut încercând să scap de această idee, care mi se înfipsese în creier ca o căpușă și nu-mi dădea pace. Nu de bătrân cu toanele lui sumbre îmi păsa. Un nefericit mai puțin pe lume. Nici de condițiile avantajoase care îmi fuseseră oferite. Oricum nu prea aveam ce să fac cu banii, mai ales în situația în care ar fi trebuit să-l supraveghez zi și noapte pe Carol. Nu, nimic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei noastre cadavrul unui bărbat asupra căruia se aflau: un ceas de buzunar marca "Lux", o legătură de chei și o batistă cu monograma "C". Se pare că nefericitul, rămas neidentificat, și-a pus capăt zilelor». Fie, dacă voi muri de inimă rea, printr-un necrolog de tipul "Adânc îndurerați, cu inimile cernite și ochii în lacrimi, conducem pe ultimul său drum pe cel care a fost..." șamâdî, șamâdî
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
atât de prost, încât nu înțeleg că trebuie să-i raportez despre activitatea mea: probleme, greutăți, inițiative, propuneri de îmbunătățire a muncii și câte altele!... Iată, pot pleca, dar mai stau o secundă și mă uit la el, ca un nefericit care nu are înțelepciune nici cât Vasile Spoială, pe care bătrânul sau tată din Balta Oii a Tutovei a avut grijă să-l învețe să nu se bage, ci să asculte și să spună da. Eu, nu! Eu îmi dau
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și sunt ucise sunt destule la număr. Crima deține, fără încetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l joacă decât o clipă, fiind pe dată înlocuit. Victoria lui trecătoare e plătită prea scump. Dimpotrivă, apărându-i pe acești nefericiți care aspirau la celebritate, câștigai, în același timp și în aceeași măsură, dar cu mijloace mai economice, adevărata faimă. Asta mă și încuraja să depun eforturi vrednice de toată lauda ca să-i fac să plătească cât mai puțin: atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să caut o ieșire? Câtva timp am trăit ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Mergeam înainte pe vechiul meu făgaș. Ca un făcut, eram mai lăudat ca niciodată. Și răul chiar de aici mi s-a tras. Vă amintiți: "Nefericit cel ce nu aude despre sine decât cuvinte de laudă!" Ah! Ce vorbă înțeleaptă! Nefericire mie! Mașinăria a început, așadar, să aibă tot soiul de capricii și de poticneli ciudate. Atunci a izbucnit în viața mea de fiecare zi gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de câteva zile și se uita la noi cu privirea rătăcită. Avea pieptul gol, scăldat în sudoare, iar mâinile îi alergau pe claviatura vizibilă a coastelor. Ne spunea că e nevoie de un nou papă care să trăiască printre cei nefericiți, în loc să se roage pe un tron, și că trebuie să trecem cât mai repede la fapte. Ne privea țintă cu ochii lui rătăciți, dând din cap și repetând întruna: ,, Da". cât mai repede cu putință!" Apoi s-a liniștit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Ghiocel nu i-a ascultat și ca să nu le trădeze secretul trebuia pedepsit. Ghiocel nu zicea nimic, doar tremura din toate Încheieturile. Cele zece fete s-au pus pe jelit și pe bocit ca dupa mort, căci Îl iubeau pe nefericitul lor frățior. Și atât de mult s-au rugat de tatăl lor Zmeul și atât au plans, că l-au Înduplecat să nu-l transforme În broască râioasă. Dar pentru că orice faptă obraznică trebuie pedepsită, Zmeul, privindu-l pentru ultima
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
acestea sunt echivalente, în viziune bidimensională, cu apariția d-sale pe post de toboșar la „Teo Show”. Năstase trece drept politician, nu tehnician. Or, ceea ce a demonstrat anul care tocmai s-a încheiat, începând cu episodul Armagedon II, când doi nefericiți au fost săltați de organe din ordinul intempestiv al premierului, trecând prin polemica nocturnă a șefului Guvernului României, la OTV, cu masonul-fantomă Olimpian Ungherea, trecând peste nenumăratele glumițe stupide și improprietăți de limbaj și sfârșind cu jalnicul circ al anticipatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
șanse egale să dea ortul popii și activistul, și securistul, și amărășteanul. Acum, când o consoartă de senator se repede cu gipanul lansat la 140 km/h direct într-o Dacie nevinovată, care circulă regulamentar, fără să deranjeze pe nimeni, nefericiții din Dacie mor ca puii de găină, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecește în cine se nimerește? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guși, cu barbă sau fără, fac pârtie împrejur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care mai rămăseseră, adunați la marginea drumului! Îndoliat, Îmbătrânit, cu capul În piept, Îndreptându-se spre granița de pe fluviul Bidasoa ca să sufere umilința de a-și oferi fiica În căsătorie unui rege francez, semnând astfel actul de deces al acelei nefericite Spanii pe care o adusese În pragul dezastrului risipind aurul și argintul Americilor pe mari sărbători inutile, pe Îmbogățirea funcționarilor, clericilor, nobililor și favoriților corupți, și umplând cu morminte de viteji câmpurile de bătălie din jumătate de Europa. Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și abia despărțiți, trece Clarita candid, să-i răspundă lui Federico. Și gândește: Îmi place acest băiat că prezintă problema foarte clar; vrea să mă despart de Apolodoro pentru ca să mă ia el. Apolodoro, sărmanul, este atât e bun, atât de nefericit, atât mă iubește! Și eu îl iubesc? Și ce este asta a iubi? Ce va să fie asta, a iubi? Nu, nu ar fi bine să scape de el așa, după ce l-a acceptat, dar... de ce nu a fost bine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
așa, după ce l-a acceptat, dar... de ce nu a fost bine făcut? Iar celălalt, mă place mai mult oare? Tatălui meu cred că nu-i face mare plăcere, Apolodoro, îi pare ceva bizar, dar... e atât de bun! Atât de nefericit! Mă iubește atâta! Federico e mai elegant, pare mai ager, ceva rar, este mai... În sfârșit, acolo ei vor aranja; îi voi spune lui Federico da și nu, că sunt angajată dar că nu sunt obligată să-i dau speranțe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Deja s-a însărcinat ea să o facă. Unul din doi este în plus. Dumneata, dacă e cazul. Asta e... trebuie să ne batem... și abia eliberat, își zice: "Dar, cine a spus asta? Eu am fost?" Da vino aici, nefericitule, și nu fi ridicol: cine ți-a băgat asta în cap? A fost cumva imbecilul de Menaguti? Oare dumneata crezi că e nevoie ca cineva să-mi bage asta în cap? Șst! Nu atât de tare; nu trebuie să țipi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se îndrăgostească a posteriori de domnișorul său, de tatăl fructului care acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și funeste. Deși o consolează acum nefericitul Avito și soția sa, își răscumpără durerea împreună. Carrascal a adormit și Marina s-a deșteptat în acel moment în care a realizat sărmana Materie că a îngenunchiat cu ea Forma și se roagă în doi, înălțându-și inima către
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu mai reacționează de mult la dezastrele care au năpădit ca niște buruieni ucigașe țară. În cel mai bun caz, și numai dacă sunt invitați la vreun talk-show, catadicsesc să ridice neputincios din umeri - forma lor supremă de compătimire a nefericiților care i-au trimis să huzurească în ctitoriile lui nea Pingelică. Altminteri, completamente rupți de realitățile (recunosc: respingătoare) ale unei societăți în descompunere, ei trăiesc în universul paralel al încăperilor capitonate, perfect izolați de vuietul dizgrațios al străzii: prea ocupați
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
în care ei înșiși se află, că vor să-l ajute dar pot s-o facă mai mult moral decât altfel. Virgil Ierunca ia totuși parte nu doar sufletește la încercările prin care trece confratele său („Sunt mai mult decât nefericit de tot ce ți se întâmplă”) și redactează în franceză o amplă caracterizare (recomandare) a lui Pavel Chihaia, destinată nemților, arătând că acest intelectual din Est fusese în țară un persecutat, că nu aderase în România la ideologia totalitară, că
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
a Poliției. La noi acasă știm că nu pune nimeni radar, să-i apere pe țăranii din satele amărâte. Iar polițiștii ce să caute acolo? Nu e rost de nimic. Dacă vine însă o inundație, atunci ne năpustim în satele nefericiților să luăm primii imagini de la fața locului, să înregistrăm declarații. ("Moșule, dacă nu plângi în fața camerei, nu-ți dau ăștia ajutoare!") Îi stoarcem și de lacrimi, să ne iasă reportajul cât mai convingător. Nu e prea greu să-l faci
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
medicina (invadată de medicamente străine experimentate pe pacienți); unde, frumoasele peluze cu multicolorele și parfumatele petunii și crăițe autohtone, de pe Litoral, lăsate să piară, dar înlocuite în schimb cu bieți palmieri aduși pe "bani verzi" și suferind exilul că și nefericitul Ovidiu (de pe acum tânjind la locurile natale, iar la iarnă vor simți, ca și poetul român, vântul turbat de la malul mării, unde îngheață valurile). Tot "actualitate": recent am intrebat în Italia cum de "se menține", în ciuda repetatelor "crize" de tot
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
paralizie, afazie; medicii se îndoiau chiar că fusese o veritabilă congestie, poate numai un fenomen benign de anemie cerebrală, o epuizare nervoasă. Conțescu se simțea totuși slab, avea cefalalgii și o anume oboseală generală și ședea în pat sub observație. - Nefericitul! exclamă Ioanide ridicîndu-se repede de pefotoliu și făcând câțiva pași prin birou. - Cine? se miră Dan Bogdan, găsind că, aplicată în cazullui Conțescu, expresia era inoportună, măcar în acea zi. - Gonzalv Ionescu. Lar a ratat catedra. Când o afla, se-m-bolnăvește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pline de ornamente și în culori stridente. Cu atât mai mizerabilă apărea această sforțare cu cât pe peretele salonului atârnau fotografii mărite ale familiei, iar la geamurile din sufragerie, în cadru fioros de fortăreață medievală, tronau două borcane cu murături. Nefericitul Botticelli era gospodar. Prin urmare, Ioanide nu avea încredere în aprobarea lui Butoiescu, fiind numai încredințat că acesta va executa cu multă îndemînare proiectul, făcîndu-și, îndată ce și-ar fi dat seama că lumea admite ideea lui Ioanide, o magazie teribilă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu multă ceremonie. Dar și aceasta era obsedată de evenimentul condamnării, ca una de altfel ce se afla la periferia ultimă a clanului Hangerliu. Ea îl descusu în șoaptă pe Gaittany: - Ce zici, domnule Gaittany, nu-i nici o speranță pentru nefericiții noștri? E îngrozitor, condamnați la moarte! Parcă n-am trăi l939! În situațiile dramatice la care, prin ariditatea sufletului său emoționabil scurt și la superficie, nu se putea adapta, Gaittany avea o scăpare mimică, pe care o și adoptă. Ridică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se ocupă de cei care nu aparțin unui asemenea grup. Vreau să lucrez cu voi, nu la ordinele voastre, așa că spuneți-mi ce trebuie să fac. — Ești foarte direct, zise Gilchrist. Ține minte că sîntem aici să-i ajutăm pe nefericiți, și chiar îi ajutăm cît ne stă în putință. Problema noastră e lipsa de fonduri. Reorganizarea recentă a Unthankului Mare ne-a dat un personal mai numeros pentru a ne ocupa de numărul sporit de nefericiți, așa că avem mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]