8,065 matches
-
mare declin încă din 1965-1966, a atins din mijlocul anilor 1980 o scădere din ce în ce mai mare și mai neliniștitoare, indicele fertilității totale trecând de la 2,48 în 1970 la 1,93 în 1975, apoi scăzând progresiv până la 1,71 în 1995. Neliniștea care a decurs de aici se justifica cu atât mai mult cu cât evoluții de aceeași natură (și adesea mult mai ample) au caracterizat și celelalte mari țări europene. Apoi, într-o manieră aparent destul de puțin așteptată, acest declin s-
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
60 sau 65 de ani și mai mult), începând aproximativ cu 2010. În realitate, un eveniment relativ pasager (baby-boom) s-a combinat cu o tendință de lungă durată (prelungirea duratei de viață) pentru a ajunge la situația actuală și la neliniștile pe care le provoacă. Să notăm, mai întâi, că cele mai multe și mai puternice suprapuneri au fost consecințele acestor valuri demografice: primele "generații pline"1 de după război au intrat pe piața muncii încă din 1964 sau 1965; primele pensionări ale acestor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
niciodată o condiție necesară a puterii unei națiuni, nici o condiție suficientă (Buhler, 2004), populația a rămas percepută, prin tradiție, ca o miză politică a puterii. Accentul e pus pe distribuirea evoluțiilor constatate între țări, regiuni și civilizații. Ceea ce suscită astăzi neliniștea este decalajul calendaristic între tranzițiile demografice care fac ca Europa să fie singura regiune din lume cu o populație în declin vizibil în valoare absolută începând cu secolul al XXI-lea. Factorul militar, fără a fi neglijabil, nu mai este
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ei mergeau zilnic la cîmp, la moară, la pădure, iar ea vedea de casă și de gospodărie. Greu de Închipuit, la Începutul secolului XX, Într-un sat românesc din nordul Ardealului, sub Împărăția austro-ungară, cîtă răbdare, cîtă speranță și cîtă neliniște Încăpeau În inima unei neveste de șaptesprezece ani al cărei bărbat pornise spre soare-apune, spre un nume de țară ce făgăduia mîn tuirea de sărăcie. Mai ușor Însă de imaginat drumul Pomea nului spre Lumea Nouă. Povestește Arthur Miller că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi stingherit activitatea. Apoi... Apoi, nu aveam cu cine să schimb o vorbă. ― Te Înțeleg. Trăiești momente pline de tensiune, determinată de două forțe contrarii: una este cea a fericirii, iar a doua este total opusă... Rezultanta? O stare de neliniște continuă, cu multe Întrebări, care nu Întotdeauna au un răspuns la Îndemână... Hai să intrăm În cabinet. Spunând acestea, profesorul a deschis ușa. ― Poftește. După ce s-au așezat, profesorul a privit la Gruia și, cu zâmbet de bunic, l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
exact la postura ta, te definește... Și, ca să revenim la subiect, cine a venit În locul colonelului Zdup? Prima reacție a fost o privire tresărită, ca În momentul unei explozii... Profesorul asista la trecerea celui din fața sa prin nesfârșite stări de neliniște și panică. „Doctorașul” a privit spre profesor ca spre un pericol de neoprit... Se vedea strâns cu ușa și nu găsea ieșirea din impas. Apoi a răscolit involuntar spațiul din jur cu ochi de câine hăituit... În cele din urmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câteva zile și că era stabilit ca să plece împreună cu familia lui Iorgu, dar că arestarea lui Valentin punea plecarea lor sub semnul întrebării. 3 Așteptarea se prelungi multe ore. De-abia într-un târziu, după miezul-nopții când Amalia, copleșită de neliniște și de teamă, începu să își plângă cu glas tare fiul cel drept și bun, de afară se făcu auzit un zgomot de pași și în pragul ușii se ivi, în sfârșit, Valentin. Palid și obosit, după ce îi salută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te reîntorc pe pământ și să te bucuri de prezența continuă a lui Victor, nu ai decât să cauți răspunsuri la aceste enigme. Urme, au rămas destule... Acum nu ai decât să pleci, să te întorci la suferințele și la neliniștile tale, să cauți urme și să găsești răspunsuri la întrebările care te chinuie. Aceasta este condiția pe care ți-o pune sora ta pe care nu o recunoști și care nu s-a bucurat în viață nici de un tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu și-o poate stăpâni : Domnule profesor ! Doamna doctor Bosch ! Ce surpriză ! Intrați vă rog ! Intrați ! Dora este și ea surprinsă, surprinsă în mod plăcut, de această neașteptată vizită. Odată cu plăcerea surprizei se strecoară în ea și un fel de neliniște tulburătoare. Se simte cam pierdută în fața unor oaspeți atât de importanți, nu prididește să îi invite să ia loc în timp ce se întreabă cu ce ar putea să îi trateze. În aproape un an cât a trecut de la operația Dorei, profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două spre Sud care trec în douăzeci și patru de ore pe această linie secundară. "Oare să trebuiască să aștept aici, singură, în frig, aproape douăsprezece ore ca să mă pot întoarce acolo de unde am venit ?" Întrebarea nechemată îi dă un fior de neliniște dar iată că ușa se deschide lăsând să intre, odată cu o rafală puternică de vânt, un bărbat, probabil cel care o ajutase să coboare din tren, căci alt picior de om nu văzuse în această gară uitată de lume. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind urmate de altele și mai mângâioase sau și mai sprințare. Goana după sunete era întreruptă de vocea blândă a doamnei Ana care îi dădea un fior, o neliniște în piept "E târziu, copile. Mama te așteaptă." Acum știe, știe cât o iubise pe doamna Ana încă de atunci, de când era un copilandru, și că iubirea asta se transformase cu anii într-un devotament nemăsurat pentru toată familia învățătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în dar de la Vasili, așa cum mi-a spus Teo...", gândește Dora. Dar, deîndată ce prin minte i-a trecut numele Teodorei îi percepe și vocea, care pare să rostească cuvinte fără șir din care distinge doar: "... moarte... pre noi..." O neliniște fără seamăn o cuprinde. Are senzația că trupul ei este în curs să se destrame, să se evapore. Ochii îi sunt bine deschiși și totuși nu o mai vede pe Teodora. Nu poate să se pipăie, întrucât mâinile îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Pentru a-i putea întâlni trebuie să ne ridicăm și noi la înălțimea lumii sufletelor. Nu îți fie teamă ! E o lume mai bună ca a noastră." Este ciudat cum puținele cuvinte de încurajare pe care le percepe o liniștesc. Neliniștea se preface într-un fel de așteptare duioasă. Percepe din nou vocea Teodorei : "Spirit al lui Simion, vrei să vii în seara asta la noi ? Spirit drag, te așteptăm amândouă, eu și fiica ta, Dora. Doreai de multă vreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
începe : M-au tulburat cele transmise de tata despre mama și mai cu seamă remarca lui despre relația mea cu Dorina, nepoata lui: "Cam rece, cam sec răspunsul tău..." Întâlnirea cu el mă îndeamnă să scot la suprafață, să limpezesc neliniștea care sălășluiește în adâncurile mele. Relația pe car am avut-o cu mama... Relația mea cu Dorina... Încerc să pun în cuvinte cauza neliniștii mele. Știu că vine de acolo, de la relația delicată părinte-copil, pe care am trăit-o o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rece, cam sec răspunsul tău..." Întâlnirea cu el mă îndeamnă să scot la suprafață, să limpezesc neliniștea care sălășluiește în adâncurile mele. Relația pe car am avut-o cu mama... Relația mea cu Dorina... Încerc să pun în cuvinte cauza neliniștii mele. Știu că vine de acolo, de la relația delicată părinte-copil, pe care am trăit-o o dată ca fiică și o dată ca mamă, cum ai trăit-o și tu. Neliniștea asta care nu are un nume nu contenește să mă tortureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mama... Relația mea cu Dorina... Încerc să pun în cuvinte cauza neliniștii mele. Știu că vine de acolo, de la relația delicată părinte-copil, pe care am trăit-o o dată ca fiică și o dată ca mamă, cum ai trăit-o și tu. Neliniștea asta care nu are un nume nu contenește să mă tortureze și până acum nu am putut să o formulez nici măcar pentru mine însămi. Dar în noaptea asta, diferită de toate pe care le-am trăit până acum, ascultată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două suflete cu aspirații către un ideal înalt ce ne dă forța de a ne depăși. Întreținerea vie a acestui sentiment nu este tocmai simplă și a sugerat că nimic nu aprinde focul iubirii la fel ca un strop din neliniștea geloziei pentru unele împliniri sau te miri ce voluntarisme neînsemnate ale partenerului. Ia ascultă, dragoste, cu mai multă atenție, ce logos ne țin acești colegi și prieteni!... Adevărate lecții de conviețuire în căsnicie... Târziu, dragă, târziu, mult prea târziu! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frumos și mai pur din ceea ce este românesc. Un oraș cu viață de noapte, viață de zi, muzee neprețuite și, mai nou, falnicul, superbul Hotel Europa al oglinzilor. Ghidul Iașilor nu va fi niciodată complet. Starea aceea de frică și neliniște datorată liniștii prea mari dintr-o zi de vară în care se făcu frig. Drama omului ce trăiește fără diversitate. Drama celui ce trăiește în frică. Pe marginea geamului simțeam venind particule intime, foarte fine de aer. Pădurea acoperea cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de neliniște, simțind cum cineva parcă îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îndelungi stări de delir și de visare bolnavă. 1 Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. 50 Rareș Tiron Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare, toate acestea mie? Nu am făcut altceva, decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chinuit mult s-o deschid, semn că era și amorțită tare în găoacea ei. Izbutind, totuși, într-un final, am putut vedea că pe prima pagină stătea scris cu litere mari: MEMORII. Atunci, îndată m-a cuprins un sentiment de neliniște și de nemulțumire față de mine însumi, pentru că, toată viața mea, m-am condus după cele mai înalte și mai solide principii de etică, și eram conștient că acum tocmai eram pe cale să încalc voit regulile acestora, dărâmând, astfel, întreg edificiul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
banale, serbede și care nu se schimba niciodată era insuportabil și cu totul respingător, căci el era o fire libertină, nestatornică și iscoditoare, fire ce și-o vedea cum, pe zi ce trecea, îi amorțește și nu mai răspunde la neliniștea tinerească a sufletului său. Pentru majoritatea lumii, dar, mai cu C 98 Rareș Tiron seamă, pentru el, diversitatea în muncă însemna întotdeauna o plăcere nespusă. Ei bine, exact lucrul acesta nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să se răfuiască cu viața în luptă dreaptă, căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce am de făcut, să mă duc după apă vie în pădurea Suharău, a zis Magnolia fără prea mare bucurie. După ce bunicul și-a privit îndelung nepoata a observat că pe obrăjorii ei roșii s-a așternut o umbră de neliniște după ce i-a promis că va pleca după apă vie. Pentru liniștea lui, o întrebă: -De ce te codești când este vorba să te duci după apă vie? ... Care ți-e greutatea? ... a insistat moș Grigore. -Ai dreptate tatbătrân, trebuie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]