2,172 matches
-
instituția femeilor galante. Ce distanță de la pitecantropul care, în pădurile primitive, năvălea asupra femelei, până la urmașul lui modern care negociază, pe bună învoială, ceea ce-i trebuie. Uneori, din exces de discreție, subliniem prin rezerva noastră ceea ce celălalt credea că trece neobservat, și devenim indiscreți. În unele cazuri, reușind să ne jucăm rolul perfect, excesul de discreție ne face să apărem insensibili. E naiv să te miri. E cinic să nu te indignezi. Tu crezi că, dacă ai vrea, ai putea să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mult. Vrei să-i spun că nu-l pot suferi? Vrei? Spune!" N-am mai glumit. Cu temperamentul ei excesiv, era în stare să dea și acest spectacol. Seara, la masa dată invitaților, cu mișcări intenționat încete, ca să nu treacă neobservate, a luat o prăjitură, a tăiat-o în două și mi-a dat o jumătate mie. Când am întrebat-o pe urmă pentru ce a făcut "în public" un gest atât de neobișnuit: "Ca să arăt proștilor că ești prietenul meu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn revărsându-se spre ușa din față, cu mine, în chip de gazdă, în urma lor. Acum mă clătinam vizibil pe picioare, dar cum nimeni n-a întors capul, cred că starea mea a trecut neobservată. Am auzit-o pe doamna Silsburn întrebând-o pe doamna de onoare: — Aveți de gând să rămâneți acolo? Nu știu. Poate doar un minut. Locotenentul a apăsat pe butonul liftului și toți trei au rămas greoi locului, urmărind cadranul indicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
așa fel ca să aibă și ringul de dans sub opservație. Frecându-și palmele la gândul unui bacșiși consistent,ospătarul cu o iuțeală de neânchipuit le aduse prima comandă, turnă În pahare câte puțin coniac franțuzesc după care se retrase aproape neobservat. Tony Pavone ridică paharul, toastând. „Atena, din toată inima Îți adresez un fericit „La Mulți Ani”. Fie ca anul ce urmează să-ți aducă Împlinirea tuturor dorințelor tale...! Deasemeni, pașii tăi să te călăuzească către culmile cele mai Înalte a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mării Moarte. — Și ce e asta, Eisen, un tanc, să Înțeleg, un tanc Sherman? — O metaforă pentru un tanc. Nimic nu e literal În creația mea. — Nimeni nu mai halucinează pur și simplu, spuse domnul Sammler În poloneză. Remarca trecu neobservată. N-ar trebui șlefuite mai neted? spuse Wallace. Și ce cuvânt e ăsta? — Hazak, hazak, spuse Sammler. Porunca dată de Dumnezeu lui Ioșua În fața Ierihonului. „Du-te de te Întărește.“ — Hazak, v’ematz, spuse Eisen. — Mda... De ce vorbește Dumnezeu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ipocrizie care se revărsa asupra prietenei mele și să pun un lumină personalitatea ei complexă. Dar, din păcate, contribuțiile mele n-au avut nici un efect în acest sens. Cuvintele mele au fost fie răstălmăcite cu răutate, fie au trecut neobservate în torentul de minciuni împrăștiate de oameni care nu o văzuseră niciodată pe Sheba și care, oricum, n-ar fi înțeles nimic nici dacă ar fi cunoscut-o. Acesta e în primul rând motivul pentru care m-am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Depărtându-se unul de altul, amândoi au țipat într-un glas: „Nu suntem împreună!“. Le-am înțeles groaza. Chiar și eu cu Jennifer cădeam câteodată pradă unei conștiințe a impresiei pe care o produceam noi două împreună. Separat, treceam fiecare neobservate destul de comod - eram invizibile, de fapt - așa cum sunt în general femeile obișnuite trecute de patruzeci de ani. Împreună, însă, totdeauna am suspectat că eram ușor comice: două femei, țipător de nemăritate, împreună la plimbare. O scenă de musical cu fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
urmele implicării sale în conflict. Eu eram cărat pe brațe de Marius spre dormitor, în timp ce Kyta dădea declarații milițienilor care coborâseră din mașină, încercând să-i țină ocupați, pentru ca noi să avem timp să dispărem de acolo. Erjika se strecură neobservată în spatele cantinei și luă o gură bună din sticla cu lichior pe care, tocmai voise să o sacrifice de capul țiganului. Creața, care fusese martoră la grozăvie luă și ea o înghițitură. Doar Sorina se abținu. Din curte se auzea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că vor aluneca ușor la suprafața pămîntului, Își schimbau brusc direcția și-o luau În sus, apoi pluteau orizontal, se lipeau de vreo mașină și alunecau Încet În jos, rămînÎnd țintuite sub ea. După ce pleca mașina, dispăreau și ele. Traversau neobservate strada și mergeau ca niște cățeluși În urma pietonilor. Normal că odată cu ele se scurgea și se Învolbura și un praf nisipos, astfel Încît aveai impresia că vîntul e făcut dintr-un fel de dantelă fină. Se asorta oricum cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
încălcase un pământ al meu? Omul din fața mea era tatăl ei; vorbea fără oprire, înveselindu-se pe măsură ce-și rostea cuvintele, apoi deodată: - Ce rău îmi pare c-ați plecat de la noi. Noul chiriaș era un om liniștit, trecea neobservat, până în ianuarie anul acela; când sub încovoierea după amiezilor de iarnă lungi și plictisitoare o ceru în căsătorie părinților ei, simplu cum ar fi cerut un braț de lemne să-și aprindă focul în soba din cameră. - Dar ea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
minute o urmai. Odaia era plină, ca și asta, de invitați, hărmălaie de oameni și cuvinte, se vorbea încrucișat, amestecat, se ciocneau pahare, se râdea, se cânta, o mișcare dezordonată prin intervalele căreia ieșirăm în cerdac, întâi ea apoi eu, neobservați. Era întuneric; nici nu se închise bine ușa în spatele meu că mă luă după umeri, mă îmbrățișă, apoi îmi cuprinse fața în mâini și mă sărută. Pe boltă oiștea Carului Mare. Mă gândeam că poate Lung e acolo sus, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a celor în cauză. Prin intermediul acestor acte se înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute încă, ale atâtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai într-un ritual sumar de procedură, ce trecea, tocmai de aceasta neobservat. Datorită funcției ce o dețineam, am prezidat la timpul acela o sumedenie de acte, testamente în special, destine vreau să spun. Câteodată, în somn, mai mi-aduc aminte de oamenii acelui timp, de-a valma, nedeslușiți, sau ici-colo câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
n-ai și pace”. Adevărat că nu-mi dau seama: Ușa se deschise, sora Anei ieși din casă, eu eram încă în cerdac (îi spuneam când prispă, când cerdac), ea se rezemă de balustradă după ce făcu o piruetă, știindu-se neobservată, îmi dădui seama că nu mă vede, asta mă miră foarte mult, se pregătea să plece la biserică. Aș fi vrut să-i vorbesc, mi-era teamă, nu mă văzuse, s-ar fi speriat, și-apoi, ce căutam eu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei, ci alții. Politețea de la început nu aparținea felului lor ci „fazei judiciare” în care operau, se aflau în casa dumneavoastră, totul trebuia să se desfășoare astfel încât să se evite orice panică sau publicitate, totul să pară normal, să treacă neobservat. „E adevărat, îl auzii vorbind. Am plecat de acasă cu un autoturism; erau îmbrăcați civil și ei și șoferul; dacă cineva ne-ar fi văzut la ora aceea nu chiar matinală, contrar obiceiului lor, nu ar fi putut gândi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în afara timpului. Și dispăru. 19. - Sărut-mâna! spusei și îi sărutai mâna dreaptă pe care mi-o întinse cu voioasă surprindere copilărească domnișoara Marga Popescu. Nu ne văzuserăm din ianuarie, eram în iunie; de atunci până acum timpul zburase deasupra noastră neobservat. Ne întâlnirăm întâmplător pe strada principală a orașului, - fostă strada Regală - pe vremuri locul de promenadă a protipendadei a orașului și, clandestin, al elevilor și elevelor de liceu din cursul superior, care nu aveau acces aici potrivit regulamentelor liceale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acele sfâșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea “înălțimi” cum constata mâhnit însuși vorbitorul, stăpân al casei. „Așa-s femeile!” conchidea în sine, înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat în substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai când domnul Pavel perora cu mare curaj - mă întrebam de unde luat, căci nu era al lui - despre uitata sărbătoare a zilei de 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Singura "zvâcnire" remarcabilă până în 1989 a fost vizita președintelui Nicolae Ceaușescu la Chișinău, în deceniul al 8-lea al secolului precedent, în cadrul unei vizite oficiale mai lungi în fosta Uniune Sovietică. La M.A.E., această acțiune prezidențială a trecut neobservată, deși la vremea respectivă putea fi considerată ca un act de curaj pe planul raporturilor româno-sovietice. La fel de puțin observată a trecut și în presa comunistă a vremii. Subiectul era tabu, neabordat în opinia publică. Odată cu schimbările radicale în orientarea politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui stătuseră încordate și nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei și, oricât de năcăjit se afla el în ziua aceea de marți 15 noemvrie și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toți și-au exprimat admirația, în proză și în versuri, în legătură cu minunatul gust pe care-l căpătase lichidul. Toți, în afară de vizirul Abu-l-Kasem Venegas care, departe de a se apleca deasupra bazinului, rămase demn la locul său. Atitudinea acestuia nu scăpă neobservată de sultan, care-i ceru o explicație. „Maiestate, răspunse Abu-l-Kasem, mă tem ca, gustând din sos, să nu mă cuprindă deodată pofta după puiul de potârniche.“ Doamne, iartă-mă! tot repeta maică-mea, fără a încerca să-și țină râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui era hotărât. Pot să merg singur. O să mă duc undeva... Unde ai să te duci? - Valerius își închise traista cu un gest nervos. Nu cunoști ținuturile astea; ai nevoie de o călăuză. Te-ar găsi imediat. Tu nu treci neobservat. Trebuie să te duci cât mai departe cu putință. Valerius oftă. Strânse amuleta în pumn, cu un gest devenit de-acum obișnuit. Alesese să-l ajute pe Titus. Nu se putea abate de la alegerea lui, sub nici un motiv. — Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
treaz, zvârcolindu-se. Chiar și mama sa, pe care o iubea cel mai mult dintre toți, uitase de el în somn. De nerăbdare, lovi aerul cu piciorul. — Ssssttt, spuse cu voce tare, dar sunetul fu slab și trist, așa că trecu neobservat. Fiuuuuu. Sforrrrr. Sforrrr. Era suficient de rău că nu erau destul de bogați ca să aibă fiecare propria cameră și propriul ventilator. Totuși, Sampath decisese că ar fi spre binele său să își înăbușe iritarea. Poate că familia sa era incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei are grijă de ea. Dacă făcea astfel de aluzii, chibzuia Ammaji, era sigur că va primi în cele din urmă ce-și dorea. O aluzie trebuia să fie indirectă, era drept, dar trebuia și să fie clară, altfel trecea neobservată și era o aluzie inutilă. Dacă vrei proteză, o să capeți proteză, spuse domnul Chawla ca s-o facă pe mama lui să tacă din gură. Oare o să-l lase vreodată-n pace cei din familia lui, ca să le poată planifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
țineau ședințe și mitinguri de protest. Întâlniri la nivel național și local, în inters religios și civil. Fu creată o nouă Societate pentru Protejarea Maimuțelor, cu sprijinul Societății pentru Protejarea Vacilor. O mulțime de membri ai Societății Ateiste se strecurau neobservați printre mulțimi. În fiecare birou, în fiecare familie, părerile asupra acestei probleme erau împărțite. Afacerile aproape că stagnau, căci vânzătorii și clienții refuzau să mai vândă și să mai cumpere unii de la alții. — Să vezi dacă mai cumpăr eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pielea lui arăta în așa fel încât în multe locuri trecea drept localnic. Și apoi chiar trecea mai departe, folosind în avantajul său ceea ce altădată fusese blestemul său. Schimbarea numelui îi era necesară dacă voia ca nemurirea lui să treacă neobservată. Și tot această nemurire îl făcea să se deplaseze mereu, în căutare de locuri unde să fie neștiut sau uitat. A omorât rebeli pentru un tiran. A denunțat tirania într-un stat liber. Printre carnivori a lăudat virtuțile dătătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a doua ușă secretă. Dincolo de ea, în inima casei, se afla Camera Trandafirului. Așadar, iată motivul pentru care casa avea o formă atât de ciudată. Excentricitățile ei labirintice îți zăpăceau într-atât mintea, încât prezența acestei cămăruțe trecea cu totul neobservată. Vultur-în-Zbor, care fusese atent la forma casei atunci când sosise, nici măcar nu bănuise existența ei. — Vino, zise Grimus. Aceasta este ultima parte a Dansului înțelepciunii și al Morții. Trandafirul de Piatră nu era de fapt câtuși de puțin un trandafir. Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]