1,595 matches
-
mai evlavioas decât părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu ajutorul unei bătrâne nimfe înțelepte, reușește să se ascundă, dând, în cele din urmă, naștere unui băiat, care seamănă cu 614 Judith Serafini Sauli, op. cit., pp. 35-38. 615 Alexandru Balaci, op. cit., p. 81. 616 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 517. 171 nefericitul tată. Când este descoperită și blestemată de Diana, fuge, dar este transformată și ea într-un râu. Fiul ei, Pruneo, va fi crescut cu dragoste de părinții lui Africo și va deveni conducător în Atalante, fondatorul provinciei Fiesole și tatăl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vol. II, p. 86. 876 Ibidem, p. 88. 877 Ibidem, p. 181. 236 Ianuarie și infidela sa soție Mai, este o mostră a ceea ce nu ar trebui să fie un menaj, ci și propriile confesiuni ale pelerinului narator, neguțătorul, un nefericit care își plânge soarta de a se fi ales cu o consoartă insuportabilă, sunt o dovadă concludentă în acest sens: „Aht, jale, plâns, belea și neajuns/ Cunoscu-le de ajuns și prea de-ajuns -/ Grăi Neguțătorul - și la fel/ știu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai evlavioas decât părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu ajutorul unei bătrâne nimfe înțelepte, reușește să se ascundă, dând, în cele din urmă, naștere unui băiat, care seamănă cu 614 Judith Serafini Sauli, op. cit., pp. 35-38. 615 Alexandru Balaci, op. cit., p. 81. 616 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 517. 171 nefericitul tată. Când este descoperită și blestemată de Diana, fuge, dar este transformată și ea într-un râu. Fiul ei, Pruneo, va fi crescut cu dragoste de părinții lui Africo și va deveni conducător în Atalante, fondatorul provinciei Fiesole și tatăl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vol. II, p. 86. 876 Ibidem, p. 88. 877 Ibidem, p. 181. 236 Ianuarie și infidela sa soție Mai, este o mostră a ceea ce nu ar trebui să fie un menaj, ci și propriile confesiuni ale pelerinului narator, neguțătorul, un nefericit care își plânge soarta de a se fi ales cu o consoartă insuportabilă, sunt o dovadă concludentă în acest sens: „Aht, jale, plâns, belea și neajuns/ Cunoscu-le de ajuns și prea de-ajuns -/ Grăi Neguțătorul - și la fel/ știu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
raportare la un obiect sunt fenomene care aparțin acestui nivel sau i-ar putea aparține. Uneori suntem legați prin atașament fără a fi conștienți. Studiind experiența doliului, am descoperit un fapt evident, dar greu de explicat. În căsătoriile cu probleme, nefericite, e de așteptat ca moartea unuia dintre soți să fie simțită de celălalt ca o eliberare, dar cel mai des se Întâmplă contrariul, cel rămas În viață se simte doborât de o mare tristețe și de deznădejde. S-a rupt
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
un om rău i-ar răspunde că un asemenea comportament e bun pentru el și acesta e singurul lucru care contează. El va asculta toate aceste contraargumente ca pe o muzică celestă. Ideea stoică potrivit căreia oamenii răi sunt niște nefericiți și că e mai rău să comiți o nedreptate decât să o suporți nu are sens În logica privată. Nu este adevărat că Pinochet a suferit mai mult decât nefericiții torturați sub tirania lui. Folosirea În regim privat a inteligenței
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
muzică celestă. Ideea stoică potrivit căreia oamenii răi sunt niște nefericiți și că e mai rău să comiți o nedreptate decât să o suporți nu are sens În logica privată. Nu este adevărat că Pinochet a suferit mai mult decât nefericiții torturați sub tirania lui. Folosirea În regim privat a inteligenței devine o realitate imuabilă. Hubert Schleichert arăta În recenta sa carte Cum să discuți cu un fundamentalist fără să-ți pierzi rațiunea că nu se poate avea o discuție În
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
nebunia. Conceptele au o viață proprie, așa cum observa Hegel. Se nasc, cresc, se reproduc și, uneori, mor. Pun la cale conspirații și sfârșesc prin a genera un câmp subteran de forțe, care ne dirijează din umbră acțiunea. Ideea că numai nefericiții ar putea fi creatori are o față ascunsă, Însă În același timp evidentă, pe care se poate citi că fericirea este abrutizantă, vulgară, burgheză. Același lucru s-ar putea spune despre bunătate, care este văzută ca supunerea automată, lașă și
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
trebuie să constat (vă invit să constatați) că aceste cărți ale „demnității noastre” - cum bine le-a zis cineva - nu au apărut. Nu au apărut din simplul motiv că nu au fost scrise. Romanul lui Vladimir Beșleagă „Viața și moartea nefericitului Filimon” tipărit, din motive de cenzură, la mai mulți ani de la scrierea sa, este unicul exemplu cu care putem bifa la capitolul literatură de sertar. (Au mai existat, trebuie să consemnăm acest lucru, și pagini cenzurate din romanele, editate totuși
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
lectură a bibliotecii, împrejmuită cu standuri pline cu carte românească, încerca în zadar să reziste asediului sonor de afară, ca o mică redută în fața unui inamic covârșitor. Întâmplarea, destul de jenantă pentru gazde, nu se datora, așa cum aveam să aflu, unei nefericite și accidentale suprapuneri a două „evenimente culturale”, ci surprindea pe viu, de astă dată pentru un public mai numeros, o secvență din existența de zi cu zi a acestei biblioteci... August, 1998 În această vară cu arșiță ca la ecuator
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de o siciliană, apoi fură el însuși, se teme de pedeapsă și pedepsește etc.). Adjectivul definit din punct de vedere sintactic ca nume predicativ, este clasificat semantic în trei categorii: STĂRI, socotite în mare parte variante ale opoziției fundamentale "fericit/nefericit", PROPRIETĂȚI, cu caracter durativ și corespunzînd în mare virtuților și viciilor și STATUTE, "calități exterioare, independente de voința subiectului, în opoziție cu proprietățile" (op. cit.: 135), legate de condiția socială, religie, naționalitate și sex. Noțiunea de verb corespunde acțiunii narative. Verbul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
asistă". Și completează: "în timp ce o italiancă, sau o doamnă de altă naționalitate va folosi cu siguranță pe parcursul serviciului său doar un comportament profesional și corect, româncele sunt,din păcate, diferite deoarece vor încerca prin toate metodele să se căsătorească cu nefericitul autohton, cu scopul de a-l deposeda de orice bun". După cum se observă avem un discurs aberant, sunt aruncate infamii gratuite în timpul unei emisiuni în direct fără ca să fie folosit creierul. Dar nimeni, nici măcar moderatoarele nu o întrerup. Nimeni nu
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
cazul relației medic-pacient, oricum nu se spune niciodată tot adevărul. Așadar, această replică directă se cere continuată și, în acest caz, plasată între paranteze, procedeu prin care zona discursivă a personajului se extinde inevitabil: (Cum să-ți explic eu ție, nefericitule, că nu-i același lucru cancerul la limbă și cancerul buzei inferioare? Extirpezi ganglionii de sub maxilar și, deodată, te pomenești că sunt atinse căile limfatice din profunzime. Acestea nu puteau fi operate înainte)398. Această replică nerostită a medicului comunică
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
împodobească combatanții cu onoruri, dar nu să le prelungească viața. Fapt pentru care, soldatul lui Dumnezeu nu este abandonat în primejdie și nici nu piere pentru totdeauna, odată cu moartea. De aceea, e clar că, creștinul, poate să apară ca un nefericit, însă nu poate fi așa. Contestând acuzația de infanticid adusă creștinilor și de nutrire divină cu Trupul și Sângele lui Cristos (cinările thiestice), susținea interdicția evanghelică de a ucide pentru creștini. În acest text, unde este prezentă și referința la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acord muzical plasat la începutul narațiunii-"simfonie"). În linii mari, reproșurile cu pricina vizau insuficienta capacitate de transfigurare a documentului biografic fapt ce ar fi determinat insuccesul cărții, judecată tendențios, în trena sămănătorismului și a literaturii de atmosferă, aducând totodată nefericitului erou lovinescian un serios prejudiciu de imagine printre locuitorii patriarhalului târgușor moldovenesc. Într-adevăr, situându-se imediat în vecinătatea memoriilor (și cronologic, și estetic), (auto)biografia lui Bizu era sortită să eșueze atât ca narațiune mimetic-realistă (mistificarea e vădită), cât
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al patrulea din ciclu, ceea ce nu contrazice nicicum principiul de bază al poeticii lovinesciene, care definește opera în totalitatea ei ca joc de oglinzi sau de cutii chinezești. Ca atare, în prim-planul narațiunii îl regăsim de la bun început pe nefericitul Bizu gata de plecare, dar permițându-și totuși un scurt răgaz, în vederea lichidării tuturor legăturilor cu trecutul. În această stare de spirit confuză e acostat de Silvia, o tânără fâșneață, care-și pune în gând să-l învețe să patineze
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
starea de dorință nerealizată", preia inițiativa și izbutește să-și impună în cele din urmă voința (din glasul ei "țâșnea atâta hotărâre, încât înțelese că nu mai putea da îndărăt: sosise momentul"). Înainte de despărțirea inevitabilă, "fata moașei" îl conduce pe nefericitul ei amant undeva, într-o odaie mizeră, la "hanul lui Năstăsache" (loc rău famat), pentru a-și lua rămas bun așa cum se cuvine unei femei îndrăgostite, gata să consimtă la marea jertfă. Preliminariile actului amoros repetă ceremonialul cunoscut: Veronica îi
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
venea din faptul că luase niște lecții particulare cu profesorul Lemaire, căruia îi plătise o sumă de bani, ce ar fi trebuit, în virtutea nu știm cărei înțelegeri, să împlinească o parte din obligații. În două epistole apărea această justificare a nefericitului Zlătescu, care-i mărturisea lui Eugen Mavrodi, în ultima lună a anului 1900, așa cum o făceau, sincer sau mai putin sincer, și alți studenți români în Belgia, desigur fiecare cu retorica specifică ori cu detaliile proprii, că îi mulțumește "din
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
intacte. Un sătean din Cursești, Vasile Cristea, i-a tras cizmele mortului și le-a luat pentru sine. Imaginea aceasta m-a urmărit întreaga mea copilărie și parcă simt și acum un nod în gât când mă gândesc la acel nefericit de rus care a trebuit să meargă desculț în mormânt. De câte ori mă întâlneam pe drum cu Vasile Cristea, mă copleșea imaginea formată în creierul meu de copil a unui om care trage brutal cizmele din picioarele unui mort, aproape carbonizat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și pensionare convinse - dacă n-ar ști că au un cadavru ascuns în canapea? În definitiv, ele l-au otrăvit cu Furadan (un pesticid pentru ucis lei și hiene) pentru că era „atât de singur, atât de pensionar și atât de nefericit... Vezi ce figură liniștită are acum că a scăpat de dări și impozite? Ferice de el...“. Ca totul să fie și mai complicat îl vedem pe vărul Calistrat, un sonat cu vuvuzelă, ocupat acum să sape de zor morminte în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu-l înghit, îl pocnesc peste scăfârlie de nu se mai ridică în vecii vecilor! Și oare, mă rog, nu e nimic de făcut? Poate că da, poate că nu!... Eu nu am curajul s-o fac, însă pe primul nefericit pe care-l voi întâlni în cale și-mi va cere sfatul, am să-l îndemn să deschidă geanta. Ce o fi, o fi! Poate că în libertate, se vor simți mai bine, vor fi mai fericiți? Partea a III
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toate și prin care toate s-au făcut, pentru ca oricine ar crede în El să nu îndrăznească să se înalțe pe sine prin bogății pământești. Nu a vrut să fie făcut rege de către oameni, ci le-a arătat calea umilinței nefericiților pe care trufia îi despărțise de El, cu toate că întreaga creație mărturisește împărăția lui veșnică. A flămânzit, El care îi hrănește pe toți, a însetat, El prin care toate izvoarele s-au ivit, El care, spiritual, este pâinea celor înfometați și
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
mai sunt, dar care, încă nu cu mulți ani înainte, constituiau martorii trecutului de până la începutul secolului din urmă al douăzecilea -, afirmau că acest ospiciu avea un caracter ceva "mai special", fiind un sistem discret de plasament azilar pentru unii nefericiți aparținând lumii "de elită", care își plasa bolnavii psihici sau pe rudele prea degradate în chiliile de la Golia, caracterul de instituție medicală fiind o utilă manevră de mascare a unor stări penibile care trebuiau ascunse de ochii "lumii bune". Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]