2,065 matches
-
merg cu autobuzul. Cobor scările pe tocurile mele incomode, în stația de lângă Highbury Fields. Traversez parcul și-mi spun că nu mi-ar păsa dacă aș fi jefuită sau violată. Să fim serioși! N-aș putea să mă simt mai nenorocită decât sunt în momentul de față. Aș avea, în felul acesta, de ce să mă plâng. Patrick ar afla și ar veni să-mi facă o vizită la spital, mi-ar spune că nu poate trăi fără mine și... restul vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e fermecător. Nu pare să facă nici cel mai mic efort să se impună, e incredibil de calm și de calculat. Mă întreb dacă toate astea se datorează experienței sau s-a născut, pur și simplu, cu vocația de șef nenorocit. Fir-ar să fie! Iar încep! Sper să nu-și dea seama de atitudinea mea ostilă. — În mod clar, trebuie să fie întâlniri închise. — Stai puțin... intervine Finn. Adică vor participa numai membri, nu și alte persoane din afară, încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-i așa, veți încerca să induceți o stare de sobrietate emoțională. — O luăm pe rând. Pas cu pas, nu? zice Finn cu veselie. În acest moment, ceea ce-mi doresc e să mi-o scot din minte pe vrăjitoarea aia nenorocită. Mă uit în carnețelul lui. Prima pagină e plină cu caricaturile Vanessei. A trecut de la reprezentarea tipei cu coarne la una călare pe mătură, plină de coșuri și exagerat de grasă. Se vede că se simte mai bine. „O idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Meditez câteva clipe la această idee. —A! Nu ți-am spus despre chestia absolut ciudată pe care a făcut-o după aia. Am urcat în mașină și eu credeam că mergem direct la Londra. Dar el conducea pe niște străduțe nenorocite și încurcate din Whitstable, pe care nu-mi amintesc să le fi parcurs când am venit. În final, s-a oprit la nu știu ce chioșc de înghețată și a zis: „Mă întorc într-o clipă“. A venit cu două cornete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fost greu cu Jake? Nu, zic eu, pentru că eu nu eram prea trează. Așa că a fost în regulă pentru mine. Dar încercam într-adevăr să beau mai puțin când ieșeam cu el, fiindcă nu voiam să mă creadă o bețivă nenorocită. —Vai, dragă, eu nu știu dacă sunt în stare de asemenea abstinență - vai, dragă - pentru că o să am atât de multe emoții... —Să nu cumva să-ți faci o mie de probleme de pe acum, zic eu cu bun-simț, încă n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ghimpii conștiinței se arătară iarăși - trecusem la perversiuni, urma dezastrul. După o săptămână am tras concluzia că sexualitatea agresivă îi era provocată de pastilele alea verzi pe care le lua regulat. Am convins-o să întrerupă tratamentul. Erau niște chimicale nenorocite care îi făceau creierul terci. Rezultatele s-au văzut foarte curând: a început să se îmbrace în culori țipătoare, hainele îi veneau ca picate din lună. Cu colanți roșii, pulovăr negru, cizmulițe turcoaz și pălărie de pai verde arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avea ce este destinul. Ar fi fost prea frumos ca să se bucure de viață așa ca până acum. Nu a fost să fie așa pentru că o mare tragedie se abate asupra familiei ei,când viața Paulinei este curmată de o nenorocită comoție cerebrală. Se plânsese ea în ultimul timp de amețeli și de dureri de cap trecătoare, dar nici ea și nici cei din jur n-au dat importanță acestor simtome, nebănuid pericolul lor. Când Paulina n-a mai fost, viața
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acest lucru Cezar a întrebat-o îngrijorat. — Ce-i cu tine Teofana? — Hai să ne așezăm pe bancă, pentru ca să-ți spun ceea ce vrei să afli. Teofana a depănat toată povestea vieții ei. Cezar îi sorbea vorbele și cu fiecare eveniment nenorocit ce-l auzea o mângâia, o săruta, parcă să-i aline suferința. — Ce femeie rea! Cum a putut să se poarte cu tine în falul acesta? A strâns-o la pieptul lui când auzise isprăvile Floricăi, mama vitregă a Teofanei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai știai efectiv pe ce fel de lume ostilă și crepusculară te aflai. Mai cu seamă, dacă ai și consumat ceva înainte, cu grijă și cu răspundere, of course, de simți cum îți vine să-ți iei toți câmpii ăștia nenorociți, odată și-odată, la mama naibelor! Ori simți cum îți vine să te lălăi! Sau să urli! Sau să râzi ca un prost ce ești! Sau să vorbești cu prima paceaură chioară de pe drum și să-i declari dragoste veșnică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Titanic! Hei-hei! A ta e, Bossule! A ta! A ta! A ta! Numai a ta! Da-da-da-daaa! Dumnezeu nu există! Nu există! Nu existăăă...!! zbiară și Vierme din senin, isteric. Arză-o-ar focu' s-o arză, de lume ticăloasă și nenorocită! Mâna-s-ar în soba dracilor! Băga-mi-aș în ea! Atâta să mai apuc io să trăiesc, ca s-o văd cum se paradește și se sparge-n paișpe, spurcăciunea spurcăciunilor! Hu-ooo! Frichi-frichi! M...ie! A-naf-te-maaa! clănțănește el, încrâncenat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
anafură, pe care unii dintre membrii cei mai masivi și mai îndrăzneți, ai haitei de lătrători janghinoși, revărsate în șarjă de sub pod, le hăpăie cât ai zice pește! Fii atent pe stânga, Dănuțule! strigă Fratele, căutând înfricoșat un retevei. Javrele nenorocite vor să ne taie calea, prin învăluire! E o capcană, băi! Am feștelit-o! Să fugim! Da, s-o tăiem de-aici! Repede, măi...! Mânați! se grăbește și Sile, din instinctul cel mai pur și cinstit, de conservare. Stați pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează! Își bate joc! Halal, fost magistrat! Bețivan nenorocit! pufnește disprețuitor Mânecuță. Ba sunt cât se poate de treaz! Dacă doriți, poftim, testați-mă cu alcoolscopul...! Sau, mai bine, nu! Pot să continuu? Da? Mersi... Pentru botez, am mers la Sfântu' Filimon. Popa Costică era la domiciliu, bineînțeles, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. Ce-i trebuia lui să-și părăsească pacea și siguranța din București și să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii? Nu i-ar ședea lui mai bine, ca un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dea un stimulent ca să-l țină conștient destul de mult timp ca să vadă dacă într-adevăr apare Ilie, fie în rolul său escatologic (de vreme ce Isus, dacă și l-a asumat, îl spera), fie în rolul său ocazional de ajutor al celui nenorocit și copleșit. E mult mai plauzibil însă ca gestul să facă parte din batjocura care tot continua de la terminarea anchetei în fața mai marilor preoților (Mc 14,65). În timp ce se afla pe cruce, fiind batjocorit ca unul care amenințase că va
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Moldovei, demonstrație care să înlăture neadevărurile și să întrețină speranța în revenirea la trupul țării: „Deschidem această carte (intitulată limpede: Basarabia noastră - n. ns. - I. A.), menită să arate viața curat românească a Basarabiei timp de atâtea veacuri până în anul nenorocit al răpirii, 1812, - de care ne amintim astăzi cu durere adâncă, dar nu fără speranțe, la o sută de ani după această pierdere națională - prin afirmarea unui fapt, pe care împotriva mărturiilor istorice nici un interes public, nici o patimă antiromânească și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cum obișnui am de atâtea luni, pentru că Jenia era încă bolnavă și avea nevoie de mine aproape la fiecare ceas. Simțise și ea, în cele din urmă, că mă cam plictisește puțin, dar era atât de singură și atât de nenorocită, încît își călca peste orgoliul și trimitea mereu să mă cheme, născocind pretexte. În acele ceasuri de tovărășie își continua confesiunile, ca și cum i-ar fi fost peste putință să comunice sufletește cu mine înainte de a-mi spune întreaga ei viață
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi pierdut, că numa acolo a umblat în țoașcă. Când a scos pungile de plastic și le-a pus pe trepte, numa atunci putea să-i cază jos portofelu. O ia repede din loc. Repede-repede. Iar dă colțu la bulevard, nenorocită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Merge ce merge, se oprește, se scormonește în țoașcă, până dă de hârtiuța unde-și ține medicamentele. Desface hârtiuța și scoate o bulină, atâta, o bulină numa, și-o înghite. Se duce greu pe gât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care abia dacă reușim să le mîncăm (foamea care ne rodea sto macurile mai devreme a cedat În fața altor trăiri), rămînem la geamuri ascultînd (deși se vorbește din ce În ce mai mult despre lunetiști care trag la Întîmplare În clădiri, probabil niște securiști nenorociți - au aruncat În aer o clădire În care se aflau rezervele de sînge destinate răniților din Revoluție, au otrăvit apa În cîteva orașe, vor să arunce În aer cîteva baraje și chiar centrala nucleară de la Cernavodă). Nu ne vine să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În baterie. Călin a trecut alaltăieri seara cu bidoanele spre cantină. Avea un aer de mîrțoagă tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În baterie despre miracolele pe care le-am făcut În spital - astfel Încît știu ce mă așteaptă. Așa că e mai bine aici, chiar dacă putoarea din dormitor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
își pusese din nou ochelarii lui fără rame, cu lentile înguste, care făceau ca ochii să-i pară mai mari. Părul, încă umed, îi cădea în șuvițe peste gulerul cămășii, strâmbat și mototolit din cauza luptei. — Nu mai face mutra asta nenorocită, fată dragă. — Tu ai cântat în noaptea aceea? — Da. — Eram sigură. Ai o voce atât de înaltă și de ciudată... dar frumoasă. — Da. Dar ce se aude cu noi? Tot mai dorești să plec? — Da. — Dar nu ne vom pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de un flux de putere. Se lăsă în genunchi pe canapea, apăsându-și mâinile pe umerii lui George ca să-l împiedice să se ridice. George se zbătu, dar preotul era mai puternic. — Stai aici! Așa. Relaxează-te. Lasă mutra asta nenorocită. Doar n-ai de gând să plângi? Nu cred că ai săvârșit vreodată un lucru îngrozitor sau că vei săvârși vreunul. Singura persoană pe care o chinuiești ești tu. Mintea ta clocotește de furie și de remușcare și amărăciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii? Și pe ăia tot eu i-am rătăcit în hruba asta nenorocită? Păi hotărăște-te pe care-i vrei! Că doar n-o să mâncăm și dintr-unele și dintr-altele! Ce, suntem falsificatori de bani? Te-ai pus cu gura pe mine și mă cicălești tot timpul de parcă eu aș fi de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în clipa următoare, porcoasă și rea, îi stătuse în gât ziua întreagă, clocindu-se pe încetul și abia acum găsise prilejul să răbufnească, sau a răbufnit pur și simplu, așa, ca o invenție de moment: pizda mă-tii de poponar nenorocit! Vrei să-ți mai dau și explicații! Probabil că Ion Schipor era întotdeauna atent la toate amănuntele de genul ăsta, bune de pus, cândva, în piesele lui de teatru cu ego și alter ego; și de aceea, de avea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fețele toate acele amănunte. Dar milițianul nu, el era sigur că toate aveau să se sfârșească în doi timpi și trei mișcări. Și după ce că ești un căcat de poponar, le mai și bagi ăstora gărgăuni în cap cu ghicitul tău nenorocit în palmă! Versat cum arăta, l-a înăbușit pur și simplu. Fără figuri, ai înțeles? Sau vrei să te iau pe sus? În clipa aceea pe ușă a intrat și un al doilea milițian cu o armă automată la umăr
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]