60,569 matches
-
de nepotul acestuia, Andrei Voiculescu, încalcă legea și se penalizează. Cerîndu-mi scuze pentru că repet lucruri scrise în Notele asupra edițiilor din 1999 și 2004, reamintesc eventualilor cititori că ultima voință a scriitorului este cu siguranță cea din ultimul manuscris, "Caietul negru", pentru Sonetul (84), iar pentru Colind pentru vînătorii de munte aceea din "Revista Fundațiilor Regale", unde textul a fost tipărit sub supravegherea autorului, fără ca acesta să mai revină vreodată asupra lui. încredințarea lui George Corbu că un editor ar trebui
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Așa cum se arată în Notele asupra celor două ediții, cea din 1999 a fost alcătuită alegînd varianta cea mai credibilă din toate cele accesibile pînă la acea dată, iar cea din 2004 a fost alcătuită după ce am putut folosi "Caietul negru", pe care aproape nu mai speram să-l pot vedea vreodată. Ultimul manuscris al lui Voiculescu, în fotocopie, a fost recuperat în anul 2003, după 35 de ani de eforturi, de Andrei Voiculescu, din arivele S.R.I. Epopeea sustragerii "Caietului negru
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
negru", pe care aproape nu mai speram să-l pot vedea vreodată. Ultimul manuscris al lui Voiculescu, în fotocopie, a fost recuperat în anul 2003, după 35 de ani de eforturi, de Andrei Voiculescu, din arivele S.R.I. Epopeea sustragerii "Caietului negru", al cărui original nu este nici astăzi accesibil, este relatată pe larg în vol. III al Operei literare a lui V. Voiculescu, Ed. Cartex, 2004. "Caietul negru" conține texte modificate și reorganizate față de toate formele de lucru cunoscute și publicate
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
de ani de eforturi, de Andrei Voiculescu, din arivele S.R.I. Epopeea sustragerii "Caietului negru", al cărui original nu este nici astăzi accesibil, este relatată pe larg în vol. III al Operei literare a lui V. Voiculescu, Ed. Cartex, 2004. "Caietul negru" conține texte modificate și reorganizate față de toate formele de lucru cunoscute și publicate pînă la recuperarea lui. îi mulțumesc lui George Corbu pentru că mi-a oferit prilejul să le reamintesc cititorilor acest lucru, consemnat atît în ediția din 1999 (ca
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
țâșni din gură, îngropându-mi vocea ca pe-un râu subteran. Când urechile își vor retrage timpanele în adâncuri, ca pe două lespezi acoperind două peșteri de ceară. Când mâinile mele, în mănuși de solzi, vor începe să țeasă cearceafuri negre. Când părul meu va înțelege, în sfârșit, că-mi va supraviețui, doar ca să țeasă un pod peste care să pot trece spre tine, poate atunci voi înțelege zădărnicia oricărei rugăciuni. Căci Dumnezeu le-a îndeplinit pe toate, încă înainte să
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
îndrăgesc ca pe un frate mai tânăr, ca pe un alt eu însumi; mi-e drag și tremur pentru el cum aș face-o pentru copilul meu. E atâta prospețime și așteptare liniștită pe fruntea lui, în marii săi ochi negri, și o asemenea ținută poetică, încât îl regăsesc în el exact pe acela care eram eu, la douăzeci și unu de ani." Bucuria rămâne întreagă, două luni mai târziu : "Fie și numai pentru această întâlnire, cei treizeci de ani ai mei nu
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
de suficienți atît de răi mă scufund în apa călduță din cadă angela îmi împletește codițe mie mi-e dor de zogu al albaniei și am deodată opt ani ușa bucătăriei scîrțîie vica prăjește cartofi pe plita de fontă botul negru ce-i asta? în cîte-o noapte doarme unul în patul meu "lasă-mă'n pace" îmi striga tiberiu cînd avea cinci ani și eu ca melcul îmi înghițeam pe loc cornițele ce noapte groasă ce noapte grea pentru o mamă
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
cu schimbul mai toarnă puțin lapte pe mamelonul ăsta să crească să se mîntuiască la tine mă gîndesc ferugan și la planeta cu fete de gumă mă gîndesc la palatul buckingam cînd se schimbă garda și la petecul de astrahan negru din manșonul mamei cu care-ți acopăr gura ferugan cam asta e tot ce bine luna peste primărie trece cu tovarăși zece unde nimeni nu te întreabă cît e ceasul și ce număr porți la pantofi ce dacă semăn cu
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
că te face să atîrni și simți că fără tine Dumnezeu ar fi o totală transparență, și îți vine să-ți dai drumul în gol, să se vadă toate dintr-o dată, în seninătăți, de-acum, de altădată, de peste vremi, punctul negru ce poate fi văzut chiar lîngă un bețiv, el se prelinge acolo, chiar poți să asculți șiroirea lui și să-ți amintești asasinate, lumini asasinate, rîuri clare, înghițite de un punct negru, el, acum, cît o întreagă stradă, înghițind chipuri
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
seninătăți, de-acum, de altădată, de peste vremi, punctul negru ce poate fi văzut chiar lîngă un bețiv, el se prelinge acolo, chiar poți să asculți șiroirea lui și să-ți amintești asasinate, lumini asasinate, rîuri clare, înghițite de un punct negru, el, acum, cît o întreagă stradă, înghițind chipuri Cam asta, cînd se epuizează limbajul, cînd ești din nou obiect și te îngrozești, cînd din nou mutul decide în noi, cînd tu vorbești vrute și nevrute, iar tăcerea perversă știe că va cîștiga
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
în moarte, ca și cum nu ai fi plecat, să fii cu iubitele vii și cu iubiții vii, și cu iubitele moarte, și cu iubiții morți, și limbajele te enervează, și toate te enervează, cam așa . Am o poziție favorabilă. Văd cerul negru, culoarea gurii prădătorului. Va muri și el curînd. Sîntem deja foarte puțini Întinsă, gust placid de peștioaică moartă are azi iubirea. Îmi place să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul și secretele lui festinuri, acolo e prădătorul
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă? în loc de milostenie domnească, sudalme și pocnete de bici. Plici! plici! pentru calici. Dar n-am avut cui să-mpărtășesc aceste-amănunte mărunte. Măria sa dormita cu muște la gură, pe care le-alunga fetișcana cu
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
împrejur, greoi și docili, uluiți încă de tăria miresmelor sale. *** Alunec fără zgomot printr-un hățiș de priviri lângă mine cineva se poticnește și varsă pe costumul de catifea raiată un pahar de espresso câteva gesturi lichide claxonul unei mașini negre cu girofar escaladând un mic munte de voci în aerul cald străpuns ca o sită de nenumărate fețe și mâini întinse ca pentru un psalm pe care nu ai cum să-l auzi păsări halucinate ți se reped peste umeri
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
cu alții ne iubim sub formă de gheară, fiii tăi sunt încă mahmuri de libertate. Știu, simulăm mântuirea, încă vâslim în puroaie, patrie, încă nu ne primi. După Revoluție în orașul nostru a apărut o trăsură cu doi cai, e neagră, are clacson, portiere, stopuri care impun respect, Numărl ei de înmatriculare e UNU, are și radio are și fân, nu cunoaștem consecințele, Plimbarea cu ciudata mașinărie de lux ține loc de iubire la șosea, face și gara, Trăzniți o privim
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
am risipit în tranșee, în subterane, în poduri de case boierești, într-un Iași de prăvăliași ai divelor și andivelor Ne întoarcem de la cimitir, de Bunavestire... Noi, rușii, armenii, țiganii, evreii, polonezii, grecii și turcii Plouă. Desfacem umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la nord, la sud Estimp, fiul nostru tresare în somn, lunecă în cavoul acestei
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
plantă ciudată, de copăcică neclasificată în nici o botanică" storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte" îndesată grațios cu rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată" cum umblu prin tîrg, sprijint într-o lacrimă veche ca într-o cîrjă lucioasă" cum hainele-s acre de singurătate
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
noi pornește încă de la o epocă dinainte, adică cam de pe la 1814, pentru a arăta după aceea ciocoii noi, din vremea în care trăiește, cu purtările lor periculoase" ș.a.m.d. Dar există și cazuri cînd fidelitatea notițelor virează spre umorul negru; ele conservă dogmele epocii într-un moment al înfloririi supreme, sub forme pe care generațiile tinere le-ar putea socoti inventate, iar memoria celor de atunci le smulge greu din negura timpului. 24 octombrie 1951 (cursul de Introducere în literatură
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / și vîntul îi prinde rochia în scaieți și cucută. / Aerul e sărat și foarte vechi gardul pe unde / cîte o vită de
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
Se oglindește fără rușine. Rezervație Cai și poeți, Frumusețe a unei lumi învinse de tehnică, Ființe pe care timpul Le lasă în urmă încarcerându-le în propriile aureole. Cai și poeți, Din ce în ce mai rari, Mai fără de preț, Mai greu de vândut. Negri, suri, albi, Din ce în ce mai albi, Apoi transparenți, invizibili într-un viitor Fără ei Invizibil el însuși. înțelesurile înțelesurile Ca niște pietre acoperite de-o mare Diferit colorată De orele zilei, de orele veacului Trecătoare. înțelesurile neclintite, îngropate pe jumătate în nisip
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
liniștite ape cețoase trase la mal de bărbați neatenți în căutarea lânii de aur pe partea cealaltă cea care sunt cu tine acum singură și fericită schimbându-mi mereu orizontul de așteptare privind cum din măruntaiele pământului iese un câine negru tăcut și nu mă tem si cât din viața aceasta să fie sortită sfiiciunii de a ne arăta întregi într-o oglindă de cenușă. De dincolo Există o țară și mai îndepărtată Decît cea în care tocmai ai ajuns O
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
strofă. Revenit la o atitudine binevoitoare, chiar amicală, a vrut să știe ce prefer. Uitându-mă instinctiv spre fereastră, privirea mi se opri pe geamul stropit cu lacrimile cerului. Ploaia se întețise. Așa că i-am indicat faimoasa Acuarelă. Cu cerneală neagră, mi-a scris pe una din filele de început ale cărții: "în orașu-n care plouă De trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare Merg ținându-se de mână... 2. XI. '939 Ion Minulescu"
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
o să-ți rămână mereu impresia reconfortantă că ai un aliat printre ei și mai ales nu uitați că fumul adună în el toate impuritățile toate gunoaiele tot răul și tot binele cerul pe care a trecut un nor de fum negru e mult mai pur decât cel inocent doi morți cu barbă și cel de-al treilea doi morți cu barbă prietenii unul în față celălalt în spatele meu nu mă simt nici mai sigur nici mai apăsat între ei doar pe
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
-i adevărata alegere asta e opțiunea profundă nicidecum listele nesfârșite de zevzeci care ni se propun o dată la patru ani democrația adevărată a început cu alegerea lui adam și sfârșește cu alegerea mea pentru care cred că sunt pregătit lauri negri frica mi-a fost sădită în corp de la început nici n-au așteptat anotimpul prielnic nici n-au așteptat să mă nasc n-aveam păr îmi holbam ochii către un bec din Suceava dar laurii ei îmi creșteau pe sub piele
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin dorința lor să nu ne mai vadă căci pielea s-o fi subțiat și se zărește cununa de lauri negri a fricii care se transmite prin aer de la mare distanță laurii celui învins pe care noii veniți nu-i râvnesc nimeni nu vrea să-mi ia nimic și totuși mă tem mă mai tem în final nici n-o să rămână
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
transmite prin aer de la mare distanță laurii celui învins pe care noii veniți nu-i râvnesc nimeni nu vrea să-mi ia nimic și totuși mă tem mă mai tem în final nici n-o să rămână decât această cunună cam neagră ăsta e el? o să se mire cineva în șoaptă întorcându-mi spatele pentru ultima oară
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]