2,225 matches
-
De cum fusese informată că fratele ei se afla într-o stare gravă, plecase din Kyoto, însoțită doar de câțiva slujitori. Cu gândul de a-i mai vedea doar o dată chipul cât timp se mai afla în lumea celor vii, alergase neliniștită spre Muntele Hirai, dar, pe măsură ce se apropia de primele linii, drumul devenise tot mai dificil. În cele din urmă, ajunsese prea târziu. Pentru Hideyoshi, femeia care se pleca acum în fața lui se schimbase complet. Îi privi ținuta de călătorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau peste măsură de istovitoare. Dar, dincolo de greutățile războiului, în calitate de general, întâlnise, de mai multe ori, și crize spirituale. Nobunaga era un om greu de mulțumit și nu-i fusese ușor să-l slujească de la distanță, astfel încât să nu se neliniștească. Și, desigur, generalii care-l înconjurau pe Nobunaga nu erau tocmai încântați de ascensiunea lui Hideyoshi. Totuși, Hideyoshi era recunoscător și, dimineața când se ruga la zeița soarelui, mulțumea, cu sinceritate pentru toate încercările prin care trecuse în acei cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar cerul ne arată calea înainte. Să scoatem un puternic strigăt de război și să dăm de știre cerului că am pornit. * * * În cele zece zile trecute de la moartea lui Nobunaga, situația națională se schimbase dramatic. În Kyoto, oamenii erau neliniștiți după incidentul de la Templul Honno. Cei doi generali superiori ai lui Nobunaga, Shibata Katsuie și Takigawa Kazumasu, erau departe; Tokugawa Ieyasu se retrăsese în provincia lui natală; angajamentele lui Hosokawa Fujitaka și Tsutsui Junkei erau neclare; iar Niwa Nagahide se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
același timp, își pierduse orice putere de cercetare de sine. Își abandonase adevărata inteligență în schimbul titlului gol de conducător al națiunii. În noaptea zilei a noua, Mitsuhide încă nu avea idee unde se găsea Hideyoshi, dar atitudinile seniorilor locali îl nelinișteau. A doua zi dimineață, părăsi tabăra de la Shimo Toba și urcă, prin Trecătoarea Horagamine, în Yamashiro, loc unde stabilise să-și unească armata cu cea a lui Tsutsui Junkei. — Tsutsui Junkei n-a fost zărit încă? își întreba Mitsuhide cercetașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ați retras cam pe la jumătatea banchetului. La scurt timp după aceea, n-au mai rămas decât cei din clanul Shibata și aliații lor, care discutau ceva în secret, foarte pătrunși. N-am înțeles despre ce era vorba, dar situația îl neliniștea și pe Maeda Geni, așa că amândoi, i-am ascultat neobservați. Tăcând dintr-o dată, marele preot aruncă o privire, pe furiș, sub plasa pentru țânțari, ca spre a fi sigur că Hideyoshi îl asculta. O insectă albastră bâzâia în colțul plasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
creadă că aveau dreptate. Acum putea să râdă, știind că propriile lui suspiciuni nu erau mai mult decât atât. Dar, dacă se întâmpla cumva ca planul să iasă prost, întreaga situație se putea întoarce împotriva lui Katsuie. Mai mult, era neliniștit fiindcă armata lui n-avea să poată porni până în primăvară. Izolarea lui Nobutaka în Gifu și cea a lui Takigawa în Ise îl tulburau și mai mult. Prin urmare, misiunea emisarului era de o importanță crucială pentru succesul întregii strategii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se asigure, dar toți cei trei comandanți dădură același răspuns: — Drapelele lui Sassa Narimasa nu se zăresc nicăieri. Hideyoshi încuviință din cap, recunoscând că putea fi adevărat. Chiar dacă Shibata Katsuie venise, n-ar fi putut-o face fără a fi neliniștit de prezența lui Uesugi în spatele lui. Hideyoshi credea că Sassa fusese lăsat în urmă tocmai din acest motiv. Se dădu ordinul de a lua micul dejun. Rațiile soldaților din timpul unei campanii constau în chiftele de orez nedecorticat, cu fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
susținută de stilul mândru pe care-l afișa, de obicei, Genba era legată de favoritismele unchiului său. Când observa cum se purta seniorul din Kitanosho, cu o afecțiune oarbă și părtinitoare, față de nepotul său, Menju nu putea să nu fie neliniștit în privința viitorului. Cel puțin, considera că nu se cuvenea ca Genba să-l numească pe comandantul suprem „unchiule“. Dar lui Genba nu-i păsa de fleacuri precum nemulțumirile lui Menju. Intră direct în cartierul general al unchiului său, neluându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptă! În depărtare, se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice nu se vedeau clar, ceea ce neliniștea și mai mult forțele lui Nakagawa. Sebei strigă încă o dată. Glasul său răsună în inima muntelui. Unitatea de o mie de oameni a lui Nakagawa, care apăra muntele, era acum slăbită de atacul declanșat din dreapta, chiar sub ochii săi. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a spune pentru ce venise. Apoi, îl felicită călduros pe Genba pentru marea sa victorie de pe Muntele Oiwa, dar Genba nu-i suporta ocolișurile. Unchiul meu te-a trimis aici fiindcă încă mai anticipează probleme? După cum ai dedus, e extrem de neliniștit din cauza planului dumitale de a rămâne cu tabăra aici. Dorește să te retragi de pe teritoriul inamic până diseară cel târziu și să te întorci la tabăra principală. — Nu-ți face griji, Dosei. Când trupele mele alese pe sprânceană înaintează, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ai spus că Toshinaga poate rămâne aici ca să aibă grijă de mama lui, dar nu cred că sunt deja atât de bătrână, nici atât de singură. Vor rămâne destui războinici pentru a păzi castelul și nimeni nu are de ce să fie neliniștit de apărarea lui. Inuchiyo era de aceeași părere. În timp ce mergeau grăbiți spre intrare, Hideyoshi și familia Maeda definitivară ora plecării de a doua zi și stabiliră alte detalii. Am să te-aștept, data viitoare când mai treci, spuse soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult, chiar acolo, în Mino, tatăl și fiii aveau trei castele, câtă vreme ginerele său, Nagayoshi, era comandantul Castelului Kameyama. Nu s-ar fi putut spune că nu avea o situație bună. Și nici nu avea motive de a fi neliniștit. Hideyoshi era întotdeauna plin de tact și adesea îi acorda atenție vechiului său prieten. Ba chiar îl logodise pe nepotul său, Hidetsugu, cu fiica lui Shonyu. Astfel, în timp de pace, Hideyoshi întărea, cu abilitate, relațiile dintre ei, în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trei oameni. — Și spre ce destinație? — Nu întreba. Am înțeles. — Dacă totul reușește conform planului, am să te înaintez la rangul de samurai. — Vă mulțumesc, stăpâne. Sanzo era un om curajos și neînfricat, dar vederea uriașei sume de bani îl neliniștea mai mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și, exagerat de tare, capul pe pământ. Când îl ridică, văzu un bătrân, care arăta ca un samurai de țară, și doi tineri voinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu oarecare suspiciune, din cauza influenței lui Hideyoshi. Astfel, când Niwa Nagahide a urmat să arbitreze, oamenii din cercul interior al lui Nobuo, care înainte avuseseră legături cu el, au fost anihilați rapid, ca o facțiune de pacifiști. Nobuo însuși era neliniștit de adevăratele intenții ale lui Ieyasu, iar clanul Tokugawa privea cu vigilență armata lui Nobuo. Această stare de fapt evoluase conform unor ordine concrete, trimise din îndepărtata Osaka. Pentru Hideyoshi era un principiu de nestrămutat ca, indiferent ce schemă diplomatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încerce o altă tactică. Întâlnirea de a doua zi cu Nobuo era exact rezultatul acestor calcule și previziuni. Hideyoshi se trezi devreme și, privind cerul, spuse: — Vremea e tocmai potrivită. În seara trecută, mișcările norilor de toamnă târzie îl cam neliniștiseră; și se temea că, dacă, întâmplător, începeau vântul și ploaia, tabăra lui Nobuo putea spune că voia să amâne momentul sau să schimbe locul, astfel putând fi suspectat de clanul Tokugawa. Hideyoshi se dusese la culcare preocupat de complicațiile neplăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Am închis ochii, bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când i-am deschis, nu am avut în față decât albul peretelui mângâiat de argintul lunii... “Unde-i? Când a putut să dispară? Sau totul nu a fost decât o nălucire?” Neliniștit, mi-am rotit privirea în jur... Acum chiar m-am bănuit posedat de vedenii... O fată cu străluciri ale trupului gol în bătaia lunii alerga spre poiană cu mâinile larg desfăcute, ca și cum ar fi mers în întâmpinarea iubitului mult dorit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sub umbra violetă... Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca pe o taină mereu păzită: -Și tu poți fi marea !... Corăbii pribegite își înfing ancora în umerii mei. Privesc în zare. Frunzele albastre se ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul.Îmi ung sufletul cu flori de lavandă. Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra agățată în copacul timpului de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
jur sunt cele din cămăruța în care sunt găzduit de călugăr. Privesc insistent la bătrân și pricep că de fapt discuțiile privitoare la mănăstirea Cetățuia le-am purtat în vis... Ce s-a întâmplat, dragule, de ai devenit atât de neliniștit acum în zori? I-am povestit totul bob numărat. Bătrânul mă asculta dând din cap a aprobare. Dacă n-aș ști că tot ce scrie în acele cărți doldora de documente privitoare la Istoria Iașilor te pasionează atât de mult
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea de a vorbi, de a relata întâmplarea la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu m-am deranjat să mă uit la etichetele cu prețul. Vânzătoarea se uită la mine ciudat, pentru că fața mea i se pare cunoscută, dar nu e sută la sută sigură. Îi dau cartea de credit, și ea se uită neliniștită la numele de pe ea. Apoi mă recunoaște, și pe fața ei apare un zâmbet emoționat. —O, Doamne! exclamă ea pițigăiat, în timp ce cumpărătorii ce treceau pe acolo se opresc, întrebându-se ce-i cu toată agitația aia. Chiar tu ești. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dispar la New York și șansa va fi pierdută pe veci. — Tarquin, spun, și expir adânc. Vreau să... îți spun ceva. De mult timp vreau să‑ți spun asta. — Da? zice, îndreptându‑și poziția în scaun. Ce... ce este? Se uită neliniștit în ochii mei și eu simt un ghem de nervii în stomac. Dar acum am început, trebuie să continuu. Trebuie să‑i spun adevărul. Îmi dau părul pe spate și respir adânc. — Puloverul ăsta, zic. Nu merge deloc cu vesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-mă să mă ocup de asta și o să te caut în câteva zile. Yu Shan îi găsește fetei o slujbă la biblioteca școlii, ca secretară, ceea ce-i permite să fie studentă cu jumătate de normă. Fata se simte entuziasmată și neliniștită în același timp. Frecventeză cursurile, se plimbă prin campus și cunoaște oameni. Vorbește umil și cu atenție. E foarte dornică să impresioneze și să-și facă prieteni. Într-o zi, Yu Shan aduce un tânăr chipeș ca să o cunoască. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ars și strânge de pe raft ultimele câteva cărți rămase. Vii cu mine? o întreabă Mao pe fată. Printre lacrimi, ea îi spune că în clipa aia nu poate gândi limpede. Are nevoie de timp ca să se hotărască. Haide, caii sunt neliniștiți. Eu... E incapabilă să se forțeze să spună că vrea o promisiune, mai întâi. Vii sau nu? Mao își stinge țigara și se ridică. Dar Zi-zhen..., îngaimă ea. Mao țipă: Pentru numele cerului! Mi-ai jefuit inima! Piatră cu piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vedea pe actriță dând greș. De a se împiedica, a rupe ceva din decor și a cădea de pe scenă. În curând, mulțimea începe să atace într-un singur glas. Ce e cu atitudinea asta, tovarășă Jiang Ching? Ce te face neliniștește într-atâta, dacă nu ai nimic de ascuns? De ce atâtea istericale? Nu e ceva sănătos ca tovarășii să întrebe atunci când există îndoieli? Mai ales despre eliberarea cuiva din închisoarea inamicului? E obligația fiecăruia să coopereze. Nimeni nu e mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
au nici cea mai mică șansă de a fi prietenele ei. Una este talentată și cu înfățișare comună. E Deng Yin-chao, soția premierului Zhou En-lai. Cealaltă este Wang Guang-mei, soția vicepreședintelui Liu. Talentată și frumoasă, ea este cea care o neliniștește cel mai mult pe Doamna Mao Jiang Ching. Faptul că ambele femei sunt adorate de către soții lor o tulbură. I se pare insuportabil când premierul Zhou o sărută pe Deng Yin-chao când pleacă în delegații, și când vicepreședintele Liu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]