2,065 matches
-
Viața sa depindea de patron sau de birocratul de stat. Diferențele nu păreau foarte mari. În contextul luptei de clasă, egalitatea dintre oameni, mult clamată de socialism, devenea la rândul său o utopie. Era din start o utopie, deoarece "varietatea nemărginită a firii omenești, gamă largă de diferențe între competențele și potențialitățile individuale, este una dintre cele mai importante caracteristici distinctive ale speciei umane"1158. Socialismul a luptat mult timp cu evidențele date de natură și biologie. Oamenii nu pot fi
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
stăpânite de ei timp de secole. Astfel, într-o cuvântare panegirică, Manuel Holobolos susținea că autoritatea legitimă a împăratului Mihail VIII Paleologul ar fi fost recunoscută și de "insulele (teritoriile) paristriene", regiunile de la gurile Dunării. El mai susținea că "pământul nemărginit al dacilor", adică ținuturile românești nord-dunărene, ar fi fost "plin de faima victoriilor împăratului", dar aceste elogii erau în afara realității. În vremea lui Mihail VIII, Bizanțul nu mai deținea controlul politic la nordul Dunării, doar câteva fortificații izolate, stăpânirea reală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
folosește și pseudonimele Geovas,Vag, Geo Vas. Macedonski îl recomandă în „Făclia” (ianuarie 1916) în acești termeni: „Bacovia. Acesta este pseudonimul unui tânăr din Bacău, d. Vasiliu, admirabil poet, dar a cărui modestie l-a ținut în umbră cu tot nemărginitul lui talent. Era aproape un copil, când în 1902 a venit la mine într-o frumoasă zi de vară să-mi citească, sfios cum nu se poate mai mult, versuri de-ale sale. Marea sa originalitate m-a lăsat înmărmurit
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cale a cunoașterii de sine (1988). Îndrăgostit de soția prietenului său, Filimon contribuie la moartea acestuia. Crima are rădăcini adânci în mediul familial și în cel social. Ca și în Zbor frânt, timpul fizic e limitat, în vreme ce timpul psihic e nemărginit. Filimon își face introspecția în trei zile și trei nopți, timp în care e obligat să revadă „o viață și o lume”. Atât mediul familial, meschin-pragmatic, cât și mediul social, marcat de filistinism, îl împing la pierzanie. Ideea aceasta, atunci
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
și a conștiinței universale, a virtuții înțelepciunii și a puterii voliționale a intenției, ca și a tuturor facultăților mentale asociate cu mintea umană postnatală. În esența sa deschis și gol, în mod natural strălucitor și senin și înzestrat cu putere nemărginită, Cerul inundă spiritul uman cu primordiala „Virtute Tao” (dao-deh), care îi oferă minții umane capacitatea de a atinge conștiința primordială pură cunoscută sub numele de „iluminare” în budism și „nemurire” în tradiția taoistă. Cerul este reședința zeităților și e sinonim
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
să explic opțiunea ei adulților adunați în bucătăria noastră. Aș fi evocat aerul uscat al marii stepe, care distila trecutul în transparența lui mută. Aș fi vorbit despre străzile pline de praf, care nu duceau nicăieri, dând, toate, în câmpia nemărginită. Despre orașul din care, decapitând bisericile și smulgând „supraabundențele arhitecturale”, istoria alungase orice noțiune a timpului. Orașul în care a trăi înseamnă a retrăi mereu trecutul, îndeplinind mașinal gesturile cotidiene. Nu spuneam nimic. Mi-era teamă să nu mă văd
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei un gând limpede: „Mai întâi a fost infernul orașelor arse și, câteva ore mai târziu, - calul acesta care paște iarba plină de rouă, în răcoarea nopții. Țara asta e prea mare ca să poată fi învinsă. Liniștea din câmpia asta nemărginită va rezista bombelor...” Niciodată nu se simțise atât de apropiată de pământul acesta. În timpul primelor luni de război, somnul i-a fost străbătut de o neîntreruptă perindare de trupuri mutilate pe care le îngrijea lucrând paisprezece ore pe zi. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
păstrau mirosul puternic de mărar și de ierburi uscate. Știa deja că viața aceasta, cu toată durerea ei, putea fi trăită, că trebuia să o străbați încet, trecând de la apusul acela de soare la mirosul pătrunzător al tulpinilor, de la tihna nemărginită a câmpiei la ciripitul unei păsări pierdute în văzduh, da, trecând de la cerul acela la reverberarea lui profundă, pe care o simțea în pieptul ei ca pe o prezență atentă și vie. Da, trebuia să observi până și căldura blândă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de Bavaria... Nu știu de ce i-am tăiat vorba în clipa aceea. Voiam probabil să-i arăt erudiția mea. Dar mai cu seamă am fost orbit de o revelație subită: o doamnă în vârstă, într-un balcon suspendat deasupra stepei nemărginite, repetă încă o dată o poveste știută pe de rost, o repetă cu precizia mecanică a unui disc, credincioasă acelei povestiri mai mult sau mai puțin legendare despre o țară care nu există decât în amintirea ei... Intimitatea noastră în liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a continuat, în ciuda războaielor, a satelor arse, a lagărelor. Da, dacă plângeam, o făceam în fața resemnării lor tăcute. Nu purtau pică nimănui, nu cereau despăgubiri. Trăiau și încercau să ne facă fericiți. Tatăl meu își petrecuse toată viața străbătând spațiile nemărginite dintre Volga și Ural, montând cu brigada lui linii de înaltă tensiune. Mama, dată afară din universitate după crima ei, nu avusese niciodată curajul de a-și reînnoi tentativa. Devenise traducătoare într-una dintre marile uzine ale orașului nostru. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care se plimbă distrat prin apa limpede a unui râu ce curge în mijlocul stepei nemărginite... Licăririle acelea îmi păreau totodată efemere și înzestrate cu un fel de veșnicie. Resimțeam o siguranță amețitoare: într-un mod misterios, ele făceau imposibilă moartea Charlottei. Ghiceam că întâlnirea din izba neagră cu tânăra femeie de lângă fereastra acoperită de promoroacă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Mi-am dat seama de distanța aceasta - de sacramentalul „după douăzeci de ani” - în ziua în care postul nostru de radio a difuzat ultima lui emisiune în limba rusă. Seara, când am părăsit sala redacției, mi-am imaginat o întindere nemărginită, căscată între orașul acela german și Rusia adormită sub zăpezi. Tot spațiul nocturn care, încă în ajun, răsuna de vocile noastre, de acum înainte mi se părea că piere în țârâitul surd al undelor vacante... Scopul emisiunilor noastre disidente și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei... dar mi-e totuna. (d-afară) O lume zace În roș oțel etc. TOȚI Ura! D[ECEBAL] Auzi! Auzi răspuns, romane! B[ORIS] Da, da! acesta e răspunsul Daciei. Îmi vine să-ți sărut piciorul, rege. Ce mare ești - nemărginit de mare! Nu pot cuprinde nici mărirea ta. D[ECEBAL] Încalică și mișcă-aripa armiei Spre Dunăre... A! repezi sînteți, Dară mai repezi ne-ți găsi pe noi. L[ONGIN] Noi nu sîntem nici repezi, nici înceți, Sîntem așa cum sîntem. Vale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ea și eu simțesc. Ah, despre asta nimenea nu spune Și asta-i diferența-ntre viață Și poveste. De-astă mizerie tristă, solitară, De acel pumn de sânge închegat, Unde-împăratul este cerșitor, De acea carne sfâșiată care Etern dorește și nemărginit, De-aceea nimeni, nimeni nu vorbește. Ei nici văd fața, ei văd sfinxul rece, Ei văd icoana - înțelesul nu. 11 2259 [ÎMPĂRATUL] De v-ați întinde [umbra] moartă, albă, Din ale voastre-urieșești sicrie Ce am vedea că a rămas în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O! visul de iubire, Anna, tu înger mângâios, Dar trebuia să piară... prea, prea era frumos. Prea nu aveam în lume nici sfinți, nici Dumnezeu M-aveai numai pe mine, pe tine te-aveam eu. Așa de mult, așa de nemărginit de dragi Nu și-a mai fost doi oameni în lume... Nici nu se putea altfel... prea, prea era frumos Așa încît să fie era ca un păcat: Atât de-adînc, de fără de margini și înalt Nu se cădea să ție
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chemat, care le prezice lucruri cumplite. Ei se decid să-l espună. Scena despărțirei mamei de copilul său. El e pus pe râul Bistrița și scapă la Voievodul Galu. ACTUL III Gruie crește mare la Galu și are o iubire nemărginită pentru gingașul Floribel și una sălbatecă pentru Angelica. Scena între el și Angela. El ucide în joc pe Floribel și ia lumea în cap. SC[ENA] Dragoș a fost în Marmația la puternicele sale rude. Aceștia promit ajutorul său; el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scormolit cu unghiile. * ACT V, [SCENA]3 [MIRON-ȘTEFAN] Mira, Doamna lumei ar fi încă femeie, și eu voi ca iubita sufletului meu să fie o zeitate, să domnească peste mult mai mult - adică peste inima mea. Inima mea, acest pustiu nemărginit populat de umbrele durerii, de lumile palide ale trecuturilor, tu ai înflorit-o cu zânele rîzînde ale viitorurilor - Îmi ești prea scumpă pentru ca să trăiești pe pământ, pentru [ca] să nu te-ascunzi în nemărginită inima mea - aci-ți voi zidi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima mea. Inima mea, acest pustiu nemărginit populat de umbrele durerii, de lumile palide ale trecuturilor, tu ai înflorit-o cu zânele rîzînde ale viitorurilor - Îmi ești prea scumpă pentru ca să trăiești pe pământ, pentru [ca] să nu te-ascunzi în nemărginită inima mea - aci-ți voi zidi ție lume, palaturi de aur și cristal ca viziunile curate a ochilor tăi - vom lega în atotputința noastră secol cu secol ca zi cu zi - vom pluti din încîntec în [în] cântec ca un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urma pe cealaltă hemisferă. 2254 Daca ființele noastre atomizate se vor uita, daca în viitorurile noastre tu vei fi nour de aur și eu aer, tânăr, cald, voluptos, - tu te vei oglindi în mare și eu voi fura chipul tău nemărginitei mări și-l voi purta o eternitate înainte, până ce, întrupați iarăși în ființe nouă, ne vom strânge unu-n altul. Când această ființă visa într-alt fel visul esistenței sale - în trecerile esistenței mele poate eu eram o undă, ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
călare p-o vijelie neagră în chip de cal * 2257 și spezile albe * 2254 Soarele părea tras la față. 2258 Ceru-ngălbenise de mânie în ajunul răzbunării sale asupra pământului. * {EminescuOpVIII 248} Caii fugeau ducând sufletele mișeilor. Românii - o adunătură nemărginită cărora el se pune unul, spre a li înmulți prețul în mii de mii. * Turcii sub buze de foc cu dinți de zăpadă - cu cari rânjesc ura lor cea rece ca moartea, cea caldă ca uraganele pustielor. * 2257 părea că-ncălicase
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
azi. Ce este Dumnezeu? Surdele nebunii a mii de mii de oameni pe care o frunte senină sau încinsă -n aur o modelează într-o uriașă volbură de foc. Mirele universului, naturei. Ce e elizeul? Ce este iadul? Inima cea nemărginită. Inima cea nemărginită. Împopuleaz-o cu angeli ce-ngenunche pe nouri, cântând din arfe de aur. Împopuleaz-o cu inima lumilor pe tron de porfiră, cu Dumnezeu - iată ceriurile. Împopuleaz-o cu nemărginirile întunericului, cu sufletele rupte de blesteme ce s-agață scîrșnind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dumnezeu? Surdele nebunii a mii de mii de oameni pe care o frunte senină sau încinsă -n aur o modelează într-o uriașă volbură de foc. Mirele universului, naturei. Ce e elizeul? Ce este iadul? Inima cea nemărginită. Inima cea nemărginită. Împopuleaz-o cu angeli ce-ngenunche pe nouri, cântând din arfe de aur. Împopuleaz-o cu inima lumilor pe tron de porfiră, cu Dumnezeu - iată ceriurile. Împopuleaz-o cu nemărginirile întunericului, cu sufletele rupte de blesteme ce s-agață scîrșnind din dinți de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
soare-al nopții, vergin, blând ca o nălucă {EminescuOpVIII 295} Spunea: "Diodor, vezi tu zenitul dasupra ta? Este sufletul tău... Ce este sufletul?..... Este ființa unui înger înamorată într-o formă, tu! Zenitul tău - o stea, cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului tău. Cât ești de mare în nouri, cât ești de fericit jos, simți că ești lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
declarările mele de amor. Fantazii molatece, dulci, voluptoase, note și acorde nemaiauzite care făcea să se spargă inima-n mine de durere și de fericire... și ea... ea, în loc de orce răspuns, plângea... plângea cu lacrimi mari... privea c-o milă nemărginită asupra mea, căci nu-i femeie care să nu-nțeleagă când o iubești, dar, părând că nu mă-nțelege, ea c-un gest blând însă decisiv sfărma toată pasiunea...... Altă dată c-un surâs... altă dată c-o sărutare... sărutare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era astfel de strânse și înghesuite încît pe tot minutul întreitul șir al ostașilor era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]