3,146 matches
-
ci și de evoluțiile puțin predictibile ale pieței muncii și ale pieței educației. Modelul economic descris de Becker nu explică într-o manieră exhaustivă dinamica cererii de educație la un moment dat, dar are printre calități simplitatea, validitatea empirică și negarea prezumției de iraționalitate care este implicită în multe dintre modelele concurente, cum ar fi cel al reproducției formulat de către Bourdieu. Pe de altă parte, modelul propus este operațional și în calculul ratelor de revenire din educație, adică al profitului pe
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
jocuri politice. 5. Identificarea posibilei reacției rezultante se evaluează rezultanta reacției stakeholder-ilor considerați și se estimează modul de formare a strategiei și consecințele procesului. Este posibil ca aprecierea rezultantei să se sintetizeze într-o sentință punctiformă de tip acceptare sau negare a unei alternative strategice. *** Dacă analizei i se asociază și un rol activ în implementarea unei strategii, atunci partea finală va consta în realizarea de către executivi sau acționari a unui set de acțiuni prin care se vor modifica pozițiile celorlalți
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
privind caracteristicile care le fac operaționale, temerile asociate validității analizei SWOT nu trebuie neglijate. Ele îndeamnă la cunoașterea limitelor intrinsece ale instrumentului și la prudență în utilizarea rezultatelor, fără a cădea însă în extrema respingerii totale a instrumentului sau a negării utilității sugestiilor sale. Particularități ale IMM-urilor - acest tip de organizații urmează două căi diferite de utilizare a instrumentului SWOT - una formală, alta neformală -, care au, în mod paradoxal, un conținut aflat în disonanță cu gradul de formalizare. Organizațiile de
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Fără a se lua în considerare posibilele disfuncționalități ale managementului unor organizații, problematica informațiilor interne benigne poate releva o atitudine de desconsiderare a mediului și, în special, a populației locului în care operează organizația. Faptul poate trăda o poziție de negare completă a oricărei responsabilități sociale a organizației. La polul opus se situează organizații care înțeleg necesitatea transmiterii unui mesaj prin intermediul unui studiu de caz. Ele reacționează rapid la o astfel de provocare și asigură un suport total unei astfel de
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
noul care îi înconjura și îi copleșea: unii, precum chiar Columb, au început prin a-l nega, imaginându-și că noul nu e decât vechiul încă nerecunoscut care încearcă să se ascundă de ochii vigilenți ai exploratorului. Dar apoi, când negarea noutății a devenit, ca principiu, imposibilă, s-a încercat măcar atenuarea ei. Au apărut țări sau regiuni numite „Noua Anglie”, „Noua Scoție”, „Noua Franță” etc., ori s-au durat orașe botezate „La Nouvelle Orléans”, „New York” și așa mai departe, de parcă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
expropriați. Modul de apropriere capitalist, care rezultă din modul de producție capitalist, deci proprietatea privată capitalistă este prima negație a proprietății private individuale, întemeiată pe munca proprie. Dar producția capitalistă produce cu necesitatea unui proces natural propria sa negație. Este negarea negației. Aceasta nu restabilește proprietatea privată, ci proprietatea individuală, dar pe baza realizării erei capitaliste, a cooperației și a posesiei comune asupra solului și asupra mijloacelor de producție...”. Pe de altă parte, așa cum credea Engels (în Originea familiei, a proprietății
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
corupt ulterior de birocrația stalinistă, considerat de un Alexandr Iakovlev „o contrarevoluție în stare pură”. În schimb, când revoluțiile din 1989 au izbucnit, ele au cerut apăsat restaurarea valorilor și a libertăților „burgheze”, pe care comunismul le negase. Într-adevăr, „negarea negației” însemna acum a-l nega pe Marx care, la rândul lui îi „negase” pe doctrinarii liberali, „burghezi”! Pe de-altă parte, revoluția comunistă dorește să reia și să „restaureze”, completând-o și desăvârșind-o, Revoluția Franceză, ucisă prea devreme
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
referirea restauraționistă se făcea la valorile tradiționale ale satului ori ale ortodoxiei care ar fi fost corupte și negate, chipurile, de invazia modernității sau de liberalism. În numele unei revoluții autohtoniste și naționaliste, Nae Ionescu cerea restaurarea totală a ancestralului prin negarea modernității, propunând „o decuplare a noastră de politica mondială; o închidere a noastră, cât mai departe împinsă, în granițele noastre; o luare în considerare a realităților românești; o scădere provizorie a standardului de viață la nivelul acestor realități; și așezarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Dumnezeu. El trebuie și poate fi restaurat, într-un fel, fie și parțial, prin revoluția preconizată, sperată sau înfăptuită, care astfel apare ca o regăsire a originilor, o revenire la sursă după o lungă și degradantă rătăcire - constituind o „negare a negației”. În esență, gândirea revoluționară fondează o structură ternară a timpului în ansamblul său: trecut îndepărtat pozitiv, trecut apropiat negativ, prezent și viitor revoluționare, deopotrivă pozitive și restauratoare, fie și pe o altă treaptă, ale trecutului îndepărtat. Milenarism? într-
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sens - da, chiar dacă structura axiologică, și ea ternară, a timpului propriu-zis milenarist este întrucâtva diferită: spre pildă, la Gioacchino da Fiore, erele succesive ale Tatălui, Fiului și Sfântului Duh sunt trepte ascendente ale unei scări și nu se supun formulei „negării negației”. b) Cele două trecuturi nu sunt însă deosebite doar prin depărtarea lor diferită de prezent și prin dominanta lor axiologică opusă. Trecutul apropiat este concret, aparent „realist”, relativ bine cunoscut, confirmat de mărturii numeroase și consemnat în documente cunoscute
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cât se poate de plauzibile ale confuziei actuale în terminologia științelor politice, plecând de la ideea că problema definirii tiraniei ține chiar de natura insidioasă a fenomenului pe care l-a creat. Având în vedere că fiecare autor vede în tiranie negarea anumitor valori, pentru fiecare dintre ei fundamentale, valorizarea unora în detrimentul altora duce la un subiectivism, care oferă explicația acestui vocabular variat în folosirea sinonimelor cuvântului „tiranie”: de exemplu, pentru grecii antici, cuvântul „despot” intrase deja în concurență cu cel de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
făcând o comparație numai cu aceste idei, în totalitarism mai degrabă e vorba de transformarea indivizilor în agregate nedeterminate (panmorfia făcând mai mult posibilă supravegherea panoptică) care se includ fenomenului masificării, depersonalizării și interșanjabilității. „Dacă totalitarismul se sprijină pe o negare a diferenței, a heterogenității realului, Platon se delimitează prin recunoașterea distanței existente între modelul regulativ și copia determinată.” Totalitarismul se arată ca o mișcare revoluționară în care cercul de fier al terorii, dispariția pluralității, crearea lui Unu din multiplu, a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
importanța aparatului ș.a.m.d. În lipsa conceptelor menționate respectivul nu va putea înțelege despre ce e vorba. Relațiile dintre noțiuni sunt comunicate prin intermediul judecăților Ă altă formă fundamentală a gândirii. B. Judecata este o aserțiune (Ed. Goblot), adică afirmarea sau negarea unui raport. Sunt mai multe feluri de judecăți, preocupare importantă pentru logician care studiază valoarea lor de adevăr. Logica modernă tinde să nu deosebească termenii „judecată” și „propoziție” Ă judecățile ar fi „propoziții logice”. Din punct de vedere psihologic, este
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
eșecul acțiunii pedagogice. Reprezentările inteligenței, așa cum le dezvoltă profesorii, asigură echilibrul sistemului lor cognitiv, furnizând explicații acceptabile pentru fenomenul diferențelor individuale. În plus, aceste reprezentări au menirea de a conferi o identitate pozitivă, menajând stima de sine a subiecților prin negarea responsabilității lor în cazul eșecului școlar. 6. Atribuire și explicație în mediul școlartc " 6. Atribuire [i explicație în mediul [colar" În capitolul anterior am analizat atribuirile elevilor cu privire la performanțele lor și posibilele urmări ale acestor atribuiri asupra rezultatelor școlare viitoare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
colegii lor reușiseră să ajungă cunoscuți. Psihologii au înțeles dintotdeauna că ideile originale bune nu se transformă automat în produse creative acceptate. Pornind de la această informație, există două strategii posibile. Prima a fost elaborată de Abraham Maslow (1963) și implică negarea importanței recunoașterii publice. După părerea lui, nu rezultatul procesului contează, ci procesul însuși. Din acest unghi de vedere, o persoană care reinventează formula relativității dată de Einstein este tot atât de creativă cât a fost Einstein. Un copil care vede lumea cu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
între creator și public. Creativitatea nu este produsul unor persoane izolate, ci al unor sisteme sociale care judecă produsele unor persoane. A doua strategie folosită pentru a integra faptul că verdictele sociale sunt atât de importante pentru creativitate nu este negarea importanței lor, ci separarea procesului creativității de cel al persuasiunii și declararea necesității prezenței amândurora pentru ca ideile sau produsele creative să fie acceptate (Simonton, 1988, 1991, 1994). Însă această stratagemă nu rezolvă problema epistemologică. Dacă o persoană nu este în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ci și a asimetriei capacităților intelectuale și, În general, a potențialului biologic al indivizilor. Nimeni nu era responsabil pentru faptul de a se fi născut cu o anumită dotare sau povară ereditară, dar acest bagaj constituia fundamentul dezvoltării fiecărui individ. Negarea unor astfel de diferențe ar fi constituit o Încercare nenaturală, futilă de a ignora Însăși piatra de temelie a condiției umane. Eugeniștii ofereau, În schimb, soluția ca statul, forța modernă care garanta progresul uman, să corecteze tendințele egalitare din cadrul comunității
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
unei populații evreiești În această regiune. Moldovan Își exprima În mod deschis teama de revizionismul maghiar și de efectele degenerative ale acestei populații În raport cu sănătatea etnicilor români. În ciuda acestor orientări, Moldovan nu și-a exprimat niciodată o opțiune explicită pentru negarea dreptului la cetățenie În cazul etnicilor neromâni. Gen și cetățenietc "Gen și cetățenie" Naționalismul corporatist al lui Moldovan se reflecta și În viziunea sa asupra genului În relație cu drepturile la cetățenie În statul modern. Biopolitica are un Întreg capitol
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
democrația urbană”), diferitele moduri de expresie artistică și culturală au dat semne de „de-distanțare”, scoțând în evidență perspectiva vieții cotidiene (ibidem, p. 220). Cu maxime și minime, aceste tendințe s-au prelungit până în epoca modernă, ajungându-se la o „negare radicală a distanței” atât în relațiile sociale, cât și în domeniul culturii (ibidem, p. 225). Așadar, o concepție a culturii de factură aristocratică, fondată pe un ideal umanist, se opune unei concepții mai democratice, aceste două concepții fiind tipice pentru
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unei opțiuni hedoniste. Această distincție poate părea nefondată întrucât gnosticii înșiși lasă uneori discipolilor posibilitatea opțiunii între opiniile encratice și cele licențioase. Răul domnind în mod absolut pe pământ - un punct doctrinal împărtășit de toți -, este indiferent dacă optezi pentru negarea trupului ori pentru afirmarea lui. Indiferentismul triumfă adesea în această materie: ceea ce este esențial se referă nu atât la carnea supusă greșelii, îmbibată cu rău, cât la suflet, absolut independent, pur, și singurul avut în vedere în efortul de mântuire
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pună opreliști, de preoți și de agenți ai acestei ideologii a renunțării. Contează numai afirmarea, sănătatea deplină, voluptatea împărtășită, schimbată la troc cu altă voluptate. Simon inaugurează o gândire pe care filosofia alternativă o preia adesea ca fiind a sa: negarea liberului arbitru, relativismul și arbitrarul moralei, ideea de a te folosi de trup ca de un prieten, indexarea existenței cu pulsiunea trăirii celei mai radicale și în formele sale cele mai primitive: dorința statornicită în plăcere. II VASILIDE și „dezmățul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
își îndeamnă discipolii să moară înainte de soroc pentru a reînvia purificați, participant la lumina și la incandescența imaterială, Valentin propune o altă metodă pentru a atinge aceleași scopuri: aceasta constă în a da trupului un rol paradoxal pentru că ea presupune negarea cărnii prin afirmarea ei absolută. Platonicienii thanatofili contra platonicieni biofili. Prefigurare a vicleniei rațiunii hegeliene... De unde o serie întreagă de îndemnuri la a consuma materia ostilă din această lume: iubire sexuală, voluptăți fizice, senzualitate fără margini și dereglare rimbaldiană a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
consuma materia ostilă din această lume: iubire sexuală, voluptăți fizice, senzualitate fără margini și dereglare rimbaldiană a tuturor simțurilor. Numai epuizarea propriei substanțe, cheltuirea exacerbată, economia libidiană consumată într-un fel de potlatch, într-un schimb generalizat de forțe, permit negarea materiei. A goli, a te goli, a împrăștia, a te împrăștia și a obliga astfel scânteia divină din noi să capete forță până la a aduce la incandescență și la combustie o ființă despuiată de carnație prin purificare gnostică, acesta e
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ispășirii. Suferința devine necesară, chinul de asemenea, pentru că trebuie să te răscumperi, chiar dacă Hristos afirmă că a murit pentru a răscumpăra toate păcatele oamenilor, și asta pentru totdeauna. Panteismul pulverizează aceste ficțiuni. Dumnezeu există, desigur, - Evul Mediu nu ajunge la negarea, pur și simplu, a divinității - dar el încetează a mai fi personal, antropomorf, răzbunător, separat de lume și de oameni: el coincide cu realitatea și cu oamenii. Niciun bine, niciun rău, asta înseamnă că nu este loc pentru căință, pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
amănuntele și în viața cotidiană a lumii. Numele său? Apikoros - Epicurianul... Rabinii consideră ca ateu pe oricine afirmă inexistența unui judecător, și deci imposibilitatea unei judecăți. Prin urmare, astfel de opinii ar demonstra caracterul înșelător al religiei. în mod evident, negarea Providenței - și nu a puterilor demiurgice - ține de epicurismul ortodox... Folosirea termenului în patrologia greacă și latină discreditează un om sau o gândire. Este cazul gnosticilor Simon și Carpocrat în lucrarea Contra ereziilor a lui Irineu din Lyon sau al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]